Radu Rizea

Ca veni vorba de Adi Sancraian. La prima intalnire de anul asta s-au croit toate nepotrivelile de pe fata pamantului, astfel incat am ratat-o. Mare pierdere, au zis si George Moisescu, si Vali Ceafalau, rasucind nitel tirbusonul in rana… Asta e. Am ajuns in schimb la a doua… Trei vinuri din zece bateau lejer de 90 de puncte, din punctul meu de vedere. Incep cu cel mai dicutat (si disputat…): Prieuré St. Jean de Bebian, Blanc, 2001. Personal, i-am dat 90 de puncte doar din reflex: era memorabil. Ori asta e scorul pentru un vin al carui nas mi-l aduc aminte perfect chiar si acum, scriind despre ceva ce s-a petrecut cu mai bine de doua saptamani. Nu e greu: imaginati-va un piept de pui taiat fileuri, incins in unt si ingropat in smantana… cu arome ierboase si un pic mic de grill, cat sa-i dea savoare. Sincer, nu stiam ca un vin poate mirosi asa.

A existat o discutie despre un Cigalus Blanc de la Gerard Bertrand, daca nu cumva explozia de parfum din gura nu s-a datorat studierii intensive a unui vin rosu anterior (stiu, nu e ordinea naturala de degustare dar, dupa cum spune si Adi, “nu ne-am strans la degustare oficiala, suntem niste prieteni care beau un vin”). Oricum, se apropia binisor in catalogul meu de 88-89 de puncte. Peste 90 a mai primit, fara drept de apel, un Chateau de la Negly Porte du Ciel (92 la mine, 96 la jurii internationale, cred ca ajunsesera sticlele cam zdruncinate la restaurantul DaDa). Si as pune tot la capitolul vinuri mari un Gerard Bertrand La Viala 2002, care incepe un pic abrupt, pentru a dezvalui mai tarziu toate nebuniile care fac din Franta “mama” oficiala a vinurilor. Adancime, postgust lung, arome de tabac de prizat, pamanturi grase, dar si minerale, smochina, o urma de zeama de spanac… multe, foarte multe trepte in care se descopera. E ca un dans de batacanda pe care-l privesti cateva ore, cu mustiucul de opiu in gura – nu in sensul ca te doboara vinul, ci ca arabescurile sunt tot mai complexe si capata tot mai multe sensuri.

De remarcat, de la aceeasi degustare, un “desert” botritic: Domaine de Ravanes L’Ille (Blanc Licoreux Botrytis) 2003, de un echilibru perfect si care este adus la doar 16 euro (!), mult sub ceea ce s-ar putea cere pentru un asemenea vin. Tot din acea seara, trebuie sa amintesc de un Chateau de la Negly La Falaise (15% alc.vol) care tragea spre 78-80 de puncte chiar daca era lovit rau de tot de dop… Se intuia inca ce complexitati ascunde, si sper din toata inima ca o sa prind si o proba intreaga.

Da… nu credeam ca e greu de tinut un blog de vin, si totusi vad ca am reusit sa intarzii nepermis de mult cu posturile. Scuze, punct si sa facem o mica recapitulare a ceea ce s-a intamplat de cand nu am mai apucat sa postez:

- Diamond Club Art & Wine (sa traiti, domnu’ Moisescu, iar ne-ati bucurat): cu un aliniament de zile mari si patru castigatori (din opt “competitoare” si doua vinuri aduse la “prolonguement”). Nu o sa insist cu ceea ce s-a intamplat cu vinurile, o sa spun doar ca un Summus 2003 de la Banfi n-a “rupt gura” asistentei, dar a rupt inimile. Clasat imediat in spatele lui, Chateau Laroque 2001 Saint-Emilion Grand Cru Classe, m-a lasat la fel de indragostit, dar cu o deosebire de nuanta: pe Laroque l-as comanda la restaurante plutitoare de pe Sena, in tentativa de a cuceri o minunata printesa rusa, iar pe Summus l-as ascunde in cel mai nebanuit cotlon din crama, pastrandu-l fie pentru o improbabila aniversare a 20 de ani de amor salbatic cu respectiva printesa, fie pentru a sarbatori revederea cu un prieten vechi si drag.

