Prolegomene:
Dimensiunea standard #9 se refera la dopurile fabricate pentru sticla sa vin (#8 este pentru sampanie, # 7 pentru bere). Un dop #9 are, de obicei, doua lungimi standard: 1,5 inci, pentru vinurile cu o perioada de imbatranire recomandata de un an, si 1,75 inci pentru sticlele ce pot fi pastrate perioade mai indelungate. Dopurile de pluta de calitate superioara sunt taiate direct din scoarta unor stejari, iar cele de calitate inferioara sunt fabricate din pluta maruntita si incleiata dupa aceeasi metoda folosita la fabricarea PFL-ului. Alaturi de dopurile de pluta, se folosesc dopurile de polimer, screwcap-urile (cu filet, ca la sticlele de alcool) si, mai nou, dopuri de sticla.
Prima (si cam singura, de altfel) problema a dopului de pluta este riscul de busonare, descris de confratele Paduraru astfel: “Busonat – Termen ce caracterizeaza un vin care a prins „gust de dop”. Acest gust este foarte neplacut si foarte usor de identificat pentru a mai fi descris. Nici un vin nu poate fi pus la adapost de acest accident imprevizibil si de cele mai multe ori inexplicabil, chiar daca i s-a acordat cea mai mare atentie in procesul de vinificare. Gustul de dop provine in primul rand de la pluta si se datoreaza parazitilor din coaja. Cea mai buna pluta, care da rareori gustul de dop provine din Spania si Portugalia. Uneori, mai mult decat gustul de dop, vinul prinde gust de pluta mucegaita, situatie si mai grava. Acest gust provine din mucegaiurile care se dezvolta in alveolele plutei datorita unor manipulari neadecvate: sticlele trebuie sa stea tot timpul culcate pentru a evita segmentarea dopului. Uneori mirosul de dop se duce rapid; este de ajuns sa aruncam primii centilitri de vin, iar restul sticlei ramane neafectata. Dar un vin care poarta in intregime acest defect nu poate fi din pacate consumat.”
Pentru specialisti, nu mai e de spus decat ca substanta care distruge vinul este tricloroanizolul (C7H5OCl3), format din interactiunea dintre clorofenoli si ciupercile din pluta, iar incidenta acestor defecte este estimata, in functie de lot, de la 1 la 15% din numarul de sticle imbuteliate. Cand studiile sunt efectuate de catre producatorii de dopuri, cum a fost cel folosit de catre APCOR (Associação Portuguesa da Cortiça), incidenta scade la 0,7 – 1,2%. La o degustare in orb organizata de catre Wine Spectator in Napa Valley, 7% din 2.800 de sticle au prezentat defect de dop.
Pentru standardele de fabricatie si de calitate puteti consulta International Code of Cork Stopper Manufacturing Practice. In general, dopurile trebuie sa aiba o putere compresiva intre 1 si 26 MPa (megaPascali) si o putere de flexare intre 0,4 si 4 MPa, la o densitate acceptata oriunde intre 400 si 1.500 de kilograme pe metru cub.
Discutia:
De cativa ani incoace, tot mai multi producatori incearca sa ne convinga de faptul ca dopul de pluta e o fitza care poate compromite vinul, neecologica (de fapt, industria plutei este considerata a fi printre cele mai ecologice) si, mai ales, ca si vinurile foarte bune pot fi imbuteliate cu screwcap.
Metoda a prins bine de tot in Noua Zeelanda, SUA, Australia si, in general, in mare parte din Lumea Noua, provocand o “nobila indignare” a francezilor. Sa nu mai pomenim de Portugalia, unde e interzisa taierea unui arbore de pluta. In materialul publicat de catre Valentin Ceafalau pe acest site,”scuza” e universale: “ Intrebati in mai multe randuri de ce au ales “screwcap” in locul traditionalelor dopuri de pluta, vinificatorii neo-zeelandezi au declarat de fiecare data acelasi lucru: “Pentru ca ne pasa de vinuri!”.”
