Mulţumim Grecia, mulţumim Ferdi!

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

4 februarie ar putea deveni o zi de referinţă pentru câţiva iubitori ai vinului care încă se mai îndoiau că în Grecia se fac vinuri de calitate. Iar dacă participanţii la evenimentul „Efharisto Ellada” – adică „Mulţumesc Grecia” – încă mai au mici îndoieli faţă de potenţialul Greciei, atunci, cel puţin, au rămas cu plăcuta surpiză pe care organizatorii le-au rezervat-o, adică prezentarea câtorva vinuri de la Crama Ferdi în lectura autorului.

Surprize am avut şi noi, iniţiatorii, adică Mihai Nicolici –Private Wine şi subsemnatul, mai ales atunci când, la nici 24 de ore de la anunţarea evenimentului, toate locurile fuseseră antamate. M-am spălat bărbăteşte pe mâini de disconfortul organizatoric, susţinând că, în calitate de speaker, trebuie să-mi pregătesc discursul, nu să încerc să consolez doritori pe care, cu părere de rău, a trebuit să îi refuzam. Dar cred că m-am revanşat cu câteva dintre sugestiile de asociere, dar şi cu câteva brânzeturi greceşti aduse chiar de la mama lor, fie ea capră din Ciclade, oaie din Creta sau vacă din Peloponez. Au mai fost câteva surprize culinare, toate cu iz elen, dar cred că marea atracţie au reprezentat-o vinurile din degustare. Şi despre aceste vinuri o sa vă povestesc, adăugând şi câteva dintre reacţiile participanţilor. Pe care îi vom păstra sub pătura curată şi călduroasă a anonimatului.
a2

Am deschis ostilităţile cu cel mai proaspăt vin din degustare. Crama Ferdi Sauvignon blanc 2015. Un vin care nu împlinise încă luna de la îmbuteliere. Adică îl mai înţepa câte-un stres, dar nu prea puternic, aşa că am putut admira arome tipicie, o aciditate vie şi, surpinzător pentru zonă, necorectată, dar şi o mineralitate pe care puţine albe din Dealu Mare o arată atât de intens. Interesant a fost că abia după ce s-a gustat vinul şi s-au emis păreri l-am prezentat pe Fernando Mihăilescu, astfel că acesta a fost nevoit să îndure cu stoicism câteva critici dure, mai ales din partea unui participant, care, la final, a cumpărat o sticlă din acel Sauvignon. Pe care a promis c-o va degusta peste ceva timp, când vinul se va rotunji.

A urmat singurul alb grecesc, Assyrtiko Idisma Drios 2014, de la Wine Art Estate, un vin care abia la aproape un an de la îmbuteliere se apropie de potenţialul maxim. Lucru sesizat şi de cei prezenţi, care l-au apreciat unanim. Şi nu puţini au fost cei care au întrebat de preţuri, semn că le-ar surâde o relaţie de mai lungă durată. Trecerea la roşu s-a făcut brusc, şi tot brusc am avut parte de o altă surpriză. Foarte multă lume s-a arătat încântată de Panselinos Red 2012, un cupaj de Cabernet Sauvignon şi Merlot de la Lykos Winery. Un vin care deşi provenit dintr-o zonă caldă, era surprinzător de zvelt. Un corp mai degrabă subţirel, cu un alcool prietenos, 13% vol.alc., cu arome complexe. Uşor răcit, poate deveni visul unei nopţi de vară. Dar nu 2012, pentru că producătorul tocmai a lansat update-ul, adică vinul din 2013…Ne-am întors în Dealu Mare, la Crama Ferdi Merlot 2013, dens, amplu, cu alcoolul bine încadrat, care a făcut rapid prozeliţi, apoi ne-am dus taman în Peloponez, mai precis în Nemea, de unde veneau strugurii de Agiorgitiko din care a fost produs Kratistos 2010, al cramei Lykos. Unora le-a plăcut mult, alţii i-au reproşat că are prea mult lemn, alţii au avut ghinion de o sticlă care s-a exprimat mai greoi…Dar adevărata problemă a apărut la următorul vin, Lykos Syrah 2011, unde cele trei sticle desfăcute îşi etalau personalităţile total distincte. O consecinţă oarecum logică, dar destul de rar întâlnită, a mariajului dintre un vin cât mai puţin influenţat de om şi enzime, nefiltrat şi nişte dopuri bune, dar nu de cea mai înaltă calitate. Trei sticle, trei vinuri, unul dintre ele devenind subiect de polemică, dacă a fost TCA sau nu. În fine, discuţiile s-au stins brusc atunci când au auzit preţul vinului. Deci Syrah Lykos doar în Grecia, dacă…

