Portretele vinului – Constantin Deleanu, omul care a reinventat Cotnariul

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

cd 1Fac multe pentru vin, chiar daca nu lucreaza neaparat (nemijlocit) intr-o crama. Insa lor li se datoreaza in mare masura calitatea tot mai ridicata si aprecierile pe care incep sa le culeaga vinurile romanesti. Vinul. Ro va prezinta cateva figuri reprezentative din lumea vinului, fara de care imaginea viticulturii si a vinificatiei nationale ar fi fost, probabil, mai sumbra.

Se spune ca omul sfinteste locul la fel de bine cum se spune ca nimeni nu-i profet in tara lui. Uneori, insa, aceasta ultima maxima mai da rateuri. Iar cand se intampla asta, un om al locului poate da un suflu nou taramului in care s-a nascut si care l-a format. Acestei zone, Cotnari pre numele ei, Constantin Deleanu i-a daruit si ii ofera in continuare toata energia, toata priceperea lui. Ca sa fie vin, ca sa fie bine…

Nascut si crescut in viile Cotnariului

A aparut pe lume la 23 mai 1964, la nici cinci kilometri de ceea ce este acum numit Combinatul de vinificare Cotnari. Ceplenita se numeste satul natal, la fel cum se numeste si una din fermele marelui producator din nordul Moldovei. De mic i-a placut via.

A lucrat si in cea a parintilor „vie hibrid, mai exista si acum, iese o capsunica bunicica, dar o folosim mai mult pentru vin fiert“, insa de la 11 ani a inceput s-o munceasca organizat si, ceea ce e mai important, s-o inteleaga. „Nu era vacanta sa nu ma duc sa lucrez la vie. N-o faceam pentru bani, provin dintr-o familie peste medie, tata era factor postal, iar mama, casnica, era priceputa la croitorie. Nu s-a pus vreodata problema sa ne lipseasca banii, insa era placerea, chiar mandria de a lucra via. Copii care mergeau la vie erau respectati de toata lumea, si la scoala, si in sat“. A invatat in ferma de la Ceplenita aproape tot ce inseamna viticultura, „doar taierile in uscat nu le-am facut“, insa personajul care l-a marcat cel mai tare n-a fost vreun inginer viticol sau vreun enolog, ci contabilul fermei, Petre Gherman, omul care facea platile. „L-am perceput ca pe un om foarte valoros, el ne facea platile, el ne ducea la masa. Si apropo de masa, nu pot sa uit cum asteptam ziua de sambata, cand, la pranz, erau invariabil macaroane cu branza. Nu stiu ce facea bucatarul, dar erau exceptionale“. Asa i-a incoltit ideea de a face studii economice. Ambitios, si-a urmat visul si in 1978 a devenit elev al Liceului Economic nr 1 din Iasi. „Eram foarte mandru, putini copii de la tara ajungeau acolo“.

La un pas de o cariera militara

Si mai mandru a fost doi ani mai tarziu, cand a intrat in clasa a 11-a la acelasi liceu. Din sapte clase ramasese numai una, iar sa treci examenul era o mare reusita. N-a impresionat prin rezultatele la invatatura, insa a fost singurul din clasa care, in 1982, a intrat la Facultatea de Stiinte Economice, la Economia si Contabilitatea Agriculturii. „In liceu am avut media 7 si ceva, insa eram as la matematica si la contabilitate. Asa se face ca am intrat la facultate cu o medie de peste 9“. Dar aceasta reusita n-a venit fara emotii.

Pe la mijlocul clasei a 12-a, adica in ianuarie 1982, Constantin Deleanu a aplicat pentru Academia Militara. „Ca avem avantaje, ca ne dau apartamente imediat cum absolvim, ce mai, ma cam prinsesera“, povesteste zambind presedintele Directoratului Cotnari SA. Dar n-a fost sa fie, pentru ca n-a trecut examenul medical. „M-au respins pentru ca aveam varice“, isi aminteste Constantin Deleanu. Ei bine, asta nu l-a impiedicat ca, peste cateva luni, sa fie incorporat taman la parasutism, insa asta e alta poveste. Important e ca visul epoletilor s-a spulberat brusc, spre dezamagirea lui, dar spre marea fericire a mamei, care nu-si dorea baiatul catana. Noroc ca dezamagirea a durat doar doua saptamani, asa ca, din februarie, Constantin s-a pus din nou cu burta pe carte si asa a ajuns student.