Si, pentru a informa corect, citez din acelasi articol si lista de avantaje aduse de catre screwcap:
- siguranta ca vei primi un vin plin, viu, abundand de arome, baubil
- nu exista diferente intre sticlele de vin (aceeasi calitate in fiecare sticla)
- reduce riscul oxidarii vinului si defectul de dop
- reduce riscul aplatizarii aromelor
- permite o maturare naturala atat pentru albe, cat si pentru rosii
- etansaza perfect sticla
- sticla poate fi depozitata vertical pe termen lung
- vinul este mult mai rezistent la temperaturi mai ridicate
- nu sunt afectat de umiditate, insecte,
- sunt usor de desfacut
- sunt mult mai ieftine
- sunt reciclabile
Pe de alta parte, multi vinificatori, dar si consumatori, se pun de acord ca screwcap-ul se adreseaza vinurilor de calitate inferioara, si ca un vin “mare” merita un dop scump. Cezar ma si contrazice, intr-un comment, dar ma si ajuta pentru ce va urma:
“Multa lume a fost reticenta la inceput cu privire la dopurile astea, vinurile astfel imbuteliate au fost considerate “cheap wines”, dar intre timp lucrurile s-au schimbat, in special ca urmare a eforturilor depuse de producatorii din Noua Zeelanda si din restul Lumii Noi, astfel incat prejudecata cu “cheap wines” a mai disparut, in randul consumatorilor informati. In continuare, pentru vinurile de invechit se folosesc dopuri de pluta”.
Punctul meu de vedere, evident subiectiv
Incep tot cu un citat, din alt bloger drag site-ului, Cristi Boerean, care comenteaza pe Blogul Bucatarului: “Pe de alta parte, cu dopurile de pluta poti avea, din cand in cand, surpize neplacute cum era sa avem si noi cu acel celebru MITOLO G.A.M 2004 care a primit 97 (nouazecisisapte !!!) puncte Parker si care avea o usoara scurgere pe langa dop…norocul nostru a fost ca am destupat-o la tzanc ! Dar asta este farmecul vinului, e viu, traieste si-si face viata dupa propriile reguli….”
Aici e, de fapt, buba mea. Viata vinului. Pretentiile mele sunt in egala masura mici si mari. Cand vine vorba despre “siguranta ca vei primi un vin plin, viu, abundand de arome, baubil” si “nu exista diferente intre sticlele de vin (aceeasi calitate in fiecare sticla)” pretentiile mele se reduc la “orice, dar nu Jidvei si Cotnari”. Adica la niste instalatii spalate, fara riesling in sticla de feteasca si fara grasa in sticla de tamaioasa. Diferentele dintre continutul sticlelor mi se par fundamentale. O sticla de vin iti spune totul despre patronul restaurantului sau despre amicul pe care il vizitezi, pentru ca iti spune ce atitudine are fata de vin si, implicit, de gastronomie. Temperatura, felul in care a fost pastrata sticla, existenta unei crame, a unui frigider de vinuri, felul in care ti-o prezinta, deface, toarna, gustul si nasul care dau dovada grijii ce i-a fost purtata acelei sticle si, mai mult, dau tonul sentimentului de impartasanie fara de care doi oameni nu ar trebui niciodata sa imparta o sticla de vin.
Si, s-o spunem p’a dreapta: ce pastreaza de fapt, ce standardizeaza screwcap-urile: painea coapta a vinurilor rosii si pepenele galben al celor albe, eternele enzime care ajung in sine sa standardizeze gusturile. N-am baut pana acum nici un vin-scoala cu screwcap. Lumea noua sta bine la prospetime. Asta are, asta vinde. Dar pretentia ca ar trebui sa pozam in oameni lipsiti de prejudecati si sa acceptam screwcap ca solutie pentru marile vinuri mi se pare de o impostura cumplita si de o golanie maxima. Vinul e bun, ok, dar hai sa nu spunem despre el ca l-a facut bun un capac de tabla. Si, mai ales, hai sa punem accentele razboiului dintre clasici si Lumea Noua pe aspecte relevante: pe complexitate, pe tehnici de vinificatie, pe putere de imbatranire… Altfel ramanem la comparatia pe care am facut-o mai demult, intre Pamela Anderson si Sophia Loren. E ca si cum mi-ar recomanda Alain Ducasse unSnickers la cina. Promovati, fratilor, dopul de tabla, dar pentru locul pe care il merita, nu pentru top! Vorbim de gest, de semnificatii, de istorie, de parfum, de romantza, de incarcaturi emotionale, de suflet, nu de volume, eficienta, randament si profituri.
