Pentru cei din lumea vinului, numele lui Nick Filip este sinonim cu inceputurile pietei de profil din Romania, cu aproape 20 de ani in urma, precum si cu primii (si cei mai importanti) pasi spre un comert civilizat – Vinexpert si Vinlux. Pentru cei care nu au mare legatura cu experientele oenologice, Nick Filip este cel care se ocupa, mai nou, cu predarea unor cursuri de initiere in tainele degustarii vinurilor, pentru companii si grupuri organizate. “Negustorul de vinuri”, brandul sau, a mai facut un pas inovator pentru piata saptamana trecuta, cu ocazia redeschiderii Castelului Bran: lansarea primelor editii limitate sub “eticheta privata”, in cobrandingul Chateau Bran.
June 29, 2009
Degustare de pahare
Riedel Wine Tasting Show aniverseaza 50 de ani de la aparitia primului pahar „specializat” pentru un anumit tip de vinuri
Intrand intr-un magazin de sticlarie banal, oricine poate vedea ca exista o mie de feluri de pahare – desenate, colorate sau „albe”, mici, mari, ascutite, rotunde, burtoase, cu linii drepte, buze rasfrante sau ascutite, din sticla groasa sau din cel mai fin cristal. Cei mai multi isi cumpara paharele dupa cat de mult rezoneaza la raporturile geometrice ale acestora, la estetica mai explicita sau mai subtila a lor.
Lista lui Bachus
Oferta din restaurante ii face pe romani fani John Lee Hooker: „One bourbon, one scotch, one beer“. Eventual cu o tuica in loc de whisky.
Exista o certitudine pe piata vinurilor din Romania: in 90% din restaurante se gasesc mereu aceleasi cateva vinuri – Beciul Domnesc in varii sortimente, Grasa si Francusa de Cotnari, Pinot Noir si Cabernet de Murfatlar, cate ceva Vinul Cavalerului, Dry Riesling si Feteasca Regala de Jidvei, plus alte cateva vinuri de la aceiasi producatori. Acest lucru se intampla dintr-o multime de motive, unele obiective, de tipul cantitatii aruncate pe piata de marii producatori, altele subiective – teama proprietarilor de restaurante de a investi in produse care cer efort pentru a fi vandute, „cererea din partea consumatorului needucat“ etc.
Mihail Rotenberg: Creator e un cuvant mare. Vreau sa fiu artizan, mestesugar de vinuri
Una dintre marile surprize ale acestui inceput de an vine de la Cramele Rotenberg, unde se naste un vin „ca pe vremuri“, fara masini
Mihail Rotenberg, mai cunoscut drept „Misha“, este un nume care nu are nevoie de nicio prezentare in lumea calculatoristilor. Buna parte din puterea Internetului de astazi i se datoreaza lui, drept marturie stand zeci de premii si de diplome din toata lumea. A condus si a avut multe firme care au avut un cuvant greu de spus in noua lume a comunicatiilor digitale. Astazi, cu „un picior si jumatate afara din bransa“, s-a dedicat vinului, una dintre vechile sale pasiuni. Si singura careia i-a imprumutat propriul nume.
May 30, 2009
Agricultura organica, intoarcerea la gust
Mancarea organica este mai scumpa decat cea disponibila in supermarketuri pentru un motiv simplu: pe un hectar de rosii, sa zicem, cresc nu doar mult mai putine plante, ci si rosii mai mici, mai firave, care necesita mai multe tratamente. In schimb, au gust de rosii, nu de hartie si de creta. Inceputa ca un curent exclusiv al fermierilor, interesati sa-si revigoreze pamanturile obosite de agricultura „de performanta“, agricultura organica a ajuns sa ocupe mii de file de legi care variaza de la o tara la alta.
Huaiyang, bucatele gatite de toti chinezii
China are opt mari scoli de gastronomie, fiecare nascuta din resursele regiunii geografice de care apartine: Anhui, Canton, Fujian, Hunan, Jiangsu, Shandong, Sichuan si Zhejiang. Acestora li s-au adaugat, in timp, scolile mai cosmopolit-rafinate din Beijing si Shanghai, pentru a intruni cifra magica 10, in cadrul conceptului de „10 mari traditii“. Dincolo de acestea, bucataria Huaiyang este cea care a facut marele pas catre globalizare, produsele sale fiind cele pe care le gasiti, de obicei, in toate restaurantele raspandite prin lume.
Oliver Bauer: Nu stiu ce inseamna vin “mare”. Un vin trebuie sa fie bucurie si placere
Proaspat castigator al titlului “Producatorul anului”, acordat de Vinul.ro, vinificatorul de la Agricola Stirbey explica legatura profunda dintre vin si pamant, dintre vin si oameni si, mai ales, care este adevaratul potential al soiurilor autohtone. De ce ar trebui Romania sa exploateze la maximum propria mostenire, si nu sa se axeze pe soiuri deja consacrate pretutindeni in lume? Simplu: pentru ca ale noastre nu mai exista nicaieri! Conteaza doar cum avem grija de ele.
Olandezii zboara, dar nu de la mancare li se trage
Tara mica, dar cu posibilitati mari, daca se legalizeaza doua-trei lucruri interzise în alte parti. Probabil asta si-au spus cei care au hotarat sa faca din turism mina de aur a Olandei, cunoscuta acum ceva vreme ca sursa de lalele, saboti si diverse lucruri macinate la mori de vant. Iar genul de turisti atrasi nu consta neaparat în fani ai cinelor simandicoase sau ai alchimiei gastronomice. Drept rezultat, mancarea „la minut“ s-a perfectionat incredibil, în timp ce „marile restaurante“ au ramas putine, împrastiate prin tara si, în fapt, mai putin competitive decat în restul Europei.
Carmangeria slow food a Bucurestiului
Salamurile industriale, injectate cu arome si „zeama de fum“, muschiuletii sigilati in pungi vidate, doar ca sa nu curga toate chimicalele din carne, carnatii care se revendica a fi traditionali, dar stau trasi in „intestine“ de plastic – toate acestea pot deveni, in sfarsit, istorie. De la sfarsitul lui 2008, Taran Baciu Ioan le aduce bucurestenilor bunatati de prin Fundu Moldovei.
Grecia delicioasa din spatele gheretelor
Daca ajungi in Grecia doar ca sa faci poze cu telefonul, sa stai intr-o camaruta de la malul marii si sa mananci salamul din portbagaj – ori o lipie umpluta pe strada, ca lux maxim – pierzi cu siguranta. Se poate manca mult si bine doar evitand aglomeratiile turistice. O taverna la marginea orasului, departe de mare, sau o taraba dintr-o piata de zarzavat pot rezerva mari surprize.
Civilizatia Greciei Antice pare sa-i fi spiritualizat intr-atat pe locuitorii cetatilor, incat rar se putea vorbi despre vreun festin gastronomic.