Smerenie 2013, un gospel care-mi zguduie biserica vinului

Reprezentanții Cramei Oprișor  au lansat oficial marți, 10 noiembrie, la Iconic Fod Wine & Design by Camelia Șucu din Aleea Alexandru nr 7, București, ediția 2013 – în 13.105 exemplare – a vinului Smerenie. Este, din nou, un asamblaj proporționat de Liviu Grigorică din struguri de Shiraz, Pinot Noir și Dornfelder vinificați cu grijă de Veronica Gheorghiu.

Smerenie este, chiar de la lansarea ediției 2007, unul dintre vinurile „grele” românești. Despre care s-a făcut (și se va mai face, sunt sigur acum, că am gustat și această ediție!) multă vorbire. Potrivit creatorilor săi, Smerenie este un tribut adus sufletului nemuritor și credinței nesmintite, călugăriței din chilie care se roagă pentru fiecare om întâlnit sau de care a auzit. (…) Asprimile tocite ale rasei călugăreşti – surprinse în taninii catifelaţi, cu astringenţe plăcute. Răcoarea chiliei – descoperită în urme aproape imperceptibile de mentă şi eucalipt. Viaţa de zi cu zi – regăsită în parfumul de gutuie lăsată în fereastră şi de cireşe supracoapte. Nedezminţirea credinţei – revelată în puterea mare de învechire a vinului”.

Eu, unul – ca individ „frugal catehizat”, după cum spunea despre sine Andrei Pleșu într-un articol de zilele trecute și în a cărui formulare m-am regăsit, prefer să văd această Smerenie altfel. Pleșu îl invoca – desigur, într-un context cu mult mai important decât această discuție despre vin – pe Nicolae Steinhardt, care dădea exemplul de la Duhul Sfânt însuși: „carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mâinile cucernic împreunate şi morala ostentativă“. Așa îmi place și mie acest vin. Dacă tot vorbim despre un tribut, văd mai degrabă un gospel exaltat, decât o rugăciune tăcută. Văd corul dezlănțuit în comuniune, legănându-se energic și intonând cu ochii strălucitori de bucurie, bătând la unison din palme și cu călcâiele-n podea, de să se zguduie biserica!

Probabil aici stă, de fapt, și frumusețea Smereniei: cu timpul (al meu?; al vinului?) îi voi vedea noi lumini și noi înțelesuri. Sper că eu, ca și mulți alții.

Smerenie speech

Smerenie mese

Smerenie Luminita