De asemenea, nu o sa insist nici pe operele expuse de Gabriel Pop – faptul ca este primul bursier Sever Frentiu spune suficient.

Insa s-a mai intamplat ceva care chiar m-a remontat. Fusese o zi infernala, de alergat pe jos (eternele distante in Centru, pe care nu merita sa le strabati cu taxiul), pe o vreme mohorata, dupa multe nopti semi-albe. Moisescu se hotarase sa acopere partea muzicala a evenimentului cu ansamblul (ca n-o fi sa-i spun “trupa”) Distincto, patru tineri tenori cu ureche pentru inimile oamenilor din sala. La sfarsitul unei zile in care vezi doar oameni urati, baietii astia mi-au picat pe creier ca cel mai fin balsam. Si, in vreo doua interventii, demersul lor a fost sustinut si de Yana, o tanara si seducatoare soprana, care aduce mult si melancolic a Blondie, astfel incat am reusit sa plec de-acolo cu sufletul plin, reusind sa zambesc prin burnita autobuzului care se incapatana sa nu mai vina.

Util cititorilor, din aceasta experienta:

1) Vin de vara, fara mari pretentii, curat si super-accesibil: Marques de Caceres (din soiul Viura) si Casa Ferreirinha, din Douro.

2) Avem un Chablis accesibil si spectaculos adus de Lerida.

3) Nu se poate concepe o colectie de vin fara Summus si Laroque.

- A fost ziua lui Cezar (La multi ani!), care refuza in fiecare an sa si-o aniverseze altfel decat cu familia. Fara zgomot, fara balamuc, fara ambuteiaje de apartament… Insa prietena Vinul.ro, Rodica Ana Capatana, nu putea sa lase un asemenea moment sa treaca neobservat si, cu ceva timp “delay”, ne-a chemat pe cei apropiati lui Cezar la o sticla de Penfolds Grange. Un vin care te ajuta sa intelegi de ce unele vinuri costa 50 de euro sticla, altele sar bine de 1000. Desi e acelasi vin care a starnit controversa dintre Vali Ceafalau si Catalin Paduraru, vin si eu ca musca’n lapte, sa fac, cu permisiunea dumneavoastra, o mentiune. Exista comparatie si exista si conflict intre lumea noua si lumea veche a vinului. Nu noi le-am starnit, nu noi le perpetuam, doar le constatam si le raportam.

Ce vreau sa subliniez este felul in care “lumea noua” s-a comportat dupa 2000. La degustarea de vinuri Foster’s de la Hotel Marshall (alt eveniment despre care n-am apucat sa scriu) am avut ocazia sa degustam un Saint Henri (si nu numai) capabile sa se ia la tranta cu cele mai bune vinuri europene. Considerate “de lux”, pleaca de la sursa cu 50 – 200 de euro sticla, adica de 5-10 sau chiar 20 de ori mai putin decat concurenta directa. In schimb, aceste vinuri nu prea sunt “marketizate”. Drept pentru care imi evoca o scena din “Fight Club”, cand maimutele spatiale il prin in WC pe seful Politiei si, cu brisca la punguta cu doi bani, ii spun (aproximativ): “We cook your meals, we clean your house, we’re everywhere. DON’T F*CK WITH US!”. Adica “ne-ati luat de copii, va bateti joc cu aer superior de vinurile noastre, uite ca stim si noi sa facem vinuri de acelasi calibru. Nu ne enervati, ca va ingropam productia!”. Sau, ca sa-l citez pe Voltaire: “Il faut cultiver son jardin”, pentru ca lucrurile sa mearga bine pentru consumatori.

- Iar a venit Adi Sancraian in Bucuresti si ne-a zapacit pe toti, dar uite, iar ma cheama sefii la sedinta, munca sau ce-si inchipuie ei ca fac, deci dezvolt problema mai pe seara. Cu scuze pentru absenta si bucuros de revedere… A demain!