Sergiu Nedelea: „In viata, ca si-n vin, caut echilibrul“

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

a sergiu 2Fac multe pentru vin, chiar daca nu lucreaza neaparat intr-o crama. Insa lor li se datoreaza in mare masura calitatea tot mai ridicata si aprecierile pe care incep sa le culeaga vinurile romanesti. Vinul. Ro va prezinta cateva figuri reprezentative din lumea vinului, fara de care imaginea viticulturii si a vinificatiei nationale ar fi fost, probabil, mai sumbra.

Licentiat la SNSPA, cu facultatea de drept terminata, cu calificari THR de la cea de ospatar pana la cea de manager hotel/restaurant in portofoliu, un om prefera sa fie somelier. De fapt, prefera sa stea mai aproape de vinul care i-a fost aproape inca de la nastere, dar care nu inceteaza sa-l uimeasca si sa- l surprinda. Ar vrea sa transmita macar o parte din pasiunea lui pentru vin tuturor celor cu care intra in contact, fie ca sunt elevi de-ai sai, fie simpli consumatori. Elegant, diplomat, mereu bine pregatit, Sergiu Nedelea reuseste sa fie de fiecare data o prezenta placuta, care aduce plusvaloare vinului.

Din labirintul viei in cel al vinurilor

S-a nascut in Ploiesti, la 14 martie 1965. Zodia Pestilor, carevasazica, doar ca, asa cum ii place sa glumeasca, un peste mai special, care prefera sa inoate in vin, nu in apa. Bunicii din partea mamei, de langa Mizil, aveau vie in vestitul Dealu Mare. Verile copilariei si le-a petrecut mereu acolo. Si multe campanii de recoltare tot acolo l-au prins. „Permanent eram in vie, era locul favorit de joaca. Mi se parea un labirint, mai ales vara, cand eu, un pusti de nici un metru, nici nu ma mai vedeam printre randuri. Iar toamna, ce sa mai spun, eram primul la impartitul mustului”, povesteste Sergiu. Must mai primea si acasa, pentru ca tatal lui, mare carciumar, facea si el vin. „In general alb, cumpara struguri, soi, de la Valea Calugareasca. Cand facea si rosu, era mama fericita, ca in martie avea otet de calitate. La cel rosu nu prea se pricepea”, povesteste amuzat Sergiu Nedelea, care, din clasa a 5-a, fusese numit paharnic al familiei. Adica el cobora in pivnita dupa vin. „Aveam nu doar vin de productie proprie, ci si imbuteliat, tata era colectionar. Dar, in ultimii ani de liceu, i-am cam dat iama in colectie. Mi-aduc aminte ca, la un chef cu colegii, i-am luat cam trei sticle, si, ca sa nu se prinda, le-am umplut cu un amestec de vin facut de el si apa, iar la final am pus otet. Ca, atunci cand il deschide, sa creada ca s-a stricat”. Abundenta vinului din propria pivnita l-a ajutat enorm, pentru ca a inceput de foarte devreme sa caute calitatea, nu cantitatea. „Pentru mine, vinul n-a reprezentat un fruct oprit. Cand am intrat la liceu, am devenit parte activa atat in productie, cat si in consum. Sigur, cel mult un paharel, dar am inceput sa fac deosebiri”.

Primele degustari comparative

Desi cu vinul in ADN, Sergiu a vrut sa se faca marinar. A dat la Marina, dar n-a reusit. A plecat in armata, la Timisoara, iar cand s-a intors acasa, in 1985, a inceput sa lucreze. In industrie. A fost perioada in care a inceput sa ia contact cu restaurantele Ploiestiului si, mai important, sa deguste tot mai multe vinuri. „Prin anii aceia, pe langa nelipsitele Murfatlar si Tarnave, in oras aparusera vinurile de colectie de la Valea Calugareasca. Si celebra sampanie Centenar. Vinurile erau de prin anii 70 si le consumam intotdeauna cu mancare. Practic, am inceput sa descopar vinurile in calitate de client de restaurant”.

