Pe urmele nestematelor lichide ale Greciei: vinul si uleiul de masline (I) – galerie foto

OLYMPUS DIGITAL CAMERASe ia un adevar palpabil si gustos, se amesteca indelung cu ganduri, mailuri si trasee, se mai presara, din cand in cand, o ideea noua si gata, experienta personala e imbogatita cu senzatii capabile sa te mai tina un an in campia muncii. Ati inteles ceva? Evident, nimic, pentru ca n-aveti cum sa stiti ce-mi trece mie prin cap. Dar nu trebuie sa va faceti probleme, uneori nici eu nu stiu… Sigur, v-am oferit cateva elemente ajutatoare, dar mai mult decat sa ghiciti ca am fost in concediu, n-o sa reusiti. Asa ca e momentul sa trecem la explicatii.

Adevarul palpabil si gustos este prezent in forma unor sticle cu vin. Pe una dintre ele troneaza o eticheta cuprinzand urmatoarele cuvinte (citez in ordinea numerelor de pe tricou): White, Techni alipias, Protected Geographical Indication Drama, Dry White Wine, Wine Art Estate, 2012.  Pentru ca sunt baiat salon si pentru ca numarul de semne alocat este limitat, nu va mai fierb. Este vorba de vinul care a cucerit trofeul pentru cel mai bun vin alb la Balkans International Wine Competition 2013, competitie desfasurata la Sofia, in luna mai. Un cupaj de 90 % Sauvignon Blanc si 10% Assyrtiko. Eu, unul, l-am votat. La fel cum l-au ales si Jamie Goode, Andreas Wickhoff MW, Alessandro Griccioli, Ivana Simjanovska si alti jurati prezenti la concurs. Pe a doua sticla de vin – bine, n-o sa reiau algoritmul de prezentare  – scrie Emphasis, Assyrtiko, Ktima Pavlidis, 2012. Tot din Drama. A fost al doilea vin alb in preferintele mele. A luat, si el, medalie la Sofia.

Marele adevar este ca mi-am dorit sa le regasesc. La eleOLYMPUS DIGITAL CAMERA acasa. Si iata cum am intrat deja in categoria ganduri. Categoria in care intra si cele cateva zile de concediu la care fiecare fibra a fiintei noastre jinduieste inca de cand s-a incheiat precedenta vacanta. Iar cand, intr-un final, cu toata opozitia lui Calin, micul tiran al familiei, am decis ca vom merge in Grecia, a inceput frenezia mailurilor. Sunteti, cand sunteti, unde sunteti, ne primiti ? au fost primele intrebari. Apoi conversatiile au decurs firesc, cum ar trebui sa fie orice discutie intre oamenii care iubesc si respecta vinul, indiferent ca sunt producatori, critici sau doar consumatori. La capitolul „Trasee” nu vreau sa insist. Existau mai multe variante, unele deja batute de anvelopele bolidului personal, altul, nu. Evident, l-am ales pe ultimul si n-am regretat, pentru ca mi-a dezvaluit o parte a Bulgariei pe care doar mi-o imaginam, ba chiar am si localizat pe-acolo cativa producatori care ar merita si ei chinuiti cu o vizita. Pe scurt, am ales o varianta via Plovdiv, Peshtera, Gotse Delcev care m-a scos direct in incredibila depresiune care este Drama, loc din care, de aproape un deceniu, vin unele dintre cele mai apreciate vinuri grecesti, fie ele albe sau rosii. Explicabil, daca ne gandim ca aici, pe langa Muntii Menikio si Falakro, era locul preferat de distractie al zeului Dionysos.

