De citit, cu ochii larg deschisi, un articol despre viitorul vinului din Napa Valley, in care un achizitor de vinuri recunoaste deschis cateva dintre problemele pietei: goana dupa puncte Parker (desi tinerii nu mai au habar cine e nenea asta), accentul gresit pus pe Sauvignon Blanc (unde Noua Zeelanda “kicks Napa’s ass”), dar si faptul ca Napa inca nu s-a impus ca brand de valoare.
Nu de alta dar, asa cum veti citi in viitorul numar din Vinul.ro, ambasadorul Italiei ne spune destul de clar ca Romania nu va intra in competitie cu producatorii traditionali de vin, ci cu lumea “noua”. Stim cu cine ne punem?
Treceam deunazi pe langa o filiala de “Banca Romaneasca”, pe al carei frontispiciu sedea cu mandrie o addenda: “Membra a grupului National Bank of Greece”. Nu stiu cat de blonda e PR-ita de acolo, dar parca nu mai e cazul sa defileze cu asemenea informatii, afara doar de cazul in care sunt obligati prin contract. Si chiar si asa, spre binele afacerii, ar trebui scos. Sa pui bani la “National Bank of Greece” e mai rau decat sa-i dai nevestii PIN-ul de la card si sa te culci…
(Parca intr-o continuare a acestei constatari, ajuns acasa citesc despre un nefericit care si-a pus 400 de euro la Piraeus Bank acum doi ani si a ramas doar cu 220. Comisioanele erau mai mari decat dobanda…)
Un articolash din Seattle Post Intelligencer in care un domn incearca sa argumenteze ca berea este, de fapt, mult mai sofisticata decat vinul. Trecand peste evidenta faptului ca omul nu prea are habar despre cum sta treaba cu vinul – se vede din expresii de genul “sa faci un vin bun (fine wine) este un standard, nu este arta” sau “vinificatorii au un numar limitat de soiuri de struguri si de drojdii din care sa faca vin, berarii folosesc mai multe ingrediente” – articolul contine cateva informatii interesante despre bere. Si despre cateva lucruri pe care ar trebui sa le gasim in ea… Insa Romania a intrat adanc pe drumul uniformizarii produselor, iar berile de calitate cam lipsesc. Asa ca e bun de citit macar pentru ca data viitoare cand cereti o bere pe undeva, sa va ganditi cum sa sanctionati produsele standardizate, alegand ceva mai plin de personalitate
Nu voi divulga astazi prea multe, dar am avut o surpriza enorma gustand aseara (La multi ani, Moisescule!) cateva vinuri de la Senator. Daca la Babeasca Gri inca nu m-am hotarat de unde s-o apuc (exotic, rustic, o fi, n-o fi… trebuie studiat), la rosii a fost aproape o revelatie. Nu ma asteptam sa vad vinuri de genul asta, din zone care pareau compromise acum cativa ani, atat de bune, atat de curand. Pare-se, ar fi vorba de niste plantatii vechi.
Cert e ca cele patru care mi-au trecut printre papile – Feteasca Neagra, Babeasca Neagra, Cadarca (!!!) si un cupaj de Feteasca si Babeasca – au toate ingredientele unui vin de succes. La 10-12 lei la raft, curate, destul de mature si complexe, chiar daca n-au vazut lemn in viata lor, mult peste mare parte din vinurile din aceeasi categorie de pret. Branduite, evident, de Moisescu, in liniile Monser si Senator. Se anunta “de bine”, fiind preconizate “la raft” prin primavara. O sa incerc sa fac rost de cateva si pentru “degustari de vinuri cu care rar te intalnesti” (joia, in Casa Presei), si va astept sa le discutam. La mine in catalog sunt de 71-75 de puncte, ceea ce e mult pentru un pret ca asta.
