Trei medalii de aur, pentru trei crame diferite! Gabi Lăcureanu și elefantul lui misterios

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

Călătoria lui în barca în care “vâslește” – după cum spune chiar el – “împreună cu viile, strugurii și vinul”, începe la Unicom Production (Davino), în anul 2006. Continuă – din 2008, pentru câțiva ani buni – la Crama Basilescu, tot în Dealu Mare. Apoi, în toamna anului 2013, la Viile Sudului, lângă Zimnicea. Din februarie 2014, a revenit în podgoria Dealu Mare, la Licorna Winehouse. În toată acesta perioadă de practică s-a ținut și de partea științifică și a finalizat, sub coordonarea profesorului Valeriu V Cotea și a profesorului Chassagne (Dijon), dizertația pe anumiți compuși din vin ce influențează sănătatea, iar anul acesta Lucrarea de Doctorat pe un soi presupus a fi autentic românesc – Busuioacă de Bohotin – sub aceeași strictă îndrumare a echipei de la Iași și a profesorului Cotea. După cum spune el, fiindcă profilul liceului pe care l-a absolvit a fost de informatică, a învățat că lucrurile trebuie să aibă o logică. “Până acum în vin nu am găsit-o. Sunt încă în căutare”. Doamnelor și domnilor, Gabriel Lăcureanu: trei vinuri create de el în podgorii diferite au obținut Medalii de aur la Premiile de Excelență Vinul.Ro: Fetească neagră Divinitas 2013 de la Viile Sudului, Busuioacă de Bohotin 2012 de la Crama Basilescu și Cabernet Sauvignon 2014 de la Licorna Winehouse.

Ai reușit să aduci medalii pentru 3 „echipe” din zone diferite, cu stiluri diferite de vinuri – un dulce aromat și două roșii, unul de Dealu Mare și unul – din soi tradițional românesc – din cea mai nouă podgorie a României, sudică, și despre al cărei potențial nu știa nimeni nimic până acum 2-3 ani. Îți mai aduci cumva aminte de fiecare dintre vinuri, poți să ni le povestești puțin?

Nu sunt în totalitate meritele mele. Eu am crescut împreună cu echipe foarte bune în toate cele trei crame. Nu a fost ușor, dar împreună am învățat să acordăm multă seriozitate produsului pe care îl creăm și să îi arătăm respectul. Astfel, îl respectăm și pe cel care îl consumă, iar prin acest gest poate reușim să-i înfrumusețăm momentele.
Gabi Lacureanu sala degustareDespre Busuioacă de Bohotin Crama Basilescu: strugurii au provenit de la centrul viticol Pietroasele, iar momentul recoltatului a contat cel mai mult, pentru că acesta este un soi sensibil, și toamnele sunt în general cu ploi. Eu mi-am propus ca strugurii să ajungă la potențialul de maturare potrivit, astfel încât să avem și alcool suficient, și aciditate și un rest de zaharuri nefermentate care să-l claseze în definiția generală a unui soi aromat. Este soiul care mi-a dat câteva dureri de cap, dar mi-a adus și cele mai multe satisfacții.
Domeniul Viile Sudului, cu un centru de vinificație de 2,4 milioane de litri și 360 de ha, a fost o ambiție. Era un loc descurajant, după părerea unor colegi de profesie cu care am discutat înainte de a lua decizia de a vinifica acolo. După o evaluare prealabilă a solului, a soiurilor (în general vii tinere de 5-6 ani), a centrului de procesare și după o degustare a câtorva dintre vinurile existente la momentul respectiv, le-am spus celor de acolo că se poate face vin de calitate și că pot avea și “vârfuri”, dacă mai întâi vor avea răbdare. M-a bucurat confirmarea cu Feteasca neagră din vii de anul cinci (atunci). Acest rezultat s-a datorat normării și recoltării la maturitatea deplină. Un rol decisiv l-a avut echipa cu care am lucrat. Acei specialiști au facut sacrificii de timp considerabile, pe parcursul prelucrării strugurilor. Trebuie să menționez aici și meritele celor care l-au continuat până la îmbutelire. Un lucru este cert: dacă “nașterea” vinului este corectă în toți parametrii senzoriali și fizico-chimici, este mult mai simplu după aceea.
Întoarcerea în Dealu Mare a avut la bază considerente personale. Cabernet Sauvignon-ul, dar și celelalte soiuri din portofoliul Licorna Winehouse, precum Feteasca neagră, Merlot, Feteasca albă, Chardonnay, Sauvignon blanc, Tămâioasa românească au nevoie de timp să se confirme. Aici, de la atenția la lucrările în vie la fiecare soi, până la trierea pe masa de sortare a fiecărui strugure și îndepărtarea fiecărei bobițe care nu corespunde, totul este foarte meticulos dirijat. Pot afirma că vinurile de aici vor bucura mulți consumatori din România și nu numai. Factorii controlabili sunt bine puși la punct (orientarea rândurilor pe parcele, poziționarea soiurilor, tratamentele individuale pe fiecare soi, centrul de vinificație modern și pivnița de maturare, precum și locul de învechire a vinului), în schimb clima anului respectiv este cea care ne face viața mai frumoasă și palpitantă. Revenind la Cabernet Sauvignon-ul cu Medalie de aur la Premiile de Excelență Vinul.Ro, pot spune că reprezintă amprenta terenului din Dealu Mare și că are toate caracterisicile ce definesc un Cabernet Sauvignon clasic.