În schimb Techni Alipias Red 2012, cupaj de Cabernet, Merlot şi Agirgitiko de la Wine Art Estate a devenit rapid unul dintre favoritii serii, deşi câţiva i-au reproşat tinereţea uşor agresivă. Dar i-au apreciat şi structura şi potenţialul de evoluţie, iar când au aflat şi preţul, s-au înscris în fan club. Dar la fel de repede s-a creat un club pentru următorul vin, Cuvee Piţigaia 2013, de la Crama Ferdi, cupaj de Merlot 90% si Cabernet Sauvignon. Un Super Toscan de Dealu Mare, proaspăt îmbuteliat, dar care a fermecat auditoriul. Atât de tare, încât Ferdi a trebuit să renunţe la toate sticlele pe care le avea cu el. Şi, cu siguranţă, şi pe cele pe care le mai are prin cramă le aşteaptă o soartă la fel de crudă. Doar că recomandarea noastră e să le mai ţineţi doi-trei ani prin crame sau frigidere de vinuri…Ultimul vin roşu al serii a adus consensul. Toată lumea a apreciat Touriga Nacional 2012, de la Wine Art Estate. Chiar dacă preţul pare prohibitiv, 27 de euro plecarea din cramă, vinul depăşeşte repede condiţia de inedit – că, deh, Touriga Nacional în Grecia mai rar – dovedindu-se de înaltă ţinută. Diafan în arome, savuros în gust, cu o astringenţă încă uşor agresivă, dar nu deranjantă, vinul place. Poate şi pentru că, deloc corpolent şi perfect echilibrat, poate fi consumat fără probleme chiar şi într-o seară de vară. Aşa cum, surprinzător, poate fi încercat şi Melykos Glykos, un dulce din Muscat de Alexandria şi Muscat auriu de Hamburg, care, deşi dens, corpolent şi cu un alcool destul de ridicat (15%), este echilibrat de aciditate şi se potriveşte de minune cu un platou de brânzeturi maturate sau cu prăjituri greceşti însiropate.

Şi, cu toate că se apropia miezul nopţii, surprizele nu s-au încheiat. Pentru că Ferdi a oferit doritorilor câte un păhărel cu un vinars realizat din Fetească neagră. Ceva cu adevărat special, pentru că este din rezerva personală a producătorului şi nu se produce decât în anii în care Ferdi e total nemulţumit de evoluţia vinului dintr-un baric. Dar asta e o altă poveste…

Akis Papadopoulos, enologul de la Wine Art Estate, a plantat Touriga Nacional în 2005, iar din 2010 a început să îl vinifice  separat. Cu vinul din recolta 2012 a obţinut omologarea soiului. Chiar dacă are cinci hectare plantate cu acest soi, vinul roşu este produs în numai 2000 de sticle, pentru că din restul producţiei se obţine un vin rose, Pink Bang, aflat la mare căutare în cluburile exclusiviste din Mikonos.

Lykos Winery este situată pe insula Evia, a doua insulă ca mărime a Greciei, după Creta. Producătorul nu are vii în proprietate, însă are contracte ferme cu producători de struguri din mai multe regiuni, unele dintre înţelegeri având deja peste 25 de ani vechime.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...