Criza a avut un cuvant destul de important de spus in productia si comertul cu vinuri, a anuntat Organizatia Internationala a Viei si Vinului (OIV). In paralel cu dificultatile financiare pe care le infrunta consumatorul final, reglementarile Comunitatii Europene au contribuit, nu neglijabil, la scaderea productiei in „Vechea Lume” a vinului. In schimb, tari precum China si Noua Zeelanda isi continua cresterea, atat ca suprafata cultivata, cat si (implicit) ca productie totala.
RECUL IN „CASA VINULUI”
Reculul principal de pe piata vinului a venit chiar de pe pietele traditionale europene, in randul celor mai mari consumatori (Franta, Italia, Spania) si a celor mai mari importatori de vin din lume (Marea Britanie si Germania). Consecinta a fost o scadere a consumului global de vin cu 6,8 milioane de hectolitri, piata ajungand la un nivel total de 236,6 milioane de hectolitri. Contextul financiar international a condus, de asemenea, la o scadere cu 3,6% a comertului global cu vin, pana la un nivel de 86,1 milioane de hectolitri. Acest nivel reprezinta, totusi, 36,4% din productia globala, ceea ce inseamna ca mai mult de trei sticle din zece produse sunt consumate in afara tarii de origine. Tarile cele mai afectate de scaderea comertului international au fost SUA, Argentina, Franta si Spania, in timp ce Italia, cu exporturi de 18,6 milioane de hectolitri in 2009 (fata de 17,5 in 2008) si-a consolidat primul loc in ierarhie. Pentru Franta, care a produs in 2009 cu 3,9 milioane de hectolitri mai mult decat in 2008, si pentru Spania (+3,4 milioane de hectolitri), scaderea exporturilor este cu atat mai deranjanta.
Referindu-ne exclusiv la volume, exporturile au crescut semnificativ si pentru Chile si Australia, insa cresterea acestora este mult mai putin semnificativa financiar, fiind vorba de exporturi masive de vinuri vrac, in detrimentul celor imbuteliate.
Productia de vin a continuat sa fie, in 2009, sensibil peste nivelul de consum, chiar daca a scazut cu 1,4 milioane de hectolitri. Per total, au fost produ si in 2009 265 de milioane de hectolitri de vin, cu aproape 30 de milioane de hectolitri mai mult decat au fost consumati. La scaderea productiei din 2008 pana in 2009 au avut un cuvant de spus si normele comunitare ale Uniunii Europene, unde suprafata viticola a fost redusa cu 2,5% (sau 1,2% din suprafata viticola mondiala), cele mai importante defrisari avand loc in Franta, Spania si Italia, unde au existat si bonusuri atractive pentru producatorii dispusi sa renunte la suprafete. In Lumea Noua, criza a afectat inegal tarile producatoare, din punct de vedere al exporturilor: in timp ce SUA si Chile s-au bucurat de vanzari in crestere, Argentina, Africa de Sud, Brazilia si Australia si-au vazut veniturile afectate.
Cifrele de mai sus se asaza in logica unei tendinte descrescatoare a pietei care a devenit vizibila in a doua jumatate a lui 2008, deci scaderea pietei ar parea si mai dramatica daca ar fi luate drept referinta cifrele din 2007. Ne marginim insa la a aminti ca piata a cazut in 2008 cu 4,6% (cu 5,8 milioane de hectolitri).
VIN MAI MULT SI MAI IEFTIN
Recoltele 2007-2009 sunt considerate insa a fi destul de sarace, fapt ce denota ca, in alte conditii, scaderea pietei ar fi fost si mai drastica, in cazul in care oferta excesiva nu ar condus la formarea de preturi mai atractive. Cert este ca vinurile de masa din Spania, Italia si Franta au cunoscut o crestere semnificativa, semn clar al unei disponibilitati financiare mai reduse din partea clientilor. Pusi in fata unei scaderi a vanzarilor pe teritoriul propriu, tot mai multi producatori s-au vazut siliti sa- si regandeasca si strategia de export. Unii s-au plecat in fata evidentelor – 2009 a fost si primul an cu o scadere importanta a comertului global din 2000 incoace – si au scazut pretul cerut distribuitorilor, in incercarea de a pastra acelasi volum, recte aceeasi cota de piata. Altii au refuzat sa faca acest lucru, chiar daca presiunea distribuitorilor era foarte mare, date fiind deciziile competitorilor. In prima categorie intra Franta si Spania, tari care au vrut sa-si pastreze nealterate preturile, si au pierdut si in volume, si ca pret mediu per unitate, din cauza mecanismelor concurentei. In opozitie, Italia si Chile au acceptat sa-si mareasca volumul de vin veac exportat, scazand doar valoarea per unitate (chiar pana la un nivel al venitului comparabil sau mai mic decat in 2008), insa au atins niveluri de invidiat in zona volumelor.
ROMANIA, VESNICA INTREBARE
Nu stim cu exactitate ce cifre vehiculeaza OIV, nici pe ce isi construie ste Organizatia evaluarile si estimarile, nici cu ce acuratete transmit informatii catre OIV tarile fostului bloc comunist, insa este mai mult decat cert ca Romania contribuie semnificativ la marja de eroare a calculelor. Nu de alta, dar tara noastra este prezenta in statistici cu o suprafata de 205.000 de hectare, cifra care seamana bine cu suprafata pe care UE o permite sa fie cultivata cu vita-de-vie, insa care nu are nici o legatura cu suprafata reala, aflata in exploatare organizata.
Majoritatea producatorilor sunt de acord ca 80.000 de hectare este o cifra maximala care, chiar si asa, contine o cantitate foarte mare de ingaduinta.
Poate ca se strang aceste hectare, daca cifrele provin din statisticile autoritatilor locale, unde – pe un fond cronic de foame de taxe – au fost contabilizati pana si butucii din gospodarii, cei fara alt rol decat acela de a face umbra vara. 205.000? Pai, sa numaram, Coane Fanica! Si s-o facem simplu. Murfatlar se invarte in jurul a o treime de piata, cu 3.000 de hectare in proprietate (conform cifrelor de pe site-ul Murfatlar.com). Sa spunem ca cifra actualizata ar bate spre 4.000 si ca ar mai fi achizitionati struguri de pe inca o mie, hai doua… Urmeaza Jidvei si Vincon, apoi Recas si Vinia Iasi, dar deja am scazut sub 1.000 de hectare per producator. Matematica nu are nici un sens in aceasta analiza, din moment ce Vrancea e trecuta in registrele oficiale ca avand 28.000 de hectare, iar Vincon, cel mai mare producator din zona, are doar 2.150 ha, conform propriului site. Nici nu exista motive sa credem ca ar cumpara de pe foarte multe alte hectare (poate tot 1.000 – 2.000), din moment ce, in acelasi loc, producatorul isi declara o capacitate de procesare si depozitare de 80.000 de tone (800.000 de hectolitri) pe sezon…
Autoconsum? Evaziune? Paragina? Hibrizi neexploatabili? Oricare ar fi explicatia, UE mai are de asteptat pana sa produca Romania vin „oficial” de pe 205.000 hectare.