Dupa ce au invadat lumea cu „mancaruri pentru sinucigasi“, americanii mai pregatesc o pozna – compromiterea ideii de restaurant de lux
Cand vine vorba despre bucataria
Dupa ce au invadat lumea cu „mancaruri pentru sinucigasi“, americanii mai pregatesc o pozna – compromiterea ideii de restaurant de lux
Cand vine vorba despre bucataria
Pentru cei care reusesc sa descopere un mic paradis in fiecare imbucatura, pentru cei care petrec ore intregi in bucatarie, creand mancare „de arta“ si pentru toti cei care considera ca a manca este un act cultural, mistic aproape, nu o „baterie“ care sa te mai tina functional cateva ore in fata calculatorului – pentru toti acestia exista Slow Food, o miscare internationala care isi propune sa readuca pe mese bucatele traditionale, naturale si gustoase. Iar
La Olimp, Anne Marie Rosenberg a creat o perla rara. Nu din ciclul „turism la Marea Neagra“, ci una de tip „asa vin nu exista!“
Rar apar vinuri-eveniment la care sa te inchini cu doua maini, iar apoi sa mai si afli ca s-au nascut intr-o zona imposibila, fara istorie si fara precedent. Si totusi, asta s-a petrecut la Olimp, peste ruinele unui fost IAS unde se cultivau struguri de masa. Astazi, Clos de Colombes nu doar produce unul dintre cele mai impresionante vinuri facute vreodata in Romania, dar si cu o calitate incredibila obtinuta chiar de la primele incercari, ceea ce, teoretic, nu se intampla niciodata. Reteta: secole de istorie, ceva (mult) mai mult de 1% inspiratie si, ca peste tot, multa transpiratie.
Cu vinuri si carnuri decadente, cu rafinamente de sofran si exotisme cu tenta totemica,
Spre mirarea oricarui gurmand, bucataria spaniola pare sa nu-si trimita ecourile pana pe meleagurile mioritice, in ciuda milionului de capsunari-constructori si a valurilor succesive de turisti middle-class care se abat prin acele parti. Mai des se face vorbire prin filme facute la gramada despre studenti semi-idioti americani carora li se rascoala maruntaiele cand afla ca au fost serviti cu fudulii de taur sau cu o coada de vaca.
Cele mai multe restaurante si cele mai bune aprecieri critice fac din aceasta metropola una dintre marile capitale culinare ale lumii
„
Mosteniri ale masacratului regat aztec, reguli de alimentatie impuse de un relief care combina inaltimi ametitoare cu bogatia nemasurata a oceanului, milenii de istorie punctate de zeci de valuri migratoare, toate au facut din bucataria mexicana un reper gastronomic al lumii. Cand spui mancare mexicana, spui, de obicei, iute. Si nu e o prejudecata. Mole, sosul de chili, este prezent aproape peste tot, obligatoriu sau optional… cat sa faca o gura de tequila tare sa alunece neobservata.
La sfarsitul lui 2006, in cadrul unui „turnir“ de vinuri romano-maghiar, vinurile unguresti au castigat la fiecare categorie, in afara de Cadarca. Iar diferenta de scor a fost atat de mare la aceasta runda incat „echipa“ de vinuri a Romaniei a castigat la punctajul total, desi pierduse celelalte trei confruntari. Artizanul victoriei a fost, in fapt, Balla Géza, proprietarul si vinificatorul Wine Princess, o mica bijuterie din podgoria Minis. De altfel, vinurile sale sunt printre putinele care au reusit sa penetreze o piata dificila si pretentioasa cum este cea a Ungariei.
De la politistii care se indoapa non-stop cu toate tipurile posibile de gogosi la rockerii cu berea intr-o mana si punga de nachos in cealalta sau la „americanul linistit“, care isi ia un carnat pe bat la fiecare colt, America sufera de o cultura a junk-food-ului greu de schimbat. La polul opus, in Europa exista state in care se dau legi menite sa incurajeze consumul de fructe.
Obezitatea in Statele Unite inseamna 112.000 de decese pe an si un efort financiar de 93 de miliarde de dolari pentru sistemul sanitar. Daca vi se pare ca Elvis s-a ingrasat mult inainte sa moara, e bine de stiut ca era aproape inevitabil:
Pentru fiecare om de pe fata pamantului exista o bautura care este gata sa-i implineasca toate asteptarile, sa-i unga bolta palatina cu savoare sau sa-i scuture arterele ca o doza de cofeina pura, sa-l aline, sa-l ameteasca, sa-l binedispuna sau sa-i dezlege limba. Pentru serile de vara si stropul de racoare de dupa fierbinteala zilnica, un mic shot sau un cocktail pot face minuni. Dar prea putini sunt cei care si stiu ce sa aleaga. (more…)
Este adevarat ca paprikas-ul – fie el de pui sau de vita – si gulas-ul sunt baza „internationalizata“ a bucatariei maghiare. Insa acestea sunt doar mancarurile populare, generice, echivalentul ceva mai complex al mamaligii cu branza sau al mititeilor romanesti. Bucataria Ungariei este mult mai complexa, mai rafinata si mai plina de surprize. Nu trebuie uitate doua aspecte care si-au pus amprenta in mod fundamental asupra modului de a gati: se vaneaza mult si se produc vinuri fantastice. (more…)
Powered by WordPress