Mica Elveţie

Mica Elveţie a Micului Paris

„De-a lungul vremii, influenţa ţarilor vecine a oferit Elveţiei o bucatarie excepţional de
variata şi bogata. La fel şi pentru vinuri”

Rating:♣♣♣♣♣ Preturi: €€€€€

Cezar Ioan

Nimic din ce-am apucat sã vãd pânã acum în materie de restaurante bucureştene nu egaleazã Mica Elveţie.

Dupã o searã la teatru şi-o plimbare prin parc, o masã cu prietenii la Mica Elveţie te face – direct – sã te simţi cetãţean al cantoanelor. Decoratorul interiorului a fost, în mod clar, fascinat de linişte şi de cãldurã, cãci acestea sunt primele senzaţii pe care le ai când pãşeşti înãuntru. Ferestrele înalte şi largi, cu perdele discrete, permit meseanului sã se bucure nestingherit de priveliştea strãzii, iar ziua, sala principalã este luminatã generos. Mesele (unele rotunde, ideale pentru un astfel de loc) se prezintã confortabil şi prietenos şi lasã „loc de respiraţie”, astfel încât sã nu te trezeşti mirosind supa vecinului.

Un plus îl constituie, fãrã îndoialã, şemineul în care seara trosnesc plãcut douã-trei lemne, şi stativele cu lumânãri amplasate discret lângã fiecare masã. Serviciul este atent şi prompt, însã uneori te poţi trezi cu apã gazoasã în paharul cu apã platã, aşa cã, totuşi, nu stricã sã ai un ochi treaz şi pentru astfel de amãnunte.
Lista de bucate nu încearcã sã impresioneze prin anvergurã, ceea ce aş recomanda tuturor celor care conduc un restaurant: foarte echilibratã, în stare sã satisfacã şi amatorii de cãrnuri mai grele, dar şi vegetarienii. Aa! Încã un lucru bun: sunt disponibile douã meniuri pentru copii.

Neapãrat, de încercat platoul cu 5 sortimente de carne afumatã (dintre care vita uscatã este sen-za-ţio-na-lã!!!). Dintre felurile principale, Fondue Bourguignonne mi-a prilejuit o întâlnire cu cea mai fragedã carne de vitã pe care mi-a fost dat s-o mãnânc în Micul Paris (nu ştiu dac-aţi observat, rar gãseşti o carne cu-adevãrat fragedã, de parcã toate vacile tinere au plecat, stoluri-stoluri, în ţãrile calde!). În plus, Fondue este şi un mod de a lua masa cu prietenii dintre cele mai plãcute: fiecare îşi înfige bucãţica de carne într-o ţepuşã şi-o scufundã apoi în ceaunul cu ulei fierbinte pus la mijlocul mesei, unde-o lasã sã se facã dupã gust, apoi o ia în propria farfurie, o asezoneazã cu unul dintre cele 4 sosuri (foarte gustoase, în special cele cu hrean şi cu roşii!) şi-o mãnâncã împreunã cu garnitura de cartofi şi cepe mici murate.

Un alt „must see, must eat” al locului este muşchiul de vitã pe piatrã, cu 3 sosuri şi garniturã: clientul îşi taie singur bucata de carne, dupã poftã, şi-o frige direct pe piatra fierbinte adusã special la masã în acest scop, fãrã ulei, fãrã nimic. În afarã cã este foarte sãnãtos, acest fel de a gãti vita este şi extrem de apetisant.

Dacã tot ţi-ai suflecat mânecile şi ai acceptat sã-ţi gãteşti singur mâncarea la restaurant (mulţi nu agreeazã ideea, însã mãcar din când în când trebuie încercat, fiindcã dã satisfacţii reale), parc-ar fi pãcat sã nu-ţi prepari şi desertul, tot dupã metoda Fondue. Şi, cum suntem la Mica Elveţie şi nu în altã parte, ce-ar fi mai potrivit decât un fondue de ciocolatã? Un vas cu sos de ciocolatã finã, sub care arde o lumânare, iar alãturi un platou cu bucãţi de fructe. La fel ca şi mai devreme, se înfig fructele (kiwi, banane, mere etc.) în ţepuşã şi se scaldã apoi prin ciocolata fierbinte. Dulcele ciocolatei se combinã armonios cu rãcoarea savuroasã a fructului iar rezultatul este un desert uşor şi mãtãsos.

Un minus al locului este, cu siguranţã, lista de vinuri: deşi poţi gãsi (şi) câteva vinuri bune, e limpede cã persoana care-a fãcut selecţia ori nu-i elveţian, ori e bãutor de bere, ori s-a lãsat pur şi simplu pe mâna agenţilor de vânzãri mai agresivi, dar nu neapãrat mai pricepuţi. Pãcat!

 

Restaurant / Specific: elvetian / Zona: Sandu Aldea Constantin, Nr: 64, sector 1.

Adresa: Str. Sandu Aldea Constantin, Nr: 64, sector 1.
Tel.: 004021/224.50
Web: www.micaelvetie.ro