Radu Rizea

Vinul care a adus renumele Toscanei a ajuns si in vinotecile noastre, pe timpul unui tur de forta prin Europa

Din aceasta toamna, se poate spune ca Bucurestiul a intrat deplin si definitiv pe harta internationala a vinului. Unul dintre cei mai reputati producatori de vin din Europa, Castello Banfi, a inclus de curand capitala noastra intr-un turneu european de „prezentare si reprezentare“ a celebrelor sale Brunello de Montalcino si Cum Laude Sant’Antimo, ca penultima oprire, inainte de Sofia si dupa Moscova, München sau Copenhaga.

Traditia italiana
Italia are, prin excelenta, reputatia de producator de vinuri „de scoala clasica“. In timp ce vinurile din lumea noua „explodeaza“ intr-o „bomba de fruct“ de la primul „nas“, prima inhalare imediat dupa desfacerea sticlei, vinurile de scoala clasica se deschid in trepte, ascund zeci si sute de nuante, cer atentie, respect si cunostinte pentru a fi intelese. Fata de acestea, vinurile din lumea noua (Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Chile, Argentina sau SUA) sunt „ceea ce se vede“, sunt „curate si cinstite“, insa fara prea mari subtilitati si profunzimi. Fata in fata, sunt ca Sophia Loren si Pamela Anderson.
Chiar daca nu are o istorie comparabila cu a marilor case franceze, de exemplu, Castello Banfi (care este chiar un castel!) a reusit, din 1919 pana astazi, sa impuna vinul local al Toscanei ca standard de rafinament international. Onorurile ultimilor ani fac sa paleasca de invidie orice mare Chateau producator de grand crû-uri, de la „Producatorul de vin al anului“, acordat de reputata revista „Wine Enthusiast“ in 2001, la cele 11 medalii de aur consecutive obtinute din 1993 pana in 2004 la „VinItaly Concorso Enologico Internazionale“. In plus, „traditionalistii“ vor fi incantati sa afle ca podgoria este inca detinuta de nepotii fondatorului, familia Mariani.
Situat la 70 de kilometri sud de Florenta, oraselul Montalcino este o zona dificila pentru vinificatori, avand imprejurimile definite de pante destul de abrupte, orientate atat spre sud, cat si spre nord. Din cele nordice, ceva mai racoroase, cu un numar sensibil mai mic de ore de expunere la soare, se obtine un vin mai vioi, mai picant si cu un buchet mai simplu, mai caracteristic, din pantele sudice se obtin vinuri mai puternice, mai tari si mai complexe. De aici, si tipologiile de vinificare.

Doua vinuri
Pentru cei multi, dar cu ceva gust, se produc vinuri „comerciale“, adica excelente, dar care spun despre vin si despre istoria sa locala exact atat cat trebuie spus, nimic mai mult. In schimb, tirajele reduse, in putine sticle si cu preturi formate din macar trei cifre, sunt „vinurile de autor“, cele care au o poveste mai lunga, mai complexa si lasa degustatorul sa descopere intentiile ascunse de vinificator intr-o nuanta care nu se gaseste de obicei sau intr-o umbra de catifelare pe care alt vin nu o are. Este felul vinificatorului de a arata ce poate el sa faca dintr-un terroir, dintr-un strugure si dintr-o metoda.
Banfi ofera, in egala masura, cele doua tipuri de vin, iar cele comerciale sunt la fel de graitoare pentru calitatea „castelului“. Trebuie o limba exersata, o bolta sensibila si o experienta indelungata pentru a sesiza diferentele. Fiind atat de siguri pe calitate, reprezentantii Banfi au ales o cale alternativa de prezentare: fara niciun speech sforaitor, fara morga, fara conventionalisme, desi sala a fost plina de potentati ai momentului. Doar sapte mese, ale caror numere dictau avansarea degustarii, fiecare dotata cu un sommelier si un reprezentant al firmei, gata sa ofere orice explicatie i s-ar fi cerut.

Spectacolul portstindardelor
Cu un total de 19 vinuri si o grappa prezentate publicului roman, compania a definit si oferta ce va fi in curand disponibila pe piata. Unul dintre cele mai placute momente din parcursul degustarii a avut rol pur educativ: au fost degustate vinurile obtinute din trei dintre cele cateva sute de clone ale soiului Sangiovese (numit local Brunello), Janus 50, Janus 10 si BF 30 2005, pentru a intelege mai bine felul in care fiecare dintre ele participa la formarea vinului, un Clonal Blend 2005. Cele mai spectaculoase vinuri ale serii au fost, evident, portstindardele regiunii: Cum Laude Sant’Antimo (un 2004), Poggio alle Mura Brunello di Montalcino DOCG (1999), vin nefiltrat, fermentat in inox si maturat doi ani in baricuri de stejar, Brunello di Montalcino DOCG (1998) – trebuie mentionat ca acesta a fost primul vin italian care a primit titlul DOCG (Denumire de origine controlata si garantata) -, Poggio all’Oro Brunello di Montalcino DOCG Riserva (1999), probabil cel mai potrivit pentru o colectie, dat fiind potentialul mare de imbatranire.

Articol publicat in Saptamana Financiara