Radu Rizea

Treceam deunazi pe langa o filiala de “Banca Romaneasca”, pe al carei frontispiciu sedea cu mandrie o addenda: “Membra a grupului National Bank of Greece”. Nu stiu cat de blonda e PR-ita de acolo, dar parca nu mai e cazul sa defileze cu asemenea informatii, afara doar de cazul in care sunt obligati prin contract. Si chiar si asa, spre binele afacerii, ar trebui scos. Sa pui bani la “National Bank of Greece” e mai rau decat sa-i dai nevestii PIN-ul de la card si sa te culci…
(Parca intr-o continuare a acestei constatari, ajuns acasa citesc despre un nefericit care si-a pus 400 de euro la Piraeus Bank acum doi ani si a ramas doar cu 220. Comisioanele erau mai mari decat dobanda…)

Din greseala am sters un comment de-al lui Nick Filip, direct legat de faza cu cei trei emo si magiunul. O fetita ajunge pentru prima oara “la tara”, unde maica-sa o dusese sa vada rate, capre si-alte oratanii. La un moment dat, in gradina, fata zareste niste rosii. Se uita intrigata la maica-sa si intreaba: “Mami, da’ rosiile nu cresc in ladite?”. Cam asta e… Si de la pasune, iaca, tacticoasa vine vaca mov…

Ieri seara, pe Mihai Bravu, in zona Iancului. Trei emo – doua fetiscane si un baiat. Ne intersectam in fata unui aprozar “de scara blocului”. Printre suvitele stralucind de fixativ, una dintre fete vede un afis scris de mana: “Avem magiun de prune”. “Magiun?!? Ce-i aia magiun?”, intreaba mirata. Nici unul dintre ceilalti doi nu stie sa raspunda. Evident, in minte incep sa mi se perinde vinurile in care am gasit arome de mieji de nuca dupa care scotocesti prin magiunul lu’ bunicu’. (In multe familii, femeile fac dulceturile, barbatii fac magiunul. Femeile dicteaza cine si cand are dreptul la dulceata, barbatii sunt responsabili cu magiunul si slana…)

Apoi ma gandesc cat amar de vreme mi-ar lua sa ii explic un vin unui tanar care n-a rontait in viata lui un pai sau o papadie. Evident, mi se pare ca am scris atata amar degeaba si am brusc certitudinea ca, in cativa ani, nu va mai exista nici un public potential pentru scrierea vinului. Si totusi, trebuie sa facem ceva, nu? Asa ca, in conformitate cu ceea ce spunea si Cezar cu ceva timp in urma, fac oficial un anunt:

VINUL.RO primeste spre initiere 2-3 tineri sub 25 de ani, studenti sau proaspat absolventi de jurnalism sau care cauta o slujba in zona presei de vin. 

Pentru detalii, radu[at]vinul.ro

Mi s-a parut o chestie haioasa, mai ales ca merg des pe la Scanteia (chestie de atmosfera si muzica). Stirea este ca “La Scanteia” (Ferdinand, nr. 73) va gazdui pe 20 iunie “Ciresarii Vintage Show”, un eveniment dedicate hainelor si accesoriilor retro. Expozitia va cuprinde atat haine produse de tineri designeri romani, in spiritul vremurilor trecute, cat si importuri “true vintage”. Printre firmele care vor participa se numara si anotherprettyshop, Biba Bazar, Chili Biju, Dulapul Bunicii, Eclectic Factor, e-vintage, haine-vintage.ro, Italian Vintage, Olivo, Trickbox, Vintage Addict, Vintage Wardrobe sau Virginia Toma.

Pentru toti cei care au apucat vreodata sa se bucure de un Carmenere Riserva de la Cono Sur, sau macar sa se racoreasca la un pahat de Sauvignon Blanc / Semillon, de la acelasi producator: Cono Sur ne invita sa facem astazi ceva si “pentru binele planetei”, nu doar pentru binele propriu. Se stie deja ca firma este preocupata de problemele de mediu, drept dovada sta bicicleta de pe eticheta. Doar ca, mai nou, Cono Sur s-a implicat oficial si in campaniile NeutralCarbon Company, iar de aici pana la invitatia de astazi nu este decat un pas: pe 5 iunie, toata lumea este chemata sa reduca productia de dioxid de carbon cu un kilogram. Cat de simplu este?

(more…)

1) Nu stiu daca a fost comanda de la stapanire sau asa traiesc italienii de obicei, nu stiu nici daca avea vreo legatura cu Vinitaly, dar toate vitrinele din Verona, chit ca in magazin se vindeau chiloti de dantela sau ultimele linii de bijuterii ale unui designer de fitze, aveau si o sticla-doua de vin. Dat fiind ca italienii au peste o suta de mii de linii, va imaginati ca au avut de unde sa aleaga si etichete care sa se asorteze la orice vitrina si orice produs.

2) Cel mai mic stand din Vinitaly era de doua ori mai mare decat cel mai mare salon de vin din Romania.

3) Scandalurile din Italia… Despre Brunello cupajat cu merlot n’am cunostinta, desi am gustat de la Banfi (implicat in scandal) opt probe, in opt cirumstante diferite, si n-am simtit nici o urma… Cred ca, daca se va dovedi adevarat,se va referi la productia pentru SUA, unde, zice Gigi Piumatti (marele boss pe probleme de vin de la Slow Food), se cauta vin mai moale… Despre cei 70 de milioane de litri de facaturi (pe care le blestem), sper sa gaseasca si romanii boashe sa faca acelasi lucru, ca mare reputatie nationala nu au de aparat.

4) Fara nici o legatura cu Vinitaly: cu vreo cinci ani in urma, mi-am dislocat umarul stang dupa ce m-am impiedicat de un reper topometric, la intersectia dintre Batistei si Magheru. Reperele astea sunt bumbii aia nenorociti de fier care ies pe ici, pe colo, din trotuar. Ei, in Verona, aceste repere sunt niste mici opere de arta, niste capace de bronz usor bombate, peste care poti sa calci fara probleme, de vreo 8 centimetri diametru. Aproape ca ti-e drag sa te uiti la ele… Uf.

5) Cred ca Nichita era in Verona sau printr-un oras asemanator cand a scris, in Elegii, ca in fiecare scorbura e asezat un zeu. In fiecare firida, pe orice fatada, sta cate o statuie, o odalisca, o placa, o pictura… Revenind in Bucuresti am constientizat brusc oroarea lucrarilor “de arta” din Otopeni, care nu pot fi apreciate decat, eventual, de babuinii care mai scapa de la zoo

6)Revenind la Vinitaly: salonul s-a impartit intre Italia si restul lumii. Restul lumii fiind inghesuit intr-un singur pavilion, cu 1-2, maxim 4 producatori. Au participat toate tarile civilizate, ba chiar si recent descoperita Georgie. Romania nu, si aproape ca nu-mi pare rau, date fiind experientele anilor anteriori, cu standuri care mai mult ne fac de ras.