Ktima Pavlidis

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMarti 25 iunie, orele 3.00 am. Am plecat. Mintea mea uitase deja de weekendul greu de la Dragasani (petrecere Avincis, vizita Stirbey plus traditionalul turnir gastrobahic de la Via Sandu), trupul, mai putin. La ora 12 trebuia sa fiu in Kokkinogia, la Ktima Pavlidis, unde ma astepta Nikos Karatzas, CEO si vinificator. Unul dintre lupii tineri ai enologiei grecesti, scolit in Franta. La 11.23 eram in fata cramei moderne– tocmai ce a implinit 10 ani -, care e mult mai frumoasa in realitate decat apare in fotografii. Si mult mai mare. Ktima (adica domeniul) Pavlidis are in proprietate 65 de hectare cu vie, 20 in Kokkiongia, sub Muntele Falakro, langa crama, si alte 45 in Perichora, chiar la poalele Muntelui Menikio. Cu toate acestea, productia anuala nu depaseste 280.000 de sticle!!! L-am intrebat pe Nikos cum accepta acest randament, sa recunoastem, extrem de scazut. „Pentru ca de la inceput ne-am axat numai pe vinuri premium”, a fost raspunsul lui. Societatea a fost infiintata in 1998, an in care „revolutia vinului” din Grecia era deja in faza terminala. Patronul, Christoforos Pavlidis, om cu experienta si succes in activitati agricole, cautase cativa ani locul in care sa-si poata implini visul ascuns, acela de a face vin. L-a gasit in Drama, loc cu o veche traditie in productia de vin, traditie intrerupta brutal insa dupa ce Grecia a obtinut independenta. De ce? Pentru ca regiunea Drama, din provincia Macedonia de Est si Tracia, a fost una in care au fost adusi foarte multi greci din fostul imperiu Otoman. Iar viile au fost rase de pe suprafata pamantului pentru a face loc altor culturi, care sa le asigure oamenilor necesarul de hrana. Om cu bani, Christoforos Pavlidis n-a accesta fonduri europene pentru a-si planta via. „A preferat sa nu se complice”, ne-a povestit Nikos, care, apoi, ne-a destainuit cateva dintre secretele vinurilor Thema si Emphasis, cele doua game ale cramei.

Mistralul de DramaOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vara, la amiaza, in caldarea Dramei nu prea poti sa stai la soare. Inconjurata de munti din trei parti, regiunea pare un imens ceaun, in care totul fierbe. Dar Drama are totusi un mare avantaj. Spre sud, adica spre marea aflata la 20 de kilometri, exista un culoar, o vale, care permite aparitia unor curenti de aer extrem de folositori. „Noaptea, dinspre munti, se formeaza un vant rece si uscat. E aproape ca Mistralul pe valea Rohnului. Si acest vant ne ajuta enorm”, ne spune Nikos. Dar nu e singurul secret al calitatii vinurilor Pavlidis. „Pentru gama Emphasis, care cuprinde numai vinuri monovarietale, nu recoltam mai mult de 3 – 3,5 tone pe hectar. Oricum, si densitatea in vie e mai mica, pentru ca solurile sunt sarace, predomina terra rossa, lutul rosu si calcarele. Dar aceste soluri ofera vinurilor noastre o mineralitate pentru care multi ne invidiaza”, ne destainuie Nikos Karatzas. Recoltarea, manuala, incepe inainte de rasarit, cand strugurii sunt si mai reci, si mai uscati. Insa, cat ar fi de reci, ei sunt bagati in camera de frig si abia cand ating temeratura de 6 grade incepe vinificarea. Cu presari diferite – unii struguri stau in presa chiar si 6 ore, e drept, la presiuni foarte mici. Iar fiecare parcela, fie ea plantata cu albele Assyrtiko, Robola (soi care provine din insula ionica Kefalonia), Sauvignon Blanc sau Chardonnay, fie cu rosiile Agiorgitiko, Limnio (in Drama i se spune Limniona), Syrah sau Tempranillo, are tancurile ei dedicate. Nu mari, de maxim 10000 de litri. Din tancuri, multe dintre vinuri coboara, gravitational, in cele 600 de baricuri din subsol. Chiar si albele, care au butoaie dedicate, de 500 sau 600 de litri, majoritatea nearse. Pentru ca „Mistralul de Drama” ii ajuta, unii struguri, adica Assyrtiko si Syrah, sunt vinificati cu propriile drojdii. Iar vinurile sunt pe masura. Fie ca e vorba de cupajele din gama Thema – Thema White (Sauvignon Blanc + Assyrtiko), Thema Red (Syrah + Agiorgitiko) – , fie ca sunt monovarietale  – Emphasis Assyrtiko, Emphasis Chardonnay, Emphasis Syrah, Emphasis Tempranillo si Thema Rose, vin realizat numai din soiul de origine spaniola – vinurile isi merita banii, nu putini, pe care ii dai pe ele. De la 4,3 euro (pret de export) in sus. Dar merita. In special Emphasis Assyrtiko, Emphasis Syrah si Emphasis Tempranillo, pe care le recomand cu toata caldura.

va urma

Cum ti se pare?