Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Update: Ulterior publicarii acestui material, am aflat de la reprezentantii Murfatlar Romania ca producatorul dobrogeanu nu are nici o legatura cu tagrul de vinuri FuyaExpo si nici nu a fost reprezentat oficial la aceasta manifestare. Mai multe detalii aici.
„Merg in China!”. Un vis pe care multi romani il au, insa putini apuca sa-l transforme in realitate. Personal, cand am auzit ca exista posibilitatea de a ajunge acolo, n-am indraznit sa-mi fac iluzii. Nu era nimic sigur si am vrut sa evit dezamagirea provocata de o posibila contramandare. Abia cand am ajuns la ambasada, pentru viza, am inceput sa ma bucur. Timid, pentru ca, de buna credinta, am completat „jurnalist” la rubrica profesie. Am iscat o mica furtuna in sectia consulara, pe care, insa, am dezamorsat-o promitand sa nu iau niciun interviu. N-am luat, nici n-aveam de gand, plecam in China ca exportator de vin romanesc. La targul de vinuri din Guangzhou, unul dintre multele pe care orasul cu aproape 10 milioane de locuitori le organizeaza anual. Mai precis la „Canton Fuya Exibition”, eveniment desfasurat in perioada 2-4 iunie, la numai cinci zile dupa ce, in acelasi Pavilion C al centrului expozitional Pazhou, avusese loc editia de primavara a targului Interwine.
Lumina vine de la rasarit
Drumul pana in China nu-i o joaca de copii nici macar cu un Boeing 777. Un balaur cu peste 300 de locuri, capabil sa urce fara prea mari eforturi pana pe la 11.000 de metri. Chiar si la 900 km/h, un zbor Amsterdam – Beijing dureaza noua ore. Mai pune Bucuresti-Amsterdam, mai pune Beijing – Guangzhou, adaugi si orele petrecute prin aeroporturi si s-a terminat ziua. Dar cand te gandesti unde te duci, suporti totul cu stoicism. Stoicism de care ai nevoie din plin cand ajungi la destinatie. Situat putin sub Tropicul Cancerului, Guangzhou te intampina de-a dreptul calduros. 35 de grade Celsius si 82% umiditate. Asta la 7 seara, atunci cand, surprinzator, afara e deja intuneric. Dar notiunea de intuneric e extrem de relativa in China, mai ales cand e vorba de un oras care poate gazdui lejer jumatate din populatia Romaniei. Guangzhou e un energofag prin excelenta. Dar e luminat „a giorno”. In toate culorile curcubeului. Iar Canton Tower, la cei peste 600 de metri ai sai, se vede din toate colturile orasului. Dar si consuma cat Pantelimonul, cu tot cu comuna alaturata… La nici doi kilometri, peste Pearl River, este un alt mastodont, Guangzhou West Tower, cu numai 432 de metri in inaltime. Nu stiu cum de inca nu le-a venit ideea sa faca si o tiroliana intre cele doua constructii. Sigur, nu cred ca ar fi gasit prea multi amatori, dar adrenalina ar fi garantata.
Vinul tropical
Ajunsi pe 30 iunie in oras, am avut timp sa vizitam cateva dintre atractiile din Guangzhou. Insa noi veniseram pentru targul de vinuri, asa ca am vrut sa vedem si pavilionul care gazduieste expozitia. Surpriza, pana pe 1 iunie n-aveai voie inauntru . Puteai sa fii mama expozantilor, in cladire nu intra nimeni. Aveam sa aflam peste o zi de ce. Pentru ca nu era nimic amenajat. Nici macar nu erau compartimentate standurile. Abia cu o zi inainte de expozitie organizatorii s-au apucat de treaba. Insa la ora 17 nu era curent, aerul conditionat nu functiona, iar dotarea promisa de chinezi lipsea cu desavarsire. Ei bine, 16 ore mai tarziu totul era aranjat. Lumini, prize, racitor de vinuri, frapiere, pahare…Pana si firma luminoasa, pe care era pictat numele „Chi Wine & Spirits” functiona perfect. Doar pentru cateva minute, insa, pentru ca o siguranta suprasolicitata a cedat. S-a rezolvat in cateva minute si parea ca totul va merge ca la carte. Insa racitoarele de vin nu vroiau neam sa scada sub 19-20 de grade. Explicabil, pentru ca erau termoelectrice si in cartea tehnica scrie negru pe alb ca nu reusesc sa coboare temperatura cu mai mult de opt grade fata de cea din exterior. Asa ca vechea, dar mereu prietenoasa gheata a revenit la putere, cu precizarea ca, din pacate, nu mai gaseai frapiere. Ma rog, altii n-au gasit, fiindca spiritul intreprinzator romanesc face furori si-n China. Asa ca „albele” de la Domeniile Sahateni, Crama Oprisor, Vinarte si Dealul Mare-Urlati s-au lafait printre iceberguri, in vreme ce surorile lor din Spania, Portugalia, Australia sau Africa de Sud transpirau la cele peste 25 de grade din pavilion. Modelul romanesc a fost implementat cu succes si de fratii de peste Prut, dar la scara industriala, pentru ca Moldova a fost prezenta cu stand de tara. Adica 11 producatori, reuniti sub sigla „Moldova- The Wine Country”, care au avut parte de tot felul de surprize deloc placute, plecand de la faptul ca pe 1 iunie vinul lor nu iesise din vama si pana la faptul ca rezervarile la hotel le fusesera anulate.