Din greseala am sters un comment de-al lui Nick Filip, direct legat de faza cu cei trei emo si magiunul. O fetita ajunge pentru prima oara “la tara”, unde maica-sa o dusese sa vada rate, capre si-alte oratanii. La un moment dat, in gradina, fata zareste niste rosii. Se uita intrigata la maica-sa si intreaba: “Mami, da’ rosiile nu cresc in ladite?”. Cam asta e… Si de la pasune, iaca, tacticoasa vine vaca mov…
Ieri seara, pe Mihai Bravu, in zona Iancului. Trei emo – doua fetiscane si un baiat. Ne intersectam in fata unui aprozar “de scara blocului”. Printre suvitele stralucind de fixativ, una dintre fete vede un afis scris de mana: “Avem magiun de prune”. “Magiun?!? Ce-i aia magiun?”, intreaba mirata. Nici unul dintre ceilalti doi nu stie sa raspunda. Evident, in minte incep sa mi se perinde vinurile in care am gasit arome de mieji de nuca dupa care scotocesti prin magiunul lu’ bunicu’. (In multe familii, femeile fac dulceturile, barbatii fac magiunul. Femeile dicteaza cine si cand are dreptul la dulceata, barbatii sunt responsabili cu magiunul si slana…)
Apoi ma gandesc cat amar de vreme mi-ar lua sa ii explic un vin unui tanar care n-a rontait in viata lui un pai sau o papadie. Evident, mi se pare ca am scris atata amar degeaba si am brusc certitudinea ca, in cativa ani, nu va mai exista nici un public potential pentru scrierea vinului. Si totusi, trebuie sa facem ceva, nu? Asa ca, in conformitate cu ceea ce spunea si Cezar cu ceva timp in urma, fac oficial un anunt:
VINUL.RO primeste spre initiere 2-3 tineri sub 25 de ani, studenti sau proaspat absolventi de jurnalism sau care cauta o slujba in zona presei de vin.
Pentru detalii, radu[at]vinul.ro
Pentru cei din lumea vinului, numele lui Nick Filip este sinonim cu inceputurile pietei de profil din Romania, cu aproape 20 de ani in urma, precum si cu primii (si cei mai importanti) pasi spre un comert civilizat – Vinexpert si Vinlux. Pentru cei care nu au mare legatura cu experientele oenologice, Nick Filip este cel care se ocupa, mai nou, cu predarea unor cursuri de initiere in tainele degustarii vinurilor, pentru companii si grupuri organizate. “Negustorul de vinuri”, brandul sau, a mai facut un pas inovator pentru piata saptamana trecuta, cu ocazia redeschiderii Castelului Bran: lansarea primelor editii limitate sub “eticheta privata”, in cobrandingul Chateau Bran.
(more…)
Riedel Wine Tasting Show aniverseaza 50 de ani de la aparitia primului pahar „specializat” pentru un anumit tip de vinuri
Intrand intr-un magazin de sticlarie banal, oricine poate vedea ca exista o mie de feluri de pahare – desenate, colorate sau „albe”, mici, mari, ascutite, rotunde, burtoase, cu linii drepte, buze rasfrante sau ascutite, din sticla groasa sau din cel mai fin cristal. Cei mai multi isi cumpara paharele dupa cat de mult rezoneaza la raporturile geometrice ale acestora, la estetica mai explicita sau mai subtila a lor.
(more…)
Oferta din restaurante ii face pe romani fani John Lee Hooker: „One bourbon, one scotch, one beer“. Eventual cu o tuica in loc de whisky.
Exista o certitudine pe piata vinurilor din Romania: in 90% din restaurante se gasesc mereu aceleasi cateva vinuri – Beciul Domnesc in varii sortimente, Grasa si Francusa de Cotnari, Pinot Noir si Cabernet de Murfatlar, cate ceva Vinul Cavalerului, Dry Riesling si Feteasca Regala de Jidvei, plus alte cateva vinuri de la aceiasi producatori. Acest lucru se intampla dintr-o multime de motive, unele obiective, de tipul cantitatii aruncate pe piata de marii producatori, altele subiective – teama proprietarilor de restaurante de a investi in produse care cer efort pentru a fi vandute, „cererea din partea consumatorului needucat“ etc.
(more…)
Una dintre marile surprize ale acestui inceput de an vine de la Cramele Rotenberg, unde se naste un vin „ca pe vremuri“, fara masini
Mihail Rotenberg, mai cunoscut drept „Misha“, este un nume care nu are nevoie de nicio prezentare in lumea calculatoristilor. Buna parte din puterea Internetului de astazi i se datoreaza lui, drept marturie stand zeci de premii si de diplome din toata lumea. A condus si a avut multe firme care au avut un cuvant greu de spus in noua lume a comunicatiilor digitale. Astazi, cu „un picior si jumatate afara din bransa“, s-a dedicat vinului, una dintre vechile sale pasiuni. Si singura careia i-a imprumutat propriul nume.
(more…)