De citit, cu ochii larg deschisi, un articol despre viitorul vinului din Napa Valley, in care un achizitor de vinuri recunoaste deschis cateva dintre problemele pietei: goana dupa puncte Parker (desi tinerii nu mai au habar cine e nenea asta), accentul gresit pus pe Sauvignon Blanc (unde Noua Zeelanda “kicks Napa’s ass”), dar si faptul ca Napa inca nu s-a impus ca brand de valoare.
Nu de alta dar, asa cum veti citi in viitorul numar din Vinul.ro, ambasadorul Italiei ne spune destul de clar ca Romania nu va intra in competitie cu producatorii traditionali de vin, ci cu lumea “noua”. Stim cu cine ne punem?
Nu voi divulga astazi prea multe, dar am avut o surpriza enorma gustand aseara (La multi ani, Moisescule!) cateva vinuri de la Senator. Daca la Babeasca Gri inca nu m-am hotarat de unde s-o apuc (exotic, rustic, o fi, n-o fi… trebuie studiat), la rosii a fost aproape o revelatie. Nu ma asteptam sa vad vinuri de genul asta, din zone care pareau compromise acum cativa ani, atat de bune, atat de curand. Pare-se, ar fi vorba de niste plantatii vechi.
Cert e ca cele patru care mi-au trecut printre papile – Feteasca Neagra, Babeasca Neagra, Cadarca (!!!) si un cupaj de Feteasca si Babeasca – au toate ingredientele unui vin de succes. La 10-12 lei la raft, curate, destul de mature si complexe, chiar daca n-au vazut lemn in viata lor, mult peste mare parte din vinurile din aceeasi categorie de pret. Branduite, evident, de Moisescu, in liniile Monser si Senator. Se anunta “de bine”, fiind preconizate “la raft” prin primavara. O sa incerc sa fac rost de cateva si pentru “degustari de vinuri cu care rar te intalnesti” (joia, in Casa Presei), si va astept sa le discutam. La mine in catalog sunt de 71-75 de puncte, ceea ce e mult pentru un pret ca asta.
O mana de amici au pus bazele unei colaborari de bun augur pentru toata lumea, la restaurantul Impala (langa benzinaria de la intersectia Eminescu / Tunari). In fiecare miercuri din aceasta luna, incepand de astazi, se vor petrece degustari de mancaruri si vinuri portugheze, mancarurile extrase din portofoliul lui Matei Perahim (celegul meu de pagina de la Saptamana Financiara), iar vinurile importate prin Portugal Trading. Daca ajungeti prin zona, e de vazut. Din meniu: supa de piatra, iepure dulce-acrisor, marinada de crevete, salata calduta de galbiori si midii, langustine…
Daca o fi sa va nimeriti luni (1 iunie 2009) prin Bran, am o veste: s-ar putea sa asistati la prima miscare gandita sa mai taie ceva din kitsch-ul locurilor si sa repare un strop din daunele aduse acestui loc minunat de catre “confratele” Bram Stoker. In doua cuvinte: Alteta Sa Imperiala, Arhiducele Dominic Habsburg, va redeschide castelul pentru vizitatori. In acelasi timp, Nick Filip, cunoscut si ca “http://negustoruldevinuri.ro/”, va lansa Chateau Bran, o colectie de vinuri pentru a caror calitate garanteaza atat semnatura noului proprietar al castelului, cat si brandul “negustorului”.
Proaspat castigator al titlului “Producatorul anului”, acordat de Vinul.ro, vinificatorul de la Agricola Stirbey explica legatura profunda dintre vin si pamant, dintre vin si oameni si, mai ales, care este adevaratul potential al soiurilor autohtone. De ce ar trebui Romania sa exploateze la maximum propria mostenire, si nu sa se axeze pe soiuri deja consacrate pretutindeni in lume? Simplu: pentru ca ale noastre nu mai exista nicaieri! Conteaza doar cum avem grija de ele.
Oricate salate de schrimps, lingurite de caviar si fileuri de dorada ar consuma peste an, masa de Craciun a romanului nu poate curge coerent fara sorici, toba, carnati, lebar si jumari. Ca un facut, marea traditie vitivinicola romaneasca pare sa fi evoluat doar la mari departari (fizice) de orice bucatarie, altfel nu se explica de ce toate felurile traditionale sunt facute parca exclusiv pentru tuica fiarta si sunt greu de combinat cu vinuri.
Integrarea in Uniunea Europeana si, odata cu ea, scutirea de taxe pentru importurile de vin produs in comunitate au adus consumatorilor romani optiuni reale, paradoxuri, dificultati in alegere, dar si multe satisfactii. Vinul bun exista pe piata, ba chiar la preturi extrem de rezonabile, insa comunicarea catre consumatori se face inca destul de dificil.
Institutul de Comert Exterior al Italiei (ICE) a organizat saptamana trecuta cea mai mare intalnire de pana acum dintre producatorii italieni de vinuri si produse agroalimentare traditionale si potentialii parteneri romani. Mai exact, reprezentantii a 44 de Aziende si Cantine s-au intalnit cu cei peste 100 de sommelieri, bucatari, proprietari de restaurante si de magazine din Romania, care i-ar putea sprijini in tentativa de a cuceri piata autohtona.
Dragaica Rosie, Tormentum, Smerenie si Passarowitz sunt vinuri-eveniment, pe care profesorul Liviu Grigorica le-a asamblat din cele mai bune licori produse la Crama Oprisor. Alaturi de cele trei vinuri din editia limitata Erotikon, se numara printre putinele vinuri cu adevarat europene produse vreodata in Romania. In plus, aceste vinuri s-au nascut complet atipic: intai a fost stabilit un concept, apoi au fost asamblate vinurile astfel incat sa „rimeze“ cu eticheta.
Podgoria care-l supara pe Burebista se afla la intersectia dintre calitate si cantitate
Alaturi de Murfatlar, Jidvei si Vincon, Cotnari este al patrulea gigant al vinificatiei romanesti. Impreuna, companiile controleaza aproximativ 69% din piata de vin, iar vanzarile fiecaruia dintre cei patru actori cresc de la an la an. In lumea vinului, acest grup este indicat ca fiind principalul vinovat pentru calitatea scazuta a produselor, pentru sacrificarea acesteia in favoarea cantitatii si pentru „textura“ inconstanta a produselor din rafturile magazinelor. De catava vreme insa, toate demersurile celor de la Cotnari par ca incearca sa schimbe aceasta imagine.