Ba conteaza si marimea! Si cel mai bine de vede la Recas, unde se nasc, alaturi de vinuri comerciale, si varfuri adevarate. Adica nu trebuie sa ai doar suprafete mici, indelung bibilite, nici sa te inchini la terroir, ci sa-ti faci teaba asa cum trebuie, chiar daca este nevoie de o cantitate covarsitoare de munca.
Un interviu cu australianul Hartley Smithers, care e un pic suparat pe traditionalisti, pe care “ii desfiinteaza politicos”. Sper sa am si o continuare in curand, pentru ca omul e o mina de aur…
Hartley Smithers, vinificator Cramele Recas: „Scoala noua de vinificatie si cea veche pot coexista“
Dupa ce a vinificat peste 40 de recolte din toata lumea, Hartley Smithers a inteles unul dintre secretele vinului: poate avea si o tenta moderna, cu „nas“ puternic si gust crocant si fructuos, dar poate avea, in acelasi timp, si complexitatea pe care o dicteaza „scoala veche“. In plus, vinificatorul demoleaza mitul „traditional, deci bun“ si devoaleaza secretul ascensiunii rapide a Cramelor Recas din ultimii trei ani: fa vin pentru game de top si, daca nu iese chiar perfect, il pui in game comerciale.
Ca vinificator de top in Australia, cum va simtiti la munca in Romania, tara in care vinul se afla inca pe drumul spre (re)consacrare? E ciudat, salbatic, normal, surprinzator?
E cate ceva din toate acestea. Pe masura ce ritmul schimbarilor in Romania se accelereaza, apar tot mai multe oportunitati pentru un vinificator si pentru procesul de vinificatie in sine, ceea ce este extrem de entuziasmant. Nu pot vorbi in numele altor firme romanesti, dar la Cramele Recas am descoperit ca intreaga echipa este deschisa catre idei noi si cauta in permanenta sa imbunatateasca vinurile. A fost o surpriza placuta.
Din punctul de vedere al unui reprezentant de seama al „noii scoli de vinificatie“, care credeti ca e viitorul Romaniei: sa urmeze vechea scoala europeana sau sa adere la noul stil, „proaspat si fructuos“, atat pentru exporturi, cat si pentru consum intern?
Aveti dreptate sa ma etichetati ca facand parte din „noua scoala de vinificatie“ pentru ca vad cum multe dintre lucrurile pe care le predica traditionalistii sunt de fapt scuze pentru proaste practici. Si mai vad, zi de zi, ca din ce in ce mai putina lume este dispusa sa apere vinuri cu defect sau vinuri neplacute, doar pentru ca ar avea vreun mare merit in faptul ca „asa au fost tot timpul“. Este aproape universal recunoscut ca stilul international este viitorul pentru 99,9% din producatorii de vin. Schimbarile care au aparut in stilul vinurilor nu sunt provocate de oameni ca mine, ci sunt cerute de piata.
Desi este adevarat ca exista asteptari diferite in ceea ce priveste vinul, daca e sa comparam consumatorii din Romania cu cei din alte parti, in acelasi timp se poate vedea si ca exista asemanari importante intre aceste asteptari, pretutindeni in lume. Nu are nimic de-a face cu McDonald’s sau Coca-Cola, este un lucru care se intampla pentru ca, pur si simplu, facem parte din aceeasi specie, iar specia noastra prefera un vin cu un gust curat, asemanator gustului strugurilor din care a fost facut vinul.
Cum gasiti varietatile traditionale romanesti – Feteasca alba, Feteasca Neagra si celelalte?
Cred ca ar fi foarte interesant sa vedem cum se exprima aromele acestor soiuri si in alt tip de climat. E clar insa ca sunt un punct de referinta pentru industria romaneasca.
Cum poate fi gestionata o suprafata atat de mare si, in acelasi timp, sa se mentina o calitate constanta a sortimentelor comerciale?
Aceasta „mantra“ care spune ca o suprafata mica produce obligatoriu vinuri bune este repetata incontinuu de micii producatori. Am lucrat si in crame mici, si in crame mari si am descoperit ca, de fapt, este mult mai greu sa faci in mod constant vin bun in crame mici, pentru ca te confrunti cu o mare lipsa de optiuni. Un mic producator care are doar cateva hectare va avea si ani buni, si ani mai putin buni, iar vinurile vor purta adanc amprenta acestui factor.
Mai bine functioneaza, in schimb, sa combini productia de vinuri de top cu cea de vinuri comerciale in aceeasi crama: orice lot care nu se incadreaza perfect in linia de top este trimis in gama comerciala, unde ridica nivelul standard al vinurilor. Castigi in ambele situatii.
Cum difera terroir-ul pe cele 700 de hectare?
Termenul de „terroir“ nu face sa ma simt prea confortabil, insa se vede ca exista diferente intre diversele parcele din podgorie, si selectam cele mai bune parcele pentru vinurile de top.
Cu viile din Recas ati castigat un aur prestigios cu Chardonnay, un argint la fel de important cu Syrah-ul (n.r. Chardonnay du Monde, respectiv Syrah du Monde)… La ce lucrati acum?
Exista un potential de castig comercial in promovarea vinurilor „la moda“, atat ca soi, cat si ca stil, dar cred ca cel mai mare castig si cea mai buna strategie vin din a produce stilurile cele mai potrivite pentru o regiune. Romania are un potential fantastic pentru vinuri albe pline de fruct, crocante – Sauvignon blanc, Pinot Grigio, Riesling etc. Acestea sunt soiurile pe care as vrea sa le vad pe deplin dezvoltate.
Desi proveniti din Australia, „mama“ noii scoli de vinificatie, ati creat la Recas si vinuri pe stil vechi, Syrah-ul premiat fiind un bun exemplu de profunzime… Cum se poate? Exista vreun conflict intre ratiune si suflet?
Complexitatea si caracterul fructuos al unui vin pot coexista, vinurile „bunei scoli vechi“ sunt la fel cu cele moderne – combina arome intense derivate din strugure cu arome complexe provenite din procesul de vinificatie. Vinificatia australiana a evoluat in ultimii ani, cu scopul de a aduce in prim-plan aromele regionale si de a imbunatati, prin procesul de productie, caracterul distinctiv al fiecarui lot de struguri in parte.