Radu Rizea

Dragaica Rosie, Tormentum, Smerenie si Passarowitz sunt vinuri-eveniment, pe care profesorul Liviu Grigorica le-a asamblat din cele mai bune licori produse la Crama Oprisor. Alaturi de cele trei vinuri din editia limitata Erotikon, se numara printre putinele vinuri cu adevarat europene produse vreodata in Romania. In plus, aceste vinuri s-au nascut complet atipic: intai a fost stabilit un concept, apoi au fost asamblate vinurile astfel incat sa „rimeze“ cu eticheta.

Ati ajutat la „nasterea“ unor vinuri cum rar s-au vazut in Romania. Cum ati ajuns in acest proiect?

Intamplarea a facut sa ma intersectez cu cei de la Carl Reh Winery chiar in perioada in care se pregateau de rebranding si de repozitionare. George Moisescu avea conceptul, Rodica Ana Capatana, directorul general, se pregatea sa investeasca in aceste idei, iar crama avea deja pregatite vinurile facute de Veronica Gheorghiu si Dragos Dumitru. La propunerea lui George Moisescu, am fost chemat sa incerc sa asamblez vinurile din aceasta serie. Si, din fericire, la Oprisor am gasit tot sprijinul de care am avut nevoie, cu o transparenta si o deschidere totale. In primul rand, am gasit acolo ceea ce era cel mai important: materie prima de o calitate excelenta. In al doilea rand, m-a ajutat organizarea perfecta, germana, a cramei, cu fiecare vin perfect descris, de la strugure pana la butoi, astfel incat sa-ti fie usor sa te misti printre ele. In fine, am gasit o mare varietate de vinuri, produse prin diverse tehnici de vinificatie si maturare.

Care este filosofia din spatele acestor vinuri?

Gama a avut un parcurs atipic. Cand am ajuns sa ma implic in acest proiect, etichetele erau deja gata. Nu stiu daca s-a mai intamplat vreodata asa ceva in Romania. Eu urma sa fac vinuri care sa poata fi vandute sub acele branduri. A contat mult experienta mare pe care o au toti cei implicati, buna cunoastere a pietei si a consumatorului, asa ca a fost suficient sa ne intrebam ce am dori sa gasim intr-o sticla care se numeste Smerenie, de exemplu.

„Nu poti face un robot sa creeze“

Si cum functioneaza? „Se aprinde beculetul“ cand nimeriti cupajul potrivit sau sunt aproximari laxe, e suficient sa se apropie cat de cat vinul de brand?

Atunci cand stii ce vrei si iti alegi materiile prime, faci o varianta, doua, noua, cate este nevoie. De obicei „se aprinde beculetul“, dar conteaza mult si testul pe care il faci cu ceilalti, cand pui pe masa un pahar sau doua si spui: „Asa cred ca ar trebui sa arate acest vin“. Daca si ei gasesc in pahar ceea ce ai vrut tu sa gaseasca, senzatiile pe care ai vrut sa le induci, atunci ai realizat cupajul potrivit. De la sugestiile facute de mine au ramas vinuri exact in acea forma, la altele s-au facut adaugiri, modificari… Dar a fost important faptul ca stiam deja ce vrem sa facem, adica vinuri cu putere de imbatranire, expresive, complexe, si intr-un stil care nu a mai fost abordat pana acum in Romania.

Ati lucrat cu eprubete si instrumente de masurat sau v-ati bazat pe simturi?

Nu m-au interesat parametrii fizico-chimici, desi se poarta prin lume deciziile luate pe baza concentratiei alcoolice, a extractului, aciditatii… Exista chiar si proiecte pentru aparate care sa inlocuiasca omul in acest domeniu. Se cauta reteta pentru vinuri perfecte, pe baza analizei chimice… Insa, asa cum poti sa faci un robot care sa deseneze, dar nu unul care sa creeze, nu am vrut sa ma las prins in capcana acestor descrieri tehnice ale vinurilor.

„Nu e suficient de dezechilibrat!“

Si ce se poate gasi intr-o sticla de Dragaica Rosie? Ce poti, ce ar trebui sa intelegi dintr-un Tormentum?

La Dragaica, ne-am propus sa facem un vin pentru horeca, insa unul care sa poata fi baut cu placere si acum, si peste 10-15 ani. Cred ca cel pe care l-am creat va atinge maturitatea peste vreo trei ani, insa poate fi baut la fel de bine si astazi. E un vin care nu te rascoleste, un vin care se asorteaza usor la orice mancare. Practic, e o imbinare intre lumea veche si lumea noua a vinului. Spre deosebire de el, la Tormentum e alta poveste. Mi-a spus Moisescu: „Asta trebuie sa fie un vin despre zbuciumul interior, sa fie profund dezechilibrat. Sa fie mai ciudat decat cele mai ciudate vinuri din Languedoc“. Si am avut cateva propuneri care s-au izbit de raspunsul „nu e suficient de dezechilibrat“. In schimb, la Passarowitz, povestea nu are legatura cu sufletul, ci cu istoria. In urma pacii de la Passarowitz, Oltenia a trecut de la turci la Habsburgi, iar noi am incercat sa descriem un „oltean civilizat“. Sa aratam ca cei de la Carl Reh sunt nemtii Olteniei. Asa ca am strans ce are Oltenia mai bun de oferit si am adaugat tot ce se poate considera ca imbunatatire tehnologica, in spirit german. Am creat un vin usor salbatic, care aduce aminte de o boema in formare. Oricum, e un vin diferit complet de vinurile cu care ne-am obisnuit. Insa cel mai greu a fost la Smerenie, unde George Moisescu m-a pus sa fac un vin care sa evoce o chilie curata de maicuta. El amintea de parfumul discret de tamaie care vine din biserica, eu mi-am amintit de gutuile puse la pastrat in fereastra si a iesit un vin pe care cei care l-au gustat l-au considerat remarcabil. Eu il consider ca fiind complet si „altfel“ decat ce ofera astazi piata.