Nu ma vad vreodata comandand caviar, somon, pate de canard si spata de caprioara intr-o carciuma unde sommelierul se duce in pivnita, aduce cosuletul cu sticla de vin si-mi desurubeaza capacul. Eventual sa mi-l si dea sa-l miros si sa-l pastrez pentru colectia de dopuri (am inceput-o si pe asta, de Craciun). Bleah!
[...] Rizea incepe anul in fortza pe blogul lui, cu un veritabil “proces”: al dopului de pluta. Daca unii dintre noi ii vedem acestuia (dopului) mai ales virtutzile, Radu ii vede cu ochi ager [...]
Pingback by vinul.ro - Blog despre vinuri - semnat Cezar Ioan » Blog Archive » Procesul dopurilor, procuror Radu Rizea — January 14, 2008 @ 13:39
Excelent titlu !!!
Sunt si eu un adept al screw-cap dar cu limite impuse, hai sa spunem, de gradul de aristocratie al vinului. Nu vad un Chateau Margaux, Petrus, Latour, Haut-Brion, un Brunello Biondi Santi, Frescobaldi, un Barolo Gaja sau Ceretto Brunate sau un Tignanello, Ornellaia Sassicaia cu screw-cap …. pur si simplu nu se potriveste. E ca si cum, la poarta unei vile aristocratice, in loc de potcoava masiva cu care bati, ai pune o goarna de macara …
Insa, la fel de bine pot sa vad un vin mare din Lumea Noua cu screw cap, istoria se repeta in cea ce priveste lucrurile practice.
PS: dupa ce a aparut prosecco la doza, am baut saptamana trecuta unul cu screw-cap !!!!!!!
Comment by Cristian Boerean — January 18, 2008 @ 08:55
Big Radu si Pamela Anderson,
Nu puteam rezista sa contribuie cu ceva.
Incep prin a spune ca nu am nici cel mai mic intentie sa introduc vreu un vin de Recas cu screwcap pe piata Romaneasca, cu tot ca am fost unii din primii producatorii locala sa cumparam instalatie pt screwcap, si o producem pt export inca din 2005.
Motivul este ca piata nu este pregatit pt asa ceva inca, in primul rand formatorii de opinia precum ziaristi trebuie sa fie in spate un asemena lantare-care este evedint ca nu este cazul acuma.
Totus va dau citeva contra-argumente si complectarile.
1) Defect de dop nu este singura probleme cu dop natural. Sunt probleme mare de faramitura (adica dopurile proaste se descompune in bucati – or la imbuteliere or la consum,si pot rup bucati din ele). Sunt si probleme de praf de dop, si faptul ca nu sunt o sigilare perfecta al sticla- permitand unor scurgere de vin in afara sticla, sau aerul care pot intra in sticla creand oxidare, sau chiar otetire.
2) Defect de dop nu este intodeuna usor de depistat cum ati spus. Se intamplat destul de des sa fie o contaminare cu dop mai moderat , sau chair subtil- care multe consumatori confunda cu un vin prost. Asta pt mine ca producator este cel mai rau varianta- adica sa fie de fapt o problem cu dop, dar clientul sa crede ca vinul este murdar.
3) Sunt probleme comerciale. O dop de calitatea este de 3-4 ori mai scump decat un screwcap sau un dop synthetic, in Romania, si poate aiba probleme de defect de dop la fel de mult ca un dop ieftin (dopurile scump sunt practic tait dintre o parte din coaja de pe copac mai rar, si sunt mai putin vizat de rupere sau praf, dar la fel de susceptibila la mucegai si busonare). Ca tare multe crame care foloseasca dopurile mai ieftin – practic desavantageaza clienti lor.
4) Dopurile natural care ajung in Romania sunt intre o procent foarte mare – rebuturile care nu au putut fie vandut in tarile cu industria de vin mai puternic precum Franta, Germania, Italia e.t.c. Producatorii de dop (intre o mare parte Portughezi), au niste practici comerciale foarte dubioase, si systemul lor intern de categorile de calitate este un intreg aventura si destul de nebuloasa. Practic nu stie nicodata cand pot sa primiti o lot foarte bun sau foarte prost de dopurile naturale, si platim si mai mult decat concurenta noastra din tarile dezvoltate.
