Portretele vinului. Gheorghe Craciunescu:„Simt ca mai am ceva de spus in lumea vinului“

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

gheorghe craciunescuFac multe pentru vin, chiar daca nu lucreaza neaparat intr-o crama. Insa lor li se datoreaza in mare masura calitatea tot mai ridicata si aprecierile pe care incep sa le culeaga vinurile romanesti. Vinul. Ro va prezinta cateva figuri reprezentative din lumea vinului, fara de care imaginea viticulturii si a vinificatiei nationale ar fi fost, probabil, mai sumbra.

La 70 de ani, e inca in putere. Si continua sa impartaseasca din experienta lui oricui are nevoie de un sfat. Nu sta o clipa, se imparte intre familie, prieteni, degustari si evenimente, insa cel mai mult timp il acorda vinului. Vin pe care l-a descoperit tarziu, dar de care n-a vrut sa se mai desparta.

Gheorghe Craciunescu e roman get-beget, chiar daca s-a nascut, pe 17 decembrie 1942, la Chisinau. Tatal lui, oltean de prin partile Mehedintiului, era ofiter de pompieri si fusese detasat acolo. La nici un an, insa, Gheorghe si-a pierdut tatal, cazut la datorie in lupta cu flacarile. Peste inca un an, in bratele mamei, ajungea la Braila, ca refugiat. Acolo a facut scoala, acolo a terminat si liceul. Liceul nr. 1, unitatea de elita a orasului. In Braila a descoperit chimia. Si pentru ca a avut-o ca profesoara pe mama regizoarei Catalina Buzoianu, un dascal stralucit, dar, mai ales, pentru ca mama lui lucra la spital, iar copilaria si-a petrecut-o prin saloane si prin depozitele de medicamente. „Mama dorea sa ma fac medic, dar eu, fiind atras mai mult de chimie, am vrut sa devin farmacist. De aceea, prima mea optiune dupa absolvire a fost Facultatea de Farmacie din Bucuresti. A doua era Chimia Industriala, la Iasi, iar cea de-a treia, Chimia Alimentara, la Galati”. Soarta n-a tinut cont de dorinta liceanului, care a fost trimis sa dea examen in orasul vecin, la Chimie Alimentara. A dat, a luat, a obtinut bursa si a avut parte de toata chimia pe care si-a dorit-o. „Cred ca au fost vreo 10 examene numai pe chimie in cei cinci ani de facultate”, rememoreaza Gheorghe Craciunescu.

Paine si vin

Proaspat absolvent, a fost repartizat la Combinatul de Morarit si Panificatie Iasi. Unitate moderna, noua, cu dotare de ultima generatie pentru anul 1965. Iar cinci ani mai tarziu, a fost transferat in interesul serviciului la Combinatul de Industrie Alimentara Iasi, un fel de centrala unde ajungeau cei mai bine pregatiti specialisti. N-a stat mult acolo, numai doi ani, pentru ca, asa cum a fost infiintat, combinatul s-a si desfiintat. Putea sa revina la panificatie, numai ca Mihai Sanpetru, fost director la Vinalcool, l-a convins sa treaca la vin. Si asa a ajuns Gheorghe Craciunescu inginer tehnolog de tura la Intreprinderea Viei si Vinului Iasi, cea care, peste ani, avea sa devina Vinia. „ Acolo am avut sansa sa cunosc un mare enolog si, totodata, un mare degustator, pe Dr. Ing. Gheorghe Anghel. Am facut scoala cu dansul, la Bucium, apoi am trecut la un alt profesor celebru, Vasile Bocancea. Fara cele invatate de la cei doi, n-as fi ajuns sa fiu cooptat in comisia de clasare a vinurilor (n.r. – pentru export si pentru piata interna)”, povesteste Gheorghe Craciunescu. Ca membru al comisiei, a batut tara in lung si in lat, dar a fost si promovat ca sef de export la IVV Iasi, ca doar devenise expert. Cativa ani mai tarziu a devenit inginer sef, iar in 1990, cand Intreprinderea a devenit Vinia Iasi, a fost numit director tehnic.

Vinia, o poveste frumoasa cu final trist

Timp de 15 ani, Gheorghe Craciunescu a condus destinele vinului de la Vinia. Insa, fie sef de export, fie inginer sef, fie director tehnic, campaniile il prindeau la unitatile de vinificare. „Aveam 17 unitati numai in judetul Iasi, dar mai aveam puncte de lucru in Dobrogea, la Alimanu, la Cogealac, la Mihai Viteazu. Am deschis puncte de lucru chiar si peste Prut, in Republica Moldova. Luam mustul de acolo. Si la Arad am facut vin, cu must din Ungaria”. La cateva luni dupa ce a fost numit director tehnic, Gheorghe Craciunescu a infiintat Comisia de Calitate. „A fost o adevarata scoala de vin. Eram 6-7 oameni in comisie, insa nimeni nu avea drept de veto. Tot ce se facea in pivnita se facea numai cu acordul acestei comisii. Se vorbea liber, fiecare isi spunea parerea. Comisia stabilea ce merge la export, ce merge la intern, ce trimitem la distilate sau la otet. Faceam lunar degustari in orb, luam sticle de pe raft, le amestecam cu ale noastre sa vedem unde ne aflam. Totul cu scopul de a ne ridica nivelul de calitate. Asa a ajuns Vinia, ca, in perioada 1998 – 2003, sa fie unul dintre cei mai mari jucatori din piata. Si asa ne-am permis sa ne luam linie de imbuteliere Krones, cu capacitate de 8000 de sticle pe ora, filtru tangential, instalatie de detartrare. Ce mai, eram printre primii din Romania care ne imbunatatiseram fluxul tehnologic”. Povestea frumoasa nu a tinut prea mult. Opiniile lui Gheorghe Craciunescu nu corespundeau cu cele ale directorului general din acea vreme. Asa ca, din 2004, n-a mai fost director tehnic, devenind consilier si sef de combinat. Iar un an mai tarziu s-a pensionat. Dar n-a ramas departe de vin. Membru ADAR din 1994, chiar vicepresedinte pe zona Moldova, Gheorghe Craciunescu si-a infiintat propria societate de consultanta si continua sa faca vin. Acum incearca sa repozitioneze producatorul Vinicom – Cramele Copou pe piata. Prin introducerea tehnologiilor moderne, prin reorganizarea cramei si printr-o noua filozofie a vinificarii. „Vreau sa raman o prezenta activa in lumea vinului. Simt ca mai am ceva de spus”, se destainuie Gheorghe Craciunescu. Care are un mare regret. Ca vinoteca Vinia, una dintre cele mai mari din tara, cu peste 400.000 de sticle, a disparut fara urma. Dar asta e o alta poveste…

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...