Imediat dupa Revolutie, Sergiu a schimbat macazul. S-a inscris la una din primele facultati private si, totodata, si-a schimbat meseria. Cu ajutorul tatalui, a intrat in alimentatia publica. „Ajutor de ajutor de ospatar, asta eram, insa la unul din cele mai faimoase restaurante, Galeriile Ploiesti. Aveam program mai lejer si acolo, si la facultate, puteam sa le fac pe amandoua”. Dupa un an, impreuna cu cativa prieteni, Sergiu devenea antreprenor si deschidea al doilea bar privat din Ploiesti. Se numea Arca lui Noe. „A fost o poveste romantica, din care mi-am revenit rapid. In 1992 m-am angajat ospatar la Casa Seciu si, dupa numai o saptamana, m-au facut sef de sala. Nu pe pile, pe aptitudini”.

Somelier fara voie

Pentru cine nu stie, Casa Seciu reprezenta la acea vreme un gen de Burj al Arab al turismului prahovean si nu numai. Complex cu 700 de locuri in numeroase saloane, crama cu sala de degustare. Exista si o sectie de vinificatie acolo, a Rovit-ului, dar era gestiune separata. Practic, acolo a inceput cu adevarat povestea somelierului Sergiu Nedelea. „Veneau multe grupuri pentru degustare de vinuri si, pentru acesti clienti, trebuia sa vina fie directorul general de la Rovit, fie un enolog, ca sa faca prezentarile. Cert este ca, pe la inceputul anului 1993, a venit grupul, dar n-a aparut nimeni de la centru. Eu asistasem la mai multe prezentari, stiam ceva despre vinuri, ca doar erau ale noastre, mi-am luat inima in dinti si am tinut prezentarea. A fost una lautareasca, dupa ureche, dar clientii au plecat multumiti. Norocul meu a fost ca la acea prezentare a asistat si directorul complexului, Horia Otoi. Acesta mi-a sesizat potentialul si a decis ca eu voi sustine prezentarile. Mai mult, mi-a dat si gestiunea cramei. O crama care, din pacate, nu avea decat vinuri de la Rovit si de la Pietroasele… Devenisem, intr-un fel, un somelier, desi pe vremea aceea habar n-aveam ca exista asa ceva pe lume”. Ce e un somelier a aflat „prin 1996, daca tin bine minte. Atunci a ajuns la Seciu Giuseppe Vaccarini, cel care, in 1978 fusese declarat cel mai bun somelier din lume. Fusese adus de profesorul Radu Nicolescu, pentru a pune bazele viitoarei scoli de somelieri din Romania. N-am avut posibilitatea sa ma inscriu la primele cursuri, dar cel putin am aflat ce inseamna un somelier si, mai mult, am aflat ca eu asta faceam la Seciu”.

Studii, diplome si vin

Perioada Seciu a fost prolifica pentru Sergiu. Cat a lucrat acolo si-a terminat facultatea de drept, a obtinut calificarile de ospatar si sef de sala, insa ce este mai important, acolo a avut sansa sa cunoasca mari personalitati ale Romaniei. Si politicieni, si sportivi, si oameni de cultura. De la ultimii, si mai ales de la Fanus Neagu si Marin Sorescu, a invatat ca orice lucru pe lumea asta este mai valoros daca are o poveste frumoasa. Tot la Seciu a avut primele contacte cu lumea vinului. A cunoscut profesori, producatori, enologi. Si tot atunci a aflat ca, in Romania, aparusera vinuri mai bune decat cele pe care le stia el. „Venisera niste clienti care m-au intrebat de Vinul Cavalerului. Evident, nu-l aveam, dar, intrigat, l-am incercat cu prima ocazie. De atunci n-am mai fost capabil sa spun ca Rovit face cele mai bune vinuri din tara”.

