Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Bucataria hoinara (calatorie de fotografii si emotii culinare)
In aceasta pagina va povestesc despre calatoriile spre „orizonturi far’ de hotar“ pe care mi le gasesc, dar si despre „bucatareala“ pe care, cu gust si suflet, prieteni de-ai mei o realizeaza-n fata aparatului meu. Locatie: unde nu te astepti….
Text si fotografie: razvan voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro)
…Am plecat cu noaptea-n cap spre Charlottenburg, sat din inima Banatului. Auzisem despre acest loc. Cu un urbanism perfect circular si biserica-n mijloc, Charlottenburg are o liniste patriarhala demna de invidiat. Nu stiu insa cum, in aceea zi nu am ajuns la destinatie. Strabateam sate si ma uitam la casele si curtile oamenilor, pentru a descoperi culori si locuri aparte. Casa mica cu pereti albastri m-a facut sa apas brusc pedala de frana. Saracacioasa si cu o prispa stramba, era tot ce-mi puteam dori. Scurt apoi, colegul meu, responsabil cu „bucatareala“, incepuse sa-si pregateasca ustensilele si ingredientele dupa ce in prealabil, am discutat in fuga cu proprietarii casutei. Odata intrati in curte, am si inceput sa pregatim focul, iar pe masa din prispa sa insiram, la voia intamplarii, rosii, ceapa, o bucata proaspata de carne de porc, vin, usturoi, ulei de masline si ce s-a mai gasit prin cutia noastra cu ingrediente. Familia de la casuta a facut repede cerc in jurul nostru. „Cine sunt acesti necunoscuti care au aparut asa, nepoftiti de pe drum si pe nerasuflate s-au si apucat sa ne gateasca bunatati… pozeze“? Carnea dadea semne de rumeneala in tigaie, usturoiul sfaraia pe langa. Din sticla de vin pe care am deschis-o ciocniram cu totii, cei care ne adunaseram intre timp in curte. Cuscri, frati, cumnati. Vreo 8, si cu noi doi, 10. Prima sticla de vin a disparut cat s-a prins carnea pe-o parte. Toti cei 8, cu copii cu tot, locuiau in 2 camarute „mignon“, cu WC in curte si „bucatarie in aer liber“. Cand vorbeam cu ei, toti ne raspundeau concomitent. Era greu sa-i intelegi, dar grupa era vesela si pofticioasa la ce se pregatea pe foc. I-a venit randul apoi orezului cu ceapa verde, ardei grasi si rosii, cateva mirodenii. Mirosurile incepusera sa inunde toata curtea si mai toti tropaiam in asteptarea bucatelor. Masuta din prispa era ticsita de legume, carne, cutite, oale, mirodenii si cate mai de cate. Colegul meu cu sort de bucatar era concentrat pe ultimele detalii. Ne doream ca familia oaspete sa se bucure de cele bucatarite. La un semn, toti am luat loc pe unde am apucat; in iarba, pe taburete, pe jos…. caci nu existau decat doua scaune. Fara multe introduceri, am inceput sa ne delectam cu friptura rumenita, presarata cu usturoi maroniu, salata proaspata, orez putin picant si tras in tigaie. Gainile ne cotcodaceau, pisica se gudura, gastele isi lungisera si mai mult gaturile catre noi iar puii de rata umblau printre picioarele noastre. Doar-doar scapam cate ceva si lor. …eram deja la a 3-a sticla de vin, dar ce conta?… numaram 10 suflete puse pe povesti de la sat si oras, despre viata lor din campul sec de Banat si calatoriile noastre foto-culinare. La gardul casutei se adunasera vecinii, care ne-au invitat ca intr-o zi sa gatim si la ei. Nici nu stiam ce sa le raspundem… Pe dupa-masa, cand toata lumea era bine imprietenita, am strans cratitele, tigaile, borcanele si cutiile cu miros de gustos. Era timpul sa ne vedem de alte destinatii. Satul cu casuta albastra se indeparta prin luneta masinii. Charlottenburg, destinatia initiala, mijea la orizont….
Proiect sustinut de S.E.R.V.E.