5) Mai este o avantage al screwcap care nu ati mentionat- in sensul ca este cel mai usor de re-sigilat, daca nu consumati toata sticla o data. Dop natural- cand este scos din sticla- manipulat cu mana si bagat inapoi- este si mai susceptibila sa rupa, sau sa fie afectat de bacteria si sa dezvolta defect de dop.
6) Sunt multe vin scoala imbuteliat cu screwcap. Aveti rabdare. Nu foarte multe vinurile de super top au fost importat in Romania, find ca deobice sunt produs de crame mic, cu cantitatile super limitat- si care nici nu au auzit de Romania. Abia au trezit firmei mare ca este o piata in Romania.
7) Nu sunt de acord cu implicare ca un screwcap encourageaza un evolutie mult diferit ca un dop natural (dar unul bun). Un dop de pluta bun, care face treaba- va cauza un evolutie destul de similar ca un screwcap. Diferente apar din faptul ca putin dopurile natural sunt perfect, si ca tare apar diferente de evolutie in timpul invechire.
In conclusie , asi spune ca trebuie sa vi cu mine la unul din targurile internationale unde se poate degusta mai mult vinurile bune ambalat in aceasta fel , si sa incercati sa va uitati la ziaristi din tarile unde sa instalat deja screwcap. In aceasta tarile deja asta este un non-argument (anglia, sua, australia, noua zealanda, africa de sud e.t.c), si deja ziaristi in general sunt mult mai severe cu cramele care Nu foloseasca screwcap.
Pamela Anderson, – pana la urma e vorba de progress. Cum au progresat pieptul lui Pamela datorita avansurile in medicina, asa este cu screwcap. Acuma 150 ani oameni consumau vin din amfora de lut, cu un strat de parafina peste ele, mergeau la lucru cu tren cu abor in loc de avionul,sau masina hybrid, si ziariste scria articole cu pix sau masin de scris – si nu pe computerul cu microsoft word.
Probabil ar fie fost unii care faceau campanie pt pastrare al vanzare de vin in Amfora de lut sau butoie de lemn!
Philip
Comment by philip cox — January 18, 2008 @ 13:23
daca nu afecteaza calitatea vinurilor totul este OK!
Comment by ovidiu — January 20, 2008 @ 12:18
Draga domnule Philip Cox, aveti, ca intotdeauna, nu doar dreptate, ci si informatii excelente. As mai adauga si ca vinul s-a pastrat o vreme cu dop din carpe inmuiate in grasime. ceea ce nu schimba nimic din ce spuneam in comentariu: nu fac o pledoarie in favoarea DOPULUI de PLUTA, nici impotriva SCREWCAP. pledoaria mea se refera la gest si la locul fiecaruia dintre ele in propria mea experienta, la felul in care ritualurile si simbolurile imi rotunjesc placerile, viciile, actele volitive.
Vrea doar sa subliniez LOCUL fiecaruia dintre aceste dopuri. Atunci cand esti dispus sa iti asumi un risc pentru a avea o evolutie surprinzatoare, cu o oarece asumare a celor 2-3% de lipsa de control, insa esti convins ca vei produce un vin mare, alegi un dop de pluta de calitate maxima. Pentru vinurile proaspete, dar si pentru o parte dintre cele cu potential de invechire (as spune sub zece ani), screwcap-ul este o solutie excelenta. Acestea le declar, sustin si semnez: peste 25 de euro / sticla, investitia in pluta nu e un moft, e un semn de respect pentru consumatori (care prefera acest vin si nu doua-trei sticle mai ieftine). Sub 20-25 de euro, nu cred ca sta cineva sa se enerveze ca e pus un screwcap. Oricum, la cat stejar de pluta exista in lume, nu pot fi imbuteliate toate sticlele cu pluta. in mii de cazuri nici n-ar avea rost.
Comment by Radu Rizea — January 21, 2008 @ 08:46
Imi place foarte mult discutia, tin sa va felicit. Cred ca din astfel de discutii se naste progresul si ma bucur foarte mult sa vad ca se discuta astfel de chestiuni (serioase, dupa parerea mea) cu argumente foarte interesante. Cu astfel de argumente si contra-argumente se educa nu doar producatorii si ziaristii, ci publicul.