In 1998 Sergiu Nedelea pleca de la Seciu. Primise oferta de a deveni director la restaurantul ploiestean Europa.a sergiu 1 Un an mai tarziu obtinea calificarea de manager hotel/restaurant, iar peste inca unul, devenea student la SNSPA, Facultatea de Administratie Publica. Tot in „perioada Europa” a inceput sa descopere si componenta financiara a vinului. „Scapasem de dictatura Rovit, aici trebuia sa fiu eficient, sa stiu ce sa aleg ca sa pot vinde”. In 2001 devenea director al Complexului Turistic Cabana Muntele Rosu, iar anul urmator facea pasul cel mare si se muta in Bucuresti. „Faptul ca lucram in provincie m-a cam tinut departe de competitii, stiam ca pot mai mult”, isi justifica Sergiu decizia. Bucurestiul a reprezentat cu adevarat un boom pentru cariera lui. In anul 2003 devenea somelier cu acte in regula – „am facut cursul sub egida Vinarte, atunci am facut prima vizita la Bolovanu, am vazut baricurile” -, dar, tot in acel an, alaturi de cativa prieteni, inaugura proiectul Casa Iancului, un restaurant de cartier care, cu timpul, a devenit un adevarat templu al vinului. „Cand am preluat managementul, aveam o lista de 15 vinuri, dominata de marii producatori. Peste 6 ani, un restaurant de cartier cu 150 de locuri oferea clientilor o lista de vinuri cu 120 de etichete. A fost nevoie si de putin curaj, dar si de inspiratie. Atunci am cunoscut oameni care aveau, ca si mine, o mare pasiune pentru vin si, impreuna cu ei, am demarat cateva proiecte revolutionare. Nu vreau sa fie o lauda, insa cred ca proiectele organizate de Vinul.Ro si Casa Iancului au avut si ele o contributie la progresul vinului romanesc. La Casa Iancului au avut loc primele degustari comparative de Tamaioasa Romaneasca, de Chardonnay, de Sauvignon Blanc. Si tot la Casa Iancului Vinul. Ro a organizat prima degustare enprimeur din Romania. Restaurantul devenise un pol de atractie pentru lumea vinului”. Sergiu, insa, si-a continuat permanent perfectionarea. In 2004 isi lua licenta la SNSPA, in 2007 devenea evaluator CNSPA, in 2008 obtinea diploma de degustator initiat de la ADAR, iar in 2010 obtinea si calificarea de formator in industria ospitalitatii. In acelasi an, 2010, Sergiu Nedelea pleca de la Casa Iancului pentru a prelua managementul Aroma Center, centrul de excelenta in gastronomie.

„Adevarul e in pahar”

Presedinte, pentru un an, al Federatiei Somelierilor din Romania, Sergiu Nedelea este Iudex de Vino al Ordinului Cavalerilor Europeni ai Vinului-OEVE, din 2012 fiind numit Ambasador al Asociatiei Somelierilor Europeni in Romania. Acum se ocupa de propria agentie de somelieri, WineTaste.ro, agentie care formeaza somelieri, organizeaza evenimente si promoveaza vinul si consumul responsabil de vin. In putinul timp liber ramas, Sergiu scrie. Articole, studii, chiar si carti. Are sute de articole publicate, a colaborat la Ghidurile Vinul.Ro si la Ghidul vinurilor romanesti, a scris, impreuna cu Alina Matei, „Povestiri carciumaresti”,un alt ghid, al obiceiurilor, si mai bune, si mai rele, din restaurantele romanesti. Ultima carte publicata este „Caiet de Somelier” un ghid pentru profesionisti, dar si pentru aspiranti. Si invata de fiecare data cand intalneste un vin nou. „Nu doar despre vinul si producatorul respectiv, ci si despre zona din care provine, despre istoria si cultura ei. Ridicarea nivelului de calitate al vinului romanesc ma ajutat mult in formare, asa cum m-a ajutat si anul 2007, cand, odata cu intrarea in spatiul european, au intrat masiv pe piata vinurile europene. A trebuit sa pun mana pe geografie, pe istorie, sa incerc tot mai multe vinuri, sa le inteleg si sa le povestesc. Pentru ca, oricat de frumoasa ar fi povestea, adevarul despre vinul pe care il bei este in pahar, nu poti spune despre el altceva decat este in pahar”.

E usor dezamagit de lipsa de unitate din industria ospitalitatii, dar si de cea din randul somelierilor. „Suntem cinci somelieri si sase organizatii”, spune cu un zambet amar. Chiar si asa, crede in viitorul acestei profesii, pe care, alaturi de alti profesionisti, a reusit sa o implementeze in Codul Ocupational. „Daca vom sti sa decantam lucrurile, vom reusi sa aducem somelierii acolo unde trebuie sa fie, in restaurante, nu la show-uri televizate sau la receptii. Insa va trebui sa ne perfectionam permanent, pentru ca in profesia asta nu poti sa arzi etape. Iti trebuie cunostinte solide, nu poti s-o faci de pe-o zi pe alta“.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...