Enologul de la Licorna Winehouse spune că, după părerea lui, încercarea de a scoate în România vinuri roșii din soiuri internaționale care să se asemene cu cele din locurile de origine nu e de mare viitor. El crede că mai importantă este descoperirea felului în care aceste soiuri se pot exprima în terroir-ul românesc.

Știu că, recent, ți-ai luat doctoratul în enologie (corectează-mă dacă greșesc). Prin însăși definiția academică a unui astfel de demers, la un doctorat e vorba de o parte de cercetare și de una de interpretare, analiză și concluzii. Ai folosit vreunul dintre aceste vinuri în lucrarea ta? Sau te-ai folosit de concluzii și descoperiri din lucrarea ta la producerea acestor vinuri?

De data asta nu te corectez, că nu greșești. Legătura cu Universitatea și cu noutățile din domeniu au adus un mare beneficiu profesiei mele. Lucrarea de doctorat a fost completată de experiența practică, dar și invers. În primul rând m-a disciplinat, ca oricare document de cercetare, care trebuie să respecte cu sfințenie niște pași. În acest studiu am caracterizat soiul Busuioacă de Bohotin atât din punct de vedere cromatic, cât și aromatic. Orice cercetare despre culoare și aromă la care am avut acces m-a ajutat să-mi explic anumite fenomene observate în practică. Desigur, eu am aprofundat doar un soi de struguri în această lucrare (poate printre cele mai dificile), dar ce pot spune este că acest soi mi-a arătat multe și despre alte soiuri.

Care crezi că sunt cele mai dificile aspecte în viața unui enolog, atunci când schimbă zona?

Din punctul meu de vedere, rolul unui enolog nu este de a mulțumi toți consumatorii. Acesta este un profesionist care își aduce contribuția în descoperirea arealului unde lucrează, prin respectarea plantațiilor și aplicarea tehnicilor de vinificare potrivite. Cu toate că sunt mulți factori cu care te confrunți, cred că reușita constă în conlucrarea dintre proprietar, colegii din vânzare și, bineînteles, echipele din crama și ferma viticolă.

Gabi Lăcureanu e de părere că ar fi bine ca aceia care finalizează studii în domeniu să urmeze drumul enologiei practice și să aibă răbdarea primilor ani, “când într-adevăr este foarte dificil”. Spune că pentru el “e o mare diferenţă între plăcere şi iubire. Dacă îţi place o floare, o rupi şi o iei cu tine, dacă o iubeşti, o uzi şi o îngrijeşti o viaţă întreagă” (Kristiano Loshi)

Spune-ne ceva despre Feteasca neagră, dacă tot s-a impus oarecum drept „port-drapelul soiurilor românești”. Cum ai defini-o?

Eu cred că suntem la faza de descoperire cu acest minunat soi, care parcă încă ne alunecă printre degete, fără să fie definit corect. Știu că se fac studii aprofundate atât pe tehnicile de vinificare, cât și în vie… totuși, pentru mine, încă este un ”elefant misterios”. Cred că poate ajunge să fie reprezentativ, cu potențial major în lumea vinului roșu românesc și internațional.

Multă lume spune că, dacă în ceea ce privește vinurile roșii România stăm relativ bine, mai e mult de lucrat până la definirea unui / unor stiluri „autohtone” de vinuri albe de top, dar și în categoria „foarte ieftin”. Ce părere ai?

Eu cred că încă la vinul roșu încercăm să definim soiurile cosmopolite și să le aducem la asemănarea celor din locurile de origine. Pe termen lung, nu cred este o idee bună. Ar fi bine să le descoperim comportarea lor pe terenurile noastre. La vinurile obținute din struguri autohtoni, în momentul de față avem tot ce ne trebuie pentru a forma stiluri locale, ceea ce se și întâmplă. Referitor la prețul vinului, nu am pregătirea necesară de a evalua piața și consumatorii, dar cred că orice tip de vin – de la