Editorial: Se fac bani cu vinul?

„Pleaca, bah, de-aici! Avem deja vin alb si rosu, demisec si demidulce, si oricum aici se vinde mai mult bere!” Astea sunt (cu mici variatii, fireste) cuvintele pe care le aude de la seful localului un agent de vanzari de vin atunci cand intra in 90% dintre restaurantele mijlocii din Romania. Asta e, pe foarte scurt, motivul pentru care gasim aceleasi si aceleasi vinuri in cele mai multe dintre restaurante. Aparent, vin = Jidvei, Murfatlar, Cotnari, iar restul cramelor din tara asta exista doar ca sa contemple, condamnate la mutenie, maretia primilor clasati. De parca s-ar putea juca vreodata campionatul national de fotbal doar cu Steaua, Dinamo si… mai puneti voi pe cine vreti, ca eu nu ma pricep.

Ce nu inteleg carciumarii (ii rog sa ma ierte pe cei care inteleg) este ca, asa cum ei nu s-ar putea uita la doar patru echipe disputandu- si campionatul, tot la fel si clientela lor are nevoie de diversitatea, de emotia si de satisfactia pe care o ofera o competitie puternica. Sa fiu bine inteles: n-am nimic impotriva Jidvei, Murfatlar, Cotnari sau Vincon – companii cu „masa critica” si care produc si vand mult. Cred, doar, ca vanzand aproape exclusiv aceste vinuri, majoritatea restaurantelor isi deceptioneaza clientii si se priveaza singure de niste profituri: la un moment dat, clientii care vor altceva vor merge in alta parte.

Judecand chiar si in logica simpla, dar valabila, a profitului maxim cu eforturi minime, cat adaos comercial poti sa-ti pui atunci cand ai pe lista aceleasi marci pe care le are si vecinul din dreapta, si vecinul din stanga, si omologul tau din cartierul vecin etc? Vrand-nevrand, atunci cand iti limitezi lista de vinuri la cateva articole foarte cunoscute nu doar beneficiezi de pe urma notorietatii acestora, ci tragi si ponoasele: cam toata lumea stie cat costa aceste produse si nu poti cere mai multi bani pe ele, aproape indiferent cat de buna e mancarea ta sau cat de bun serviciul. In aceeasi ordine de idei, hai sa vorbim despre adaosul comercial, atat de ridicat in slavi. La bere ajunge si pana la 300-400%, in timp ce la vin nu prea se poate mai mult de 200%.  Dar exista alte beneficii interesante: o masa de patru persoane care bea bere se va satura (in medie, in cel mai bun caz) dupa 6-7 beri (in total) si va manca cel mult patru pizza, in timp ce clientela care bea vin consuma, de regula, cam doua sticle de vin, apa plata sau cu gaz, si mancare mai elaborata – iar nota de plata si profitul carciumarului vor fi pe masura satisfactiei musteriilor, adica mai mari. Sigur ca multi carciumari vor spune ca, atunci cand vand bere, furnizorul le aduce, pe cheltuiala lui, si halbe, si sonde, si frigidere, si mese de terasa si umbrele. Dar neglijeaza ca, de fapt, toate astea fac reclama la marca de bere, si nu la cea a restaurantului. Dar sa revin: profituri din vin se fac cu oferta diversificata, adaosuri civilizate, servicii specifice de restaurant si bucatarie de calitate. Altminteri, in loc de carciumari, antreprenorii din alimentatia publica risca sa devina niste simpli operatori, in franciza temporara, ai unor dozatoare de bere. Cu riscurile de rigoare (sa ne-amintim de celebrele dozatoare TEC din anii ’90).

Dar voi, consumatorii, ce va doriti?

8 thoughts on “Editorial: Se fac bani cu vinul?

  1. Finally, In sfarsit, zice cineva ceva si despre atitudinea carciumarilor, asi inca nu a zis tot dl Cezar. De ce nu zice nimic despre fraza sablon a carciumarului cand ii intra in vanzator de vinuri in prabvalie, „barosane, la 4 baxuri vandute imi dai si mie fo doua moca?”, sau „il vezi pe baiatul asta (n.r. ospatarul)? cat ii dai pe dopurile destupate de la vinurile tale?”. Si asta e inca varful icebergului. Foarte putini carciumari fac minimul efort de a vizita un eveniment de vin, o degustare publica, sau un targ, numai din curiozitatea de a iesi din imbacseala propriei carciumi. Totusi, imbucurator este faptul ca unii au inceput sa inteleaga ca numai vinurile celor patru mari nu fac pe toti clientii fericiti, si incepi sa mai gasesti si alti producatori pe listele de vinuri. Si slava domnului au inceput samai apara si alte vinuri excelente din import pe aceste liste de vinuri, altele decat deja mult prea cunoscutul vin al manlistilor – JP Chenet, se pare cel mai tare vin din Franta

  2. draga CEZAR,discutiile pe marginea acestui subiect pot fi lungi si fara un orizont imediat. Vinovatii ? Ai enumerat cateva companii mari care au folosit toate tertipurile de „marketing” pentru a promova portofolio stufos de vinuri din dotare.
    Ce sa faca ceilalti ? Au copiat mai mult sau mai putin aceleasi practici , adaptate sau luate la gramada (de cele mai multe ori) crezand ca vor avea un succes imediat. Rezultatul il vedem astazi in horeca de un anumit nivel.
    Consumatorii ! CARE DIN EI ?…..

  3. Cezare, ai mare dreptate.., dar nu este numai vina carciumarului ci si a asa-zisului consumator roman. Care consumator roman (cu mici exceptii) bea doar vin de masa – vezi Babanu’. Trebuie sa recunoastem ca nu avem foarte multi consumatori de vin in Romania. Si cu atat mai putin consumatori educati… Ceea ce faceti voi aici e o munca de mecenat care trebuie sustinuta.
    Pe de alta parte, nici nu exista multe magazine de specialitate de unde sa poti cumpara un vin select. In supermarket-uri te lovesti de aceiasi 3 – 4 producatori si, eventual, de niste producatori de mana a 3a din Franta, Italia sau chiar Australia, Chile, California.

  4. cezare ai dreptate eu detin doua localuri si vreau sa-ti spun ca agentii de care pomeneai tu sunt foarte departe de cea ce trebuie sa o faca in primul rand ei nu stiu sa prezinte acele vinuri iar in cel de-al doilea ospatari care sunt la noi nu stiu nimic despre somelierie iar cramele de care spui tu nu stiu sa-si faca cunoscute vinurile catre consumatorul direct

  5. Bine spus. Intentionam sa ne deschidem o crama in Cluj cu vinuri de Vrancea 100% naturale dar mi s-au pus multe bete in roate. Parintii mei au zeci de hectare de vita-de-vie si o adevarata pasiune pentru arta de a obtine vinul. Cine bea vin, bea geniu – spunea Baudelaire, dar cand esti luat in ras de niste ”nenea” cu bani, bautori fruntasi de lichid magic la halba, parca iti piere cheful… de orice. Restul e tacere!!!
    p.s: imi place site-ul. ar fi o onoare pentru mine sa pot sa imi promovez vinul aici, la voi.
    Cu stima,
    Georgiana

Comments are closed.