Rotenberg? Merlotenberg? Merloten-borg?

Dacă vrei neapărat, toate sunt adevărate despre Mihail “Mișa” Rotenberg (foto sus): și numele, și ambele porecle de mai sus (prima, vine de la singurul strugure pe care-l are în plantație, a doua de la “urechelnița” pe care pare s-o aibă și la duș, și care amintește de dispozitivele de comunicare purtate de poporul biomecanic “borg”, din Star Trek). Păcat că nu l-am găsit acasă în ianuarie 2016, când ne-am preumblat prin Dealu Mare. Dar am decis să scriu din amintiri… Fiindcă ar fi fost păcat ca tocmai acest “frumos nebun”, acest “aventurier al artelor și ideilor”, să lipsească din lista oamenilor care scriu istoria recentă a bijuteriei viticole din Prahova și Buzău. A șocat, a enervat, a perseverat, a creat ceva în vinul românesc, chiar dacă puținele lui hectare de vie (după standardele vremii) nu conțineau decât un singur soi. Deși acum pare cuminte, Mișa nu dă semne să se fi potolit deloc (parcă văd că mâine-poimâine mă contrazice cu vreun Cabernet sau vreo Fetească, vinificate cine știe cum). Despre Mișa Rotenberg nici nu știi ce să scrii mai întâi. Despre talentele lui de “public relations”? Mereu zâmbăreț, glumeț și nonșalant în salopeta de blugi dar cu curtea plină de hipsteri – varianta “în ie”, ca și “în Vuitton” – pe biciclete sau coborâți din jeep-uri de zeci de mii de euro? Rotenberg musafiriDespre pasiunea lui pentru artă? Îmi vin în minte, simultan, și frumoasa sculptură în lemn din curtea de pe Moliere, și tabloul cu Stalin de la el din sufragerie (parcă Stalin era!, sau poate alt corifeu al utopiei devastatoare numite “comunism”), dar și celelalte obiecte și tablouri de la el din casă, cu nume mari și vădind gusturi artistice sigure și mai apropiate de actuala corectitudine politică? Despre zvonurile privind o avere fabuloasă, făcută cu ascuțimea minții într-un domeniu care presupune cercetare avansată? Sau despre macerația și fermentația strugurilor în pubele de gunoi, din plastic (noi, după spusele lui)? Despre verile pe care și le petrece în leneveală, cu prietenii, la 2 mai, alături de pahare cu vin roșu? Sau despre alegerile lui gastronomice – ciudate, după standardele unora – care includ și o anumită bodeguță din spatele blocurilor de vizavi de IGP unde iarna, mai pe frig, ospătarul își bagă nonșalant degetul mare la dezghețat (și-apoi în gură) sub friptura (bună, ce-i drept!) din farfurie, când ți-o aduce pe masă de la grătarul din curte? Viața – așa cum și-o povestește el – chiar ar putea fi un roman. A crescut în România, a studiat un domeniu de înaltă tehnologie, a emigrat în Israel, a înființat o firmă profilată pe aceeași înaltă tehnologie, cu care a avut contribuții importante la definitivarea standardelor de comunicații wi-fi, astfel că a vândut-o pentru o avere pe care n-a vrut niciodată s-o dezvăluie – mare, bănuim, că altfel ne-ar fi spus 😉 . A înființat apoi altă firmă, a revenit în România, “s-a pasionat” de vin, a cumpărat (parcă prin 2006) 23 de hectare de vie în Ceptura și o cramă mică, amărâtă, pe care a completat-o ulterior cu un conac construit nou, dar astfel încât să arate ca vechi. A făcut mai întâi după capul lui niște vinuri (îmi amintesc chiar și unul alb, brr!, îngrozitor!). S-a consultat apoi cu Liviu Grigorică, cel care l-a ajutat să “dea o față umană” primelor vinuri, și cu George Moisescu, freelancerul de marketing “en vogue” în vinul românesc la acea dată, și a ieșit pe piață furtunos, prin 2009 – cu o campanie puternică de presă și în rețelele sociale, cu etichete de mare inspirație artistică și cu declarația de forță că face “Cel mai bun Merlot. Din Dealu Mare”. Fiecare, liber să înțeleagă ce vrea! Și-a angajat enolog și a renunțat – cel puțin până acum, slavă Domnului! – să mai facă vin alb, mulțumindu-se doar cu Merlot roșu vândut sub câteva nume comerciale diferite (Rotenberg, Notorius, Emeritus, Menestrel, Rapsod) și două rose-uri (Rotenberg și Rapsod) – care au evoluat de la an la an, ca descriptori olfactivi și gustativi pe blogurile de specialitate și în conversațiile neoficiale de pe la degustări, de la “greoi, din cauza alcoolului și taninurilor”, “ca o piatră de terasament de cale ferată”, către “culoare excelentă și arome fine de zmeură”. A spus mai întâi (probabil că a și crezut, nu-l suspectează nimeni de altceva) că face vinuri exclusiv pentru HoReCa. După care s-a răsucit rapid cu 180 de grade, realizând că piața de restaurante e prea mică și prea lentă pentru gustul lui, și și-a asumat listarea tuturor vinurilor în marele retail. Azi, îl vedem și este.

Cramele Rotenberg
Crama Veche, Ceptura de Jos, 509, Județul Prahova
Mărci comerciale: Rotenberg, Emeritus, Notorius, Menestrel, Rapsod
23 de hectare, plantate cu Merlot
Telefon: (+4)0213.141.480; Mobil: (+4)0751.227.766, (+4)0751.227.767
E-mail: sales [at] rotenberg.ro
Website: www.rotenberg.ro