Greu de crezut, dar bucataria turceasca ramane inca nedescoperita, in ciuda milioanelor de vizitatori care „invadeaza“tara anual
Sutele de mii de chioscuri de kebab deschise pretutindeni prin lume nu fac decat o imensa defavoare bucatariei turcesti. Zecile de orase turistice in care se napustesc, an de an, valuri de vizitatori de pe toate continentele si-au pastrat la vedere doar cateva condimente si doua-trei produse traditionale. Rahat, baclavale, cateva mancaruri fast-food, doua-trei ciorbe si eternul peste de la malul marii – cam atat se vede din gastronomia turceasca prin ochii unui turist all-inclusive, care nu s-ar muta de langa piscina intr-un sat pierdut din desert nici in caz de razboi.
Dupa ce au invadat lumea cu „mancaruri pentru sinucigasi“, americanii mai pregatesc o pozna – compromiterea ideii de restaurant de lux
Cand vine vorba despre bucataria americana, si mai ales despre fusion-ul din sud (franco-americano-olandezo-chinezo-mexicano-hawaiian), e pacat sa pleci la drum cu mintea intunecata de prejudecati. Si totusi rateurile rasunatoare ale marilor bucatari ai lumii, ridicarea la cel mai inalt grad de rafinament a unor restaurante „de gratare“ si absenta din topuri a altor monstri sacri ai bucatariei ridica semne serioase de intrebare asupra felului in care se mananca peste Ocean, in capitala mondiala a snobismului.
Pentru cei care reusesc sa descopere un mic paradis in fiecare imbucatura, pentru cei care petrec ore intregi in bucatarie, creand mancare „de arta“ si pentru toti cei care considera ca a manca este un act cultural, mistic aproape, nu o „baterie“ care sa te mai tina functional cateva ore in fata calculatorului – pentru toti acestia exista Slow Food, o miscare internationala care isi propune sa readuca pe mese bucatele traditionale, naturale si gustoase. Iar Romania s-a integrat perfect, demonstrand ca mai are ceva de spus in domeniu.
La Olimp, Anne Marie Rosenberg a creat o perla rara. Nu din ciclul „turism la Marea Neagra“, ci una de tip „asa vin nu exista!“
Rar apar vinuri-eveniment la care sa te inchini cu doua maini, iar apoi sa mai si afli ca s-au nascut intr-o zona imposibila, fara istorie si fara precedent. Si totusi, asta s-a petrecut la Olimp, peste ruinele unui fost IAS unde se cultivau struguri de masa. Astazi, Clos de Colombes nu doar produce unul dintre cele mai impresionante vinuri facute vreodata in Romania, dar si cu o calitate incredibila obtinuta chiar de la primele incercari, ceea ce, teoretic, nu se intampla niciodata. Reteta: secole de istorie, ceva (mult) mai mult de 1% inspiratie si, ca peste tot, multa transpiratie.
Cu vinuri si carnuri decadente, cu rafinamente de sofran si exotisme cu tenta totemica, Iberia este locul in care se intalnesc toate principiile bucatariei europene
Spre mirarea oricarui gurmand, bucataria spaniola pare sa nu-si trimita ecourile pana pe meleagurile mioritice, in ciuda milionului de capsunari-constructori si a valurilor succesive de turisti middle-class care se abat prin acele parti. Mai des se face vorbire prin filme facute la gramada despre studenti semi-idioti americani carora li se rascoala maruntaiele cand afla ca au fost serviti cu fudulii de taur sau cu o coada de vaca.
Cele mai multe restaurante si cele mai bune aprecieri critice fac din aceasta metropola una dintre marile capitale culinare ale lumii
„Tokyo este pe cale sa devina orasul cu cea mai buna bucatarie din lume. Are deja cele mai multe stele“, spunea Jean Luc Naret, directorul general al ghidului Michelin, la sfarsitul lui 2007. Lucrurile sunt simple, chiar elementare: in Tokyo exista un numar incredibil de mare de restaurante, iar singura lor sansa de supravietuire este sa ofere calitate, eventual la un pret competitiv.
Mosteniri ale masacratului regat aztec, reguli de alimentatie impuse de un relief care combina inaltimi ametitoare cu bogatia nemasurata a oceanului, milenii de istorie punctate de zeci de valuri migratoare, toate au facut din bucataria mexicana un reper gastronomic al lumii. Cand spui mancare mexicana, spui, de obicei, iute. Si nu e o prejudecata. Mole, sosul de chili, este prezent aproape peste tot, obligatoriu sau optional… cat sa faca o gura de tequila tare sa alunece neobservata.
La sfarsitul lui 2006, in cadrul unui „turnir“ de vinuri romano-maghiar, vinurile unguresti au castigat la fiecare categorie, in afara de Cadarca. Iar diferenta de scor a fost atat de mare la aceasta runda incat „echipa“ de vinuri a Romaniei a castigat la punctajul total, desi pierduse celelalte trei confruntari. Artizanul victoriei a fost, in fapt, Balla Géza, proprietarul si vinificatorul Wine Princess, o mica bijuterie din podgoria Minis. De altfel, vinurile sale sunt printre putinele care au reusit sa penetreze o piata dificila si pretentioasa cum este cea a Ungariei.
De la politistii care se indoapa non-stop cu toate tipurile posibile de gogosi la rockerii cu berea intr-o mana si punga de nachos in cealalta sau la „americanul linistit“, care isi ia un carnat pe bat la fiecare colt, America sufera de o cultura a junk-food-ului greu de schimbat. La polul opus, in Europa exista state in care se dau legi menite sa incurajeze consumul de fructe.
Obezitatea in Statele Unite inseamna 112.000 de decese pe an si un efort financiar de 93 de miliarde de dolari pentru sistemul sanitar. Daca vi se pare ca Elvis s-a ingrasat mult inainte sa moara, e bine de stiut ca era aproape inevitabil: Memphis este cel mai „sedentar“ oras din America.(more…)
Pentru fiecare om de pe fata pamantului exista o bautura care este gata sa-i implineasca toate asteptarile, sa-i unga bolta palatina cu savoare sau sa-i scuture arterele ca o doza de cofeina pura, sa-l aline, sa-l ameteasca, sa-l binedispuna sau sa-i dezlege limba. Pentru serile de vara si stropul de racoare de dupa fierbinteala zilnica, un mic shot sau un cocktail pot face minuni. Dar prea putini sunt cei care si stiu ce sa aleaga.(more…)