Vinul, o necunoscuta pentru chinezi
Experienta cantoneza m-a facut sa-i inteleg si mai bine pe producatorii care cad din picioare de oboseala dupa doua zile de targ in Romania. In spatele mesei de prezentare e mult mai greu. Iar in China, e de-a dreptul epuizant. Poate si pentru ca asa-numita cultura a vinului lipseste cu desavarsire. Cand oameni care lucreaza in domeniu inca mai cred ca vinul din orez e vin, nu mai sunt prea multe de comentat. Multi dintre expozanti au fost realmente exasperati de „ajutorul” primit de la organizatori. Un exemplu sugestiv mi l-a oferit Drago Mlakar, proprietarul cramei slovene Bombax. Inainte de a pleca intr-un tur al standurilor, a rugat fetele de la stand sa puna vinul la gheata. Cand s-a intors, era sa faca infarct, pentru ca „specialistele” pusesera in frapiere numai vinul rosu, in vreme ce sortimentele albe isi continuau fierberea la 28 de grade. Insa si aceasta intamplare paleste fata de ceea ce s-a petrecut la vecinii nostri de la „Vinitaly”. Valerio Vinci, italian casatorit cu o romanca din Ipotesti, tocmai pusese la decantat un Amarone, cand unul dintre ajutoarele de la stand l-a intrebat daca respectivul vin e alb sau rosu. Recunosc ca l-am consolat pe Valerio propunandu-i sa tina licoarea doar pentru cunoscatori. Asa ca am degustat minunatia in grup restrans, alaturi de Florin si Felix, prietenii mei de la Chi Wine and Spirits, si de Matjaz Kovacic, un amic sloven pe care, dintr-un exces de altruism, l-am informat despre cadoul italienilor.
Surprize, surprize
Stiam, din surse pe care, ca jurnalist, am dreptul sa le pastrez secrete, ca la targ vor ajunge si vinuri de la Murfatlar. Chiar eram fericit ca voi mai avea compatrioti cu care sa mai schimb o vorba si, eventual, sa mai ciocnesc un pahar. Doar ca serviciile mele de informatii nu mi-au destainuit ca era vorba doar de un stand al importatorului. Care n-a avut nicio problema in a prezenta vizitatorilor o deosebita solutie de lipit, in loc de vinuri. Asta in prima zi, pentru ca in urmatoarele doua nici n-a catadicsit sa mai vina la stand… Cam asa se desfasoara un targ de vinuri in China. Sa nu credeti insa ca dracul nu isi da si cu putin fard. Pentru ca Targul de vinuri din Guangzhou a avut si partile lui bune. A adus in fata standurilor sute de proprietari de magazine sau de restaurante, importatori si dealeri din China si din Hong Kong, oras aflat la nici 150 de kilometri departare. Si mii de simpli vizitatori, care erau dispusi sa treaca prin toate vinurile, cu toate riscurile. Iar la asemenea afluenta, fiecare vin prezentat a avut partizanii sai. Au fost multi cei care se intorceau la stand doar pentru a mai prinde cateva picaturi din Pelinul rosu de Urlati, dar si cei care au afirmat ca Feteasca Alba din gama Nomad, de la Domeniile Sahateni, a fost cel mai bun vin alb pe care l-au gustat la targ. Cat despre Merlot-ul din Gama Anima, numai ovatii. Un importator din Hong Kong a revenit a doua zi cu un coleg de breasla, tot din Hong Kong, numai pentru a-i prezenta acestuia vinul Aureliei Visinescu. Aprecieri unanime a primit si Negru de Dragasani de la Vinarte, in vreme ce Jderul si Calauza de la Crama Oprisor ar putea fi foarte bine comercializate si la raionul de decoratiuni interioare, chinezii fiind incantati de etichetele celor doua game.
China, un El Dorado pentru producatorii de vin
Indiferent de plusurile si minusurile Targului de vin de la Guangzhou, ale pietei de vin si ale culturii vinului, China va atrage producatorii ca un magnet. Explicabil, daca te gandesti ca tara ofera o piata de aproximativ 800 de milioane de potentiali consumatori. Sigur, situatia se va schimba, pentru ca la cat am apucat sa cunosc eu poporul chinez, cu siguranta ca in cativa ani China va produce vin. Produce si acum, evident, dar in volume insignifiante fata de cerere si nu tocmai stralucite din punct de vedere calitativ. Poate aceasta este explicatia pentru care, intr-un butic de cartier, am vazut zacand pe rafturi vinuri chinezesti datand din 1993. Le-am lasat, evident, sa se odihneasca in pace, cu riscul de a-mi atrage reprosuri vizavi de lipsa mea de interes si profesionalism. Dar m-am gandit ca rezerva mea de imodium s-ar putea dovedi insuficienta. O voi face data viitoare. Pentru ca vreau sa mai merg in China. Chiar si la un targ de vinuri din Guangzhou .