Inapoi la Cotnari

In 1983 a inceput cursurile. Erau 50 de studenti in an, majoritatea fete. Si, cu toate ca ar fi avut ocazia sa isi schimbe optiunea, gandul lui Constantin Deleanu tot la Cotnari era. Iar la materiile auxiliare, unde studia specialitati agricole, zbarnaia. „In anul doi am facut Tehnologia Viticulturii si Vinificatiei, cu regretata doamna Cotea. La examen, unul dintre subiecte a fost Sortiment de Cotnari (n.r. – un cupaj demidulce realizat din cele patru soiuri tipice ale Cotnariului, Grasa, Tamaioasa Romaneasca, Feteasca alba si Francusa). Am luat 10, iar doamna Cotea mi-a urat sa ajung la Cotnari“.

In acelasi an, 1985, Constantin Deleanu s-a casatorit, iar un an mai tarziu devenea tata. Pe 15 mai 1986 se nascuse Remus Ionut, cel care, un an mai tarziu, avea sa-si insoteasca tatal la examenul de stat, pe post de talisman. Iar dupa absolvire, urarea doamnei Cotea s-a indeplinit si Constantin a ajuns economist la Cotnari. Dar nu la IAS Cotnari, cum se numea pe vremea aceea, ci la Vinia Iasi, sectia Cotnari, cea care cuprindea unitatile de vinificatie de la Cotnari, Harlau, Belcesti, Targu Frumos si Pascani, plus fabrica de otet de la Harlau. A stat aproape trei ani la Vinia, insa a fost o perioada definitorie pentru cariera sa: „Pe problemele de vinificatie l-am avut ca mentor pe domnul Craciunescu, iar de la revizorul Gheorghita Tarnoveanu am invatat inventarierea, gestiunea. Mare noroc am avut cu acesti oameni“, povesteste presedintele de la Cotnari.

Incet, incet, Constantin Deleanu a promovat, numai ca, in mai 1990 la Vinia sa schimbat directorul si, urmare a unor neintelegeri, Constantin s-a transferat la IAS Cotnari.

Cum a ajuns Cotnariul al cotnarenilor?

„Aveam 26 de ani si am luat-o de la zero. Eram simplu contabil. Dar am avut o sansa. Vanzarile cunoscusera o perioada de cadere libera, asa ca, la inceputul anului 1992, fostul director Moraru a avut curajul sa ma puna director comercial. A fost amuzant, pentru ca eram foarte tanar si nimeni nu credea ca sunt director. Dar in sase luni am relansat vanzarile. Insa am facut-o atat de bine, incat directorului i-a fost teama ca o sa ramana fara vin si, in octombrie, m-a scos de pe post. Am revenit la contabilitate, dar ca sef de birou“. Masura s-a dovedit total neproductiva. Vanzarile au cazut din nou, societatea a inceput sa acumuleze datorii, au aparut scandaluri, greve. Angajatii, insa, vazusera ca tanarul Constantin Deleanu avea ceva in cap si l-au facut lider de sindicat.

Tensiunile au crescut, conducerea de atunci si-a dat demisia, pe 1 mai 1993 IAS Cotnari s-a transformat in SC Cotnari, iar Constantin Deleanu devenea director economic. „Pe vremea aceea datoriile erau de cel putin 10 milioane de dolari, insa in 1996 nu mai aveam nicio datorie fata de banci, mai aveam ceva doar la bugetul de stat. Iar un an mai tarziu mi-a venit ideea privatizarii prin metoda MEBO. Am vorbit cu oamenii, le-am explicat ca asa Cotnariul va ramane al cotnarenilor si le-am obtinut sprijinul. Din acel moment am inceput sa strangem bani pentru fondul de privatizare. 20 la suta din salariu si toate primele au mers la acel fond. In 1999, se stransesera destui bani, asa ca, in decembrie, dupa ce aparuse Ordonanta cu Agentia Domeniilor Statului, am facut anunt ca vrem sa facem majorare de capital social. Evident ca am avut parte de multe piedici, prima sedinta nu s-a putut tine, dar am tinut-o pe a doua, in februarie 2000. Am venit cu 15 miliarde de lei vechi, adica vreo 500.000 de euro, si am castigat cam 35% din actiuni. Restul ramasesera la SIF, 28%, si la FPS, 37 %, parca. Iar proprietarii de terenuri, care initial aveau 7% din actiuni, au devenit doar locatori, adica puteau arenda terenurile“.

