Ca veni vorba de Adi Sancraian. La prima intalnire de anul asta s-au croit toate nepotrivelile de pe fata pamantului, astfel incat am ratat-o. Mare pierdere, au zis si George Moisescu, si Vali Ceafalau, rasucind nitel tirbusonul in rana… Asta e. Am ajuns in schimb la a doua… Trei vinuri din zece bateau lejer de 90 de puncte, din punctul meu de vedere. Incep cu cel mai dicutat (si disputat…): Prieuré St. Jean de Bebian, Blanc, 2001. Personal, i-am dat 90 de puncte doar din reflex: era memorabil. Ori asta e scorul pentru un vin al carui nas mi-l aduc aminte perfect chiar si acum, scriind despre ceva ce s-a petrecut cu mai bine de doua saptamani. Nu e greu: imaginati-va un piept de pui taiat fileuri, incins in unt si ingropat in smantana… cu arome ierboase si un pic mic de grill, cat sa-i dea savoare. Sincer, nu stiam ca un vin poate mirosi asa.
A existat o discutie despre un Cigalus Blanc de la Gerard Bertrand, daca nu cumva explozia de parfum din gura nu s-a datorat studierii intensive a unui vin rosu anterior (stiu, nu e ordinea naturala de degustare dar, dupa cum spune si Adi, “nu ne-am strans la degustare oficiala, suntem niste prieteni care beau un vin”). Oricum, se apropia binisor in catalogul meu de 88-89 de puncte. Peste 90 a mai primit, fara drept de apel, un Chateau de la Negly Porte du Ciel (92 la mine, 96 la jurii internationale, cred ca ajunsesera sticlele cam zdruncinate la restaurantul DaDa). Si as pune tot la capitolul vinuri mari un Gerard Bertrand La Viala 2002, care incepe un pic abrupt, pentru a dezvalui mai tarziu toate nebuniile care fac din Franta “mama” oficiala a vinurilor. Adancime, postgust lung, arome de tabac de prizat, pamanturi grase, dar si minerale, smochina, o urma de zeama de spanac… multe, foarte multe trepte in care se descopera. E ca un dans de batacanda pe care-l privesti cateva ore, cu mustiucul de opiu in gura – nu in sensul ca te doboara vinul, ci ca arabescurile sunt tot mai complexe si capata tot mai multe sensuri.
De remarcat, de la aceeasi degustare, un “desert” botritic: Domaine de Ravanes L’Ille (Blanc Licoreux Botrytis) 2003, de un echilibru perfect si care este adus la doar 16 euro (!), mult sub ceea ce s-ar putea cere pentru un asemenea vin. Tot din acea seara, trebuie sa amintesc de un Chateau de la Negly La Falaise (15% alc.vol) care tragea spre 78-80 de puncte chiar daca era lovit rau de tot de dop… Se intuia inca ce complexitati ascunde, si sper din toata inima ca o sa prind si o proba intreaga.