Felicitari!
Comment by Cezar — January 22, 2008 @ 11:41
Ai dreptate, insa doar pe jumatate!
Ai dreptate cand spui ca foarte multi oameni asociaza dopurile screwcap cu vinurile ieftine. Nu ai insa dreptate cand declari ca dopul “screwcap” nu se potriveste vinurilor mari, doar pentru simplul motiv ca nu se incadreaza in acel tablou elitist din care nu poate sa lipseasca tirbusonul. Exista si vinuri mari ce trebuiesc consumate tinere si care-ti pot fi livrate asa cum a vrut vinificatorul (proaspete, acide, bombe de fruct), datorita screwcap-ului, neatinse de evolutia dopului de pluta. Nu vreau sa postez in avocatul “dopurilor de tabla”, insa am avut ocazia sa degust vinuri minunate imbuteliate cu screwcap.
Poate o sa fiu acuzat de “impostura cumplita si de golanie maxima”, dar tin sa-ti reamintesc ca la ultima degustare la care am participat impreuna, ai acordat punctaje de peste 90 de puncte unor vinuri din soiuri rosii imbuteliate cu screwcap (gama Diamond Label – Rosemount, Australia).
Comment by Valentin Ceafalau — January 25, 2008 @ 12:17
Draga Valentin,
n-am nici cea mai vaga indoiala ca sunt multe vinuri bune cu screwcap, dar la fel de sigur sunt si ca piata in general, si chiar Romania, in particular, pot sa produca un numar incalculabil de vinuri bune. Si, din partea mea, pot sa fie imbuteliate cu screwcap toate vinurile care necesita prospetime, ca nu e sfarsitul lumii.
Te superi degeaba pentru “golanie maxima”. Golanie mi se pare doar pretentia ca absolut orice vin se preteaza la screwcap “pentru ca e la fel de bun, ba chiar mai bun”. Mai spun o data: ritualul unor vinuri nu permite asa ceva. Poate doar sa fie adus vinul la masa direct in decantor. Cred ca am pus “limita” de pret pentru sticle cu screwcap cu oarece decenta la 25 de euro. Nu mi se pare nimic jignitor la acest pret sa ai un screwcap. Insa la mai mult de atat ma astept la alintarea mamoasa a tabieturilor mele.
Cat despre vinurile pe care le-am punctat peste 90: sunt singur ca nu sunt singurele si ca voi mai avea multe de punctat similar in anii ce vin. Din pacate, poate ca ar trebui sa avem si un numar de puncte care sa se refere exclusiv la capacitatea de invechire a vinurilor… Desi i-ar dezavantaja pe multi, care nu sunt interesati in acest aspect, dar produc vinuri excelente, de consumat in mai putin de trei-patru ani. Pe de alta parte… dar asta e alta discutie.
Comment by Radu Rizea — February 4, 2008 @ 08:00
I-mi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc dar ma faceti sa rad….. nu numai nu stiti despre ce vorbiti din punct de vedere tecnologic dar nici nu cunoasteti ultimele noutati in sector .Una dintre firmele cele mai vechi cu tradizie si cultura stiinzei din lume,specialisti care au obtinut brevetele cele mai importante la nivel mondial nu cred ca stiti (ca altfel nu faceati monologuri inutile)se numeste Colombin & figli.it.Prima de a face publicita negativa v-as ruga sa cititi mai mult sa va informati sa mai iesiti din tara aia si sa visitati salonurile targurile internazionale ca Simei Milano,Vinitali Verona,etc doar dupa aceea puteti sa vorbiti de lucruri care merita.Exista dopuri din pluta unde problema TCA e eliminata …nu mai exista prin procesul ciclului productiv ACT
Dupa aceea avem un proces prin care s-au eliminat: faimosul mucegai,bacteriile ,sporii si drojdiile din dopurile de pluta;procesul se numeste Tratamentul Pre-Steril
Si pentru a incheia mai exista si Procesul C3 proces unde au fost aplicate o serie de tratamente a superficiei dopului pentru a uniformiza si pentru a imbunatatii proprietatile de inchidere si de impermeabilitate a dopului de pluta . Imi pare rau ca trebuie sa va anunt dar dopul de pluta natural acela cu doua rondele din pluta calitate super( ales de mana )este alegerea cea mai perfecta pentru orice producator care stie si care are minimul respest pentru a aprecia cat este de personal si cata delicateza caracter si perfectiune in simplicitate are fiecare vin in parte.
Nu cred ca o persoana se uita la o diferenza de 2 ron cand cumpara o sticla de vin mai ales cand stiu ca un vin bun respira si numai dopul de pluta ajuta vinul sa respire.
Comment by stefa — February 7, 2008 @ 21:59
Cei mai importanti producatori din cele mai importante tari in materie de vinuri ca Franta si Italia…au folosit si folosesc dopurile de pluta firma Colombin foloseste 4 tipuri de stejare din pluta (italian,spaniol,portugez si tunisin)…stejarul din pluta cel mai scump si cel mai valoros pentru ca are nevoie de foarte multi ani pentru a creste este cel din Sardenia (italian),dupa care Spania si dupa acea Portugalia si Tunisia.Adevarul este ca mie imi pasa vinul trebuie imbuteliat cu un dop care sa-l merite si sa-i mentina caracteristicile…nu cred ca voi cumpara vreodata vreun vin care sa aiba o “porcarie” ca screwcap.
Comment by stefa — February 7, 2008 @ 22:20
Domnului Cox eu ii raspund ,va rog frumos sa visitati sit-ul http://www.colombin.it dupa care puteti aprecia raportul calitate( ma refer la dopul de pluta) si pret .Pentru un produs de calitate e nevoie de un dop mai scump un dop perfect unde nu exista problemele de care vorbeati( se rup,etc..).Referit la tarile anglia,sua, australia, noua zealanda, africa de sud e.t.c nu se vor ridica niciodata la nivelul vinurilor produse in Italia, Franta sau Spana traditiei prin calitate si stiinta prin cercetare.Eu cred ca mai bine speram intr-o crestere la nivel economic ca sa ne putem permite (in calitate de producator) sa cumparam dopuri de pluta scumpe si bune decat sa cumparam vinul incapsulat in “poscarii” ieftine.
Comment by stefa — February 7, 2008 @ 22:38
Instructiva discutie! Iata si un articol (destul de lung) despre acest subiect scris de Jancis Robinson. Cred ca acopera destul de bine subiectul. Enjoy!
http://www.jancisrobinson.com/articles/20070625
Comment by Mihnea Mironescu — February 8, 2008 @ 18:40
Draga Stefa,
Cred ca trebuie sa iesiti in lumea mai mult. Este absurd comparatie intre vinurile din lumea vechi si lumea noua. Cred ca ati ramas in urma cu vreau 20 de ani. Nu are rost sa dezbatem ca sunt vinurile de absolut varful calitatea din noua zelanda sau Australia, evident sunt si din Franta sau Italia- eu import foarte mult din asemenea vinurile si din lumea noua si lumea vechi – si fie care ar farmecu lui.
Screwcap sa foloseste conform cerinte piata respective , si gradul de educatie al popurul respective despre vin. Nu are nimic in legatura cu cost- si nu este ne-aparat mai ieftin – mai ales ca necesita utilage special care costa peste 70,000 euro si sticle care sunt f.greau de obtinut si sunt mai scump ca sticle normal.
Sa foloseste find ca este o munte de cercetare scientific – facut in diverse centre de cercetare si universitatile de renume independent prin lumea asta care a dovedit ca este foarte efficient- si nu are la ora asta nici o defect conoscut. Adica nu afecteaza vinul in nici un fel- nici in capacitate lui de invechire- care nu are nici o legatura cu oxigen.
Sunt mari progresse in lumea productie de dop natural (este adeverat cam tarziu – si fortat prin faptul ca daca nu facea ceva- ramana fara clienti in scurt timp), si eu cred ca situatie va imbunatatie. Deocamdata cercetare pt efficienta al methode noi in tratare dopurile de pluta naturala- trebuie sa parcurga putin testul timpului- sa aflu cum sa comporta dopurile vremea de citeva ani si in diverse circumstante de depozitare, differite tipurile de vin e.t.c
Pana la urma consumatorii vor decide ce va fie folosit in continuare.
Cu Stima
PHilip Cox
Comment by philip cox — February 9, 2008 @ 06:57
PHilip Cox,
Daca nu sunt prea indiscreta v-as adresa o intrebare:care este numele firmei direct interesata, care importa screwcap in Romania, firma de la care dumneavoastra va ve-ti servii?
Anticipat cu stima va multumesc
Comment by Stefa — February 12, 2008 @ 19:11
Stimata Stefa,
Nu am nici o interes direct in afacere cu screwcapurile in Romania.
Cum am mai spus, nu am in intentie, sa foloseasca aceasta tip de inchidere pt vinul nostru pe piata romaneasca, nu ma ajuta in nici o fel sa participa la aceasta discutie cu dvs.
Sustin , cum am facut de cel putin 10 ani, ca aceasta tip de inchidere este momentan cel mai bun varianta pt vinurile de calitatea- indiferent de pret, de capacitatea de invechire sau alte considerente, find ca chiar asa cred ca este bine- si find ca am lucrat in industria de vin international de 15 ani- si am foarte multi colegii si cunoastinte care cred la fel , sunt destul de sigur pe ce spun.
Capse care folosim la Recas pe o parte insemnat al vinurilor exportat in tarile precum anglia, sua, scandanavia e.t.c- nu sunt importat , si sunt produs in Romania undeva langa Galati, de o firma care nu o cunoasc foarte bine- nici nu le am intalnit personal- dechi nu puteti spune ca am vreau un legatura direct cu ei.
Comment by philip cox — February 14, 2008 @ 10:20
[...] – Radu Rizea and the wine corks; [...]
Pingback by Friday surf at Core Target - Bogdan Gavrila — February 15, 2008 @ 08:23
Foarte interesanta discutia. Am o singura retinere fata de stilul cam “categoric si axiomatic” al lui Stefa (el sau ea…)
Este e clar ca piata romaneasca nu este pregatita pentru screw cap dar …ii intreb pe Cezar…pe Antricoate, pe Ben, Nicu Lintu….etc. care a fost cel mai baut si apreciat vin in grupul nostru de la Poaian Tapului ? Lindemans Bin 35 Rose (Grenache /Shiraz) astupat cu….screw cap, ati ghicit !!!
Comment by Cristian Boerean — March 3, 2008 @ 08:41
subiect interesant si oameni vadit interesati de “lumea dopurilor”…
As spune ca nici-o solutie de dopuire utilizata in prezent nu este perfecta, dar fiecare dintre ele este perfectibila…in acelasi timp insa, producatorii de vin isi cresc exigentele si uite asa suntem de fapt in prezenta unor noi variante de dopuri si a unor calitati din ce in ce mai diferite …
Exita multiple intrebari la care trebuie raspuns pentru a stabili varianta optima de dopuire: ce vinuri ai? cui vrei sa le vinzi? ce sticle ai? cum depozitezi vinul in propria crama? cat de mare este lantul de distributie? viteza de vanzare a vinului? …dupa ce ai aceste raspunsuri trebuie sa stii din ce material ar trebui sa fie dopul??
Problema calitatii si a pretului abia de aici incepe…dar aici ai de unde alege si pretul obtinut incumba sla randul sau: abilitatea de negociere, marimea clientului si a furnizorului, garantiile acordate de furnizor…
Eu sunt adepta dopurilor de pluta si cred ca daca am raspuns corect intrebarilor mentionate anterior, riscul de a avea defect de dop este infim in raport de beneficiile acetui tip de dop…
Nu sunt insa nici impotriva altor tipuri de dopuri, atata timp cat vinul din sticla este bun…sau altfel spus exista riscul ca un dop de pluta sa poata deprecia vinul, dar nici-un dop nu poate sa astupe vinul malformat din nastere…
Candva consideram ca vinurile imbuteliate in sticla mai mari de 750 ml nu pot fi vinuri de calitate…ori azi exista vinuri de foarte buna calitate in Bag in Box, in sticle magnum…
In concluzie, nu este de dorit ca pasiunea pentru vin sa se transforme in prejudecata..
Comment by corina — March 27, 2009 @ 10:23