Daca o fi sa va nimeriti luni (1 iunie 2009) prin Bran, am o veste: s-ar putea sa asistati la prima miscare gandita sa mai taie ceva din kitsch-ul locurilor si sa repare un strop din daunele aduse acestui loc minunat de catre “confratele” Bram Stoker. In doua cuvinte: Alteta Sa Imperiala, Arhiducele Dominic Habsburg, va redeschide castelul pentru vizitatori. In acelasi timp, Nick Filip, cunoscut si ca “http://negustoruldevinuri.ro/”, va lansa Chateau Bran, o colectie de vinuri pentru a caror calitate garanteaza atat semnatura noului proprietar al castelului, cat si brandul “negustorului”.
May 30, 2009
Agricultura organica, intoarcerea la gust
Mancarea organica este mai scumpa decat cea disponibila in supermarketuri pentru un motiv simplu: pe un hectar de rosii, sa zicem, cresc nu doar mult mai putine plante, ci si rosii mai mici, mai firave, care necesita mai multe tratamente. In schimb, au gust de rosii, nu de hartie si de creta. Inceputa ca un curent exclusiv al fermierilor, interesati sa-si revigoreze pamanturile obosite de agricultura „de performanta“, agricultura organica a ajuns sa ocupe mii de file de legi care variaza de la o tara la alta.
Huaiyang, bucatele gatite de toti chinezii
China are opt mari scoli de gastronomie, fiecare nascuta din resursele regiunii geografice de care apartine: Anhui, Canton, Fujian, Hunan, Jiangsu, Shandong, Sichuan si Zhejiang. Acestora li s-au adaugat, in timp, scolile mai cosmopolit-rafinate din Beijing si Shanghai, pentru a intruni cifra magica 10, in cadrul conceptului de „10 mari traditii“. Dincolo de acestea, bucataria Huaiyang este cea care a facut marele pas catre globalizare, produsele sale fiind cele pe care le gasiti, de obicei, in toate restaurantele raspandite prin lume.
Oliver Bauer: Nu stiu ce inseamna vin “mare”. Un vin trebuie sa fie bucurie si placere
Proaspat castigator al titlului “Producatorul anului”, acordat de Vinul.ro, vinificatorul de la Agricola Stirbey explica legatura profunda dintre vin si pamant, dintre vin si oameni si, mai ales, care este adevaratul potential al soiurilor autohtone. De ce ar trebui Romania sa exploateze la maximum propria mostenire, si nu sa se axeze pe soiuri deja consacrate pretutindeni in lume? Simplu: pentru ca ale noastre nu mai exista nicaieri! Conteaza doar cum avem grija de ele.
Olandezii zboara, dar nu de la mancare li se trage
Tara mica, dar cu posibilitati mari, daca se legalizeaza doua-trei lucruri interzise în alte parti. Probabil asta si-au spus cei care au hotarat sa faca din turism mina de aur a Olandei, cunoscuta acum ceva vreme ca sursa de lalele, saboti si diverse lucruri macinate la mori de vant. Iar genul de turisti atrasi nu consta neaparat în fani ai cinelor simandicoase sau ai alchimiei gastronomice. Drept rezultat, mancarea „la minut“ s-a perfectionat incredibil, în timp ce „marile restaurante“ au ramas putine, împrastiate prin tara si, în fapt, mai putin competitive decat în restul Europei.
Carmangeria slow food a Bucurestiului
Salamurile industriale, injectate cu arome si „zeama de fum“, muschiuletii sigilati in pungi vidate, doar ca sa nu curga toate chimicalele din carne, carnatii care se revendica a fi traditionali, dar stau trasi in „intestine“ de plastic – toate acestea pot deveni, in sfarsit, istorie. De la sfarsitul lui 2008, Taran Baciu Ioan le aduce bucurestenilor bunatati de prin Fundu Moldovei.
Grecia delicioasa din spatele gheretelor
Daca ajungi in Grecia doar ca sa faci poze cu telefonul, sa stai intr-o camaruta de la malul marii si sa mananci salamul din portbagaj – ori o lipie umpluta pe strada, ca lux maxim – pierzi cu siguranta. Se poate manca mult si bine doar evitand aglomeratiile turistice. O taverna la marginea orasului, departe de mare, sau o taraba dintr-o piata de zarzavat pot rezerva mari surprize.
Civilizatia Greciei Antice pare sa-i fi spiritualizat intr-atat pe locuitorii cetatilor, incat rar se putea vorbi despre vreun festin gastronomic.
Belgia, idealul gourmet: mult si bun
In peisajul gourmet european, Belgia incalca multe reguli ale bucatariei fine, restaurantele fiind puse in situatia de a multumi clienti proveniti din zeci de tari cu obiceiuri radical diferite. Se spune despre bucataria belgiana ca ar consta in „portii mari ca in Germania si bune ca in Franta“. Nu e de mirare, deci, ca pana si cele mai fitoase restaurante ofera cantitati serioase de mancare la preturi la care francezii abia decoreaza platourile.
Cu ce vin asteptam Craciunul?
Oricate salate de schrimps, lingurite de caviar si fileuri de dorada ar consuma peste an, masa de Craciun a romanului nu poate curge coerent fara sorici, toba, carnati, lebar si jumari. Ca un facut, marea traditie vitivinicola romaneasca pare sa fi evoluat doar la mari departari (fizice) de orice bucatarie, altfel nu se explica de ce toate felurile traditionale sunt facute parca exclusiv pentru tuica fiarta si sunt greu de combinat cu vinuri.
Piata vinului: crestere constanta in calitate si diversitate
Integrarea in Uniunea Europeana si, odata cu ea, scutirea de taxe pentru importurile de vin produs in comunitate au adus consumatorilor romani optiuni reale, paradoxuri, dificultati in alegere, dar si multe satisfactii. Vinul bun exista pe piata, ba chiar la preturi extrem de rezonabile, insa comunicarea catre consumatori se face inca destul de dificil.