Restaurantele mele preferate în 2017. De văzut anul asta. (Partea I, segmentul premium)

Fotografie generică: din meniul Poesia, foie gras de gâscă pe pat de mere caramelizate, prune, cu sos de coniac. 

Dintre restaurantele care mie mi s-au părut bune și foarte bune anul trecut, am încercat, în cele ce urmează, să fac recomandări pentru toată lumea, atât din categoria celor „affordable” – să le zicem, dar nu puteam omite nici câteva “premium”, care merită din plin să le treceți pragul dacă aveți un buget mai mare.
Nu am făcut chiar un top, având în vedere că vorbesc de restaurante destul de diferite din punct de vedere al targetării și specificului, așa că mai corect mi s-a părut să enumăr câteva care mie mi s-au părut bune și foarte bune, atât din cele nou deschise, cât și mai vechi, care au evoluat frumos sau au schimbat ceva în bine.


Sardin – constant, din ce în ce mai apreciat
Am ajuns de mai multe ori la Sardin și m-am bucurat să văd că merge din ce în ce mai bine și începe să fie apreciat așa cum s-a targetat. Spun asta pentru că a plecat oarecum cu stângul, dar nu din cauza mâncării, ci a localizării într-o zonă (Timpuri Noi) care nu prea îi permitea poziționarea premium (a se înțelege inclusiv raportul calitate/ preț). Cu atât mai mult e de apreciat faptul că proprietarul și chef-ul de aici, Radu Nedelcu, a ținut aceeași linie și important – vin aici clienți din tot Bucureștiul. Să vă spun de ce cred că este unul dintre restaurantele bune ale Bucureștiului: totul e făcut „cu cap”: gust, gastronomie bună, “curată”, ingrediente de calitate, prezentarea preparatelor, amenajare  frumoasă chiar și micile detalii – de la gustările din partea casei, la florile naturale de pe mese contează. Experiența chef-ului se vede în alcătuirea meniului, gust și artificiile lui creative. Iar faptul că oamenii cer să vină bucătarul la mese să-i mulțumească personal (ceea ce rar am văzut la noi) spune multe și despre chef și despre clienți.

Ce mi-a plăcut în mod special și recomand: mix-ul de cod și calamari este excepțional; carnea e proaspătă, fragedă, iar sosul aromat, puțin picant – cu roșii, peperoncino și măsline. Spezzatino di mare cu cu cremă de cartofi, mazăre, roșii și parmezan, pasta de sardine, sosurile, chiar și pâinea de casă dolofană – toate sunt foarte bune. Altădată, pentru proiectul nostru de gastronomie românească reinterpretată, Radu ne-a impresionat efectiv cu o pastramă afumată de oaie din Țara Loviștei cu vinete coapte și pâine de casă cu roșii și ulei de măsline de te lingeai pe toate degetele. Prețuri: 39 lei vitello tonato, 49-80 lei un fel principal, 69 lei mixul  cod & calamar, de la 75 lei un vin.

Poesia menține ștacheta
Poesia nu mai este, probabil, o noutate bine-văzută pe palierul (super)premium, dar trebuie spus că e unul dintre puținele restaurantele care au reușit să țină tot timpul calitatea și bunul gust  sus: ingredientele, mâncarea, amenajarea, lista de vinuri – nu cred că greșesc dacă spun că toate sunt la superlativ. Am ajuns mai degrabă ca invitată aici, dar recomandarea ar merge către cei care sunt dispuși să cheltuiască o sumă destul de mare pentru o masă.
Chiar și cel mai simplu dish în aparență e proaspăt și gustos, de la antreurile cu pastă de trufe, la foie gras-ul de gâscă cu mere caramelizate, prune și sos cu coniac, vita rare cu funghi porcini și Mangalița cu sos de piper.

Meniul are multe feluri gourmet, sofisticate, am încercat destule și toate au fost bune; enumăr doar câteva: sashimi de ton pe guacamole este proaspăt, foarte gustos, St. Jacques-urile cu ciuperci sotate cu un fel de sos cu ulei de măsline, spanac și lime – o combinație încântătoare, între timp am testat și cocktailul cu King Crab cu avocado, măr, pe mousse tot de avocado și coniac flambe cu un fel de supă cremă de ardei roșu – e a-fro-di-si-acă farfuria asta (am scris pe blog, aici, mai multe). Vila care găzduiește restaurantul este una impunătoare, elegantă,  cere „etichetă”. Prețuri: 45-79 lei tartarul, 79-92-115 lei un fel cu carne, risotto de la 53 lei, taglioni cu homar 139 lei, 120 lei cea mai ieftină sticlă de vin.

Zen Fusion câștigă cu mixurile asiatico-peruane
Tot din zona mai degrabă premium, online Zen Fusion e unul din restaurantele mele favorite în special pentru mix-urile asiatico-peruane bune (care nu se găsesc în prea multe locuri) și evident, pentru sushi / sashimi. Excelent ceviche-ul din pești proaspeți (sea bass, somon, yellow fish), marinaţi în sos cu citrice, ghimbir, mango, avocado, porumb şi ceapă roşie cu firișoare de cartof dulce. Alte două feluri care îmi plac sunt black codul cu miso, gătit pe hoba (frunză de magnolie japoneză) despre care am înțeles că îi accentuează gustul specific umami și lupul de mare cu ciuperci japoneze și sos de trufe. Mai sunt aici și sushi-uri / sashimi mai speciale, invenții ale chefului Iulian Constantin (pești cu tobiko, caviar, foie gras, mango, avocado). Prin vară, am testat niște deserturi inedite, fusion și ele – acum nu le mai au pe toate, dar Chocolate spicy cu wassabi, înghețată de matcha și bezea există încă și mi s-a părut o combinație fericită. Prețuri: 35 lei starterele cu pești, de la 49 lei un fel principal, 85 lei black codul, de la 90 de lei vinul.

 

Cum ti se pare?