Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Cosmin Zidurean – Clubul Presa de Vin
O podgorie cu o minunata traditie in facerea vinului bun a intrat de la inceputul anilor 90 intr-un nemeritat con de umbra. Nemeritat, gindindu-ne la potentialul zonei, la terroir-ul de exceptie, si nu la borsurile din ce in ce mai dramatice zvarlite pe piata de tot felul de “vinificatori”.
Cu citiva ani in urma, am aflat ca la Niculitel, in inima podgoriei, niste spanioli au cumparat Vinalcool-ul din localitate si sute de hectare de vie. Am tresarit de incantare si mi-am zis: da, dom’le, daca ai nostri nu mai stiu sa faca vin, lasa sa vina europenii vechi, aia invatati cu calitatea, si sa le arate cum sta treaba. Am cautat ani in sir vinul spaniolilor, intrasem la banuieli ca nu-l gaseam niciunde, cand in vara trecuta am dat peste el in Delta. Comand instantaneu o sticla… stupoare. N-am putut sa-l beau. Nici la sosuri n-as fi indraznit sa-l folosesc. Ulterior, am inteles de ce. In toata zona Niculitelului, cele mai prost lucrate vii ale lor erau. Daca le-as fi vazut inainte, nici nu gustam vinul.
Am fost nevoit sa ma intorc la valorile sigure ale regiunii: via si crama tulceana, pe care le-a cumparat Murfatlarul si in care continua sa se faca vinuri de exceptie si, mai ales, vinurile de la Alcovin Macin. Desi, cu ani in urma am mai spus povestea, revin asupra ei fiindca merita si fiindca evolutia din ultima vreme a vinurilor de la Macin a depasit toate asteptarile. Cand am aflat, “pentru prima oara si intaias` data”, ca la Macin o firma din Belarus face vin, m-am crucit cu amindoua mainile. Nu vodca, nu ursi polari, nu reni, nu kalasnikoave. Vin. Cand am ajuns acolo si am vazut ca vinificatorul e tatar, administratorul lipovean si ca, una peste alta, s-au adunat acolo toate etniile Dobrogei, m-am mai crucit o data. Ei, si cand am gustat si vinul – de la Aligote-ul clasic, cu gust de pamant, la un Muscat dulce si pacalitor si la un Merlot atat de taninos si de corpolent incat iti trebuiau calitati serioase de degustator sa nu-l crezi Cabernet, si inca dintre cele bune – m-am crucit pentru a treia oara si mi-am jurat in barba, ca Baiazid, sa urmaresc fenomenul in continuare. A meritat.
Daca la inceput vinurile reflectau doar terroir-ul si calitatea materialului uman implicat, an dupa an calitatea a crescut si au inceput sa se regaseaca in vin si banii investiti. Temperatura controlata, cisterne de inox de cea mai buna calitate, drojdii selectionate si, nu in ultimul rand, vii intinerite si lucrate exemplar. Caci pentru cei ce nu au mai vazut de mult reclama Murfatlarului, vinul bun se face in vie.
Daca anii 2004 si 2005 au fost grei pentru toata viticultura romaneasca si, cu toata stradania, vinurile nu au putut sa depaseasca o anumita calitate, in 2006, Cel de Sus a considerat ca unii merita sa fie sprijiniti si dincolo de ce-si poate face omul cu mana lui. Am avut sansa sa gust noile vinuri de la Macin in fasa. Sunt minunate. Tot potentialul zonei, toata investitia, tot anul de exceptie se simt in fiecare picatura. Si, ca sa nu pic in lirism, o sa mai spun doar ca Merlot-ul cules la innobilarea boabelor va fi vin de mare medalie de aur, daca nu intervine intre timp un cataclism cosmic.
Copyright Foto: Eugen DEMETERCA