Lupta a continuat, cu toate armele. Multi pusesera ochii pe aceasta mina de aur, de aceea nu era privita cu ochi buni aceasta privatizare prin metoda MEBO. Au intrat in razboi si cei de la Vinia, insa cotnarenii nu s-au lasat. Au mai facut un imprumut la banca, cert este ca au cumparat pana la urma si actiunile de la SIF. Insa tot nu erau proprietari. Asa ca, in octombrie, au facut, cam de pe pozitie de forta, un troc cu FPS, cedandu-le, in contul actiunilor ramase, ferma de la Deleni, axata pe zootehnie si pe agricultura mare. Iar pe 18 octombrie 2000 SC Cotnari SA a concesionat de la Agentia Domeniilor Statului cele 1257 de hectare – dintre care doar 800 era plantate cu vie – si asa s-a ajuns la „un nou inceput“.

Casa de Vinuri, Cotnari „next generation“

Dar adevarata lupta abia incepea. An de an s-au facut modernizari,c 2 investitii. Iar rezultatele au inceput sa apara. Si pentru societate, dar si pe plan personal. Asa se face ca, in 25 aprilie 2004, Constantin Deleanu devenea Doctor in economie, cu lucrarea „Managementul exploatatiei viticole“, iar doua zile mai tarziu, in Adunarea Generala, a fost numit Director General la Cotnari SA. Cotnari a continuat sa creasca, ca un Fat Frumos. Si, daca in 2004 societatea avea in proprietate doar 23 de hectare, cele pe care era construit combinatul, acum are 960 de hectare. Restul de pana la 1700, cate administreaza acum, sunt ale locatorilor, luate in arenda de la tarani sau de la Agentia Domeniilor Statului.

O miscare inspirata s-a dovedit decizia de a urmari cresterea pe volum, nu pe profit. „Asa am reusit sa iau cota de piata“, se destainuie Presedintele Directoratului Cotnari SA. Au crescut vanzarile, au aparut banii, asa ca, intr-un final, a reusit sa indeplineasca si dorinta copiilor, dar si a lui, personala, aceea de a crea si niste vinuri mai moderne. De ce a copiilor, care, in treacat fie spus, sunt ambii absolventi de Drept? Simplu, pentru ca ambii au decis ca vor urma calea deschisa de tatal lor. Din proprie initiativa. „Cel mic, Victor, mi-a facut o surpriza extraordinara. Dupa ce a fost in excursie in Australia cu distribuitorii, a venit foarte decis la mine si mi-a spus ca vrea si el sa mearga in campanie, la cules. Mai tarziu am aflat ca, in acelasi, an, s-a inscris la Horticultura. Primii doi ani i-a facut in paralel cu Dreptul, dar anul trei l-a inghetat, pentru ca avea de pregatit licenta la Drept“. Cert este ca, in septembrie 2010, la Registrul Comertului a fost inregistrata Casa de Vinuri Cotnari, care, dupa cum declara Constantin Deleanu, Presedintele Consiliului de Administratie in aceasta noua entitate, „va fi firma generatiei a doua“. O firma care, deja, are o zestre frumusica, de 350 de hectare in administrare, iar din toamna lui 2013 va detine si propria crama. Undeva, aproape de conacul Vladoianu, pe care Constantin Deleanu il vede in viitorul apropiat ca fiind centrul enoturistic al Podgoriei Cotnari. Dar, in ceea ce priveste obiectivele lui Constantin Deleanu, lista e lunga. Iar mentinerea ca lideri de piata pe segmentul de vinuri DOC este unul dintre ele. La fel, cresterea cu 1-2 procente pe an a cotei de piata. E greu? Sincer, la cate a reusit pana acum Constantin Deleanu, pare pe deplin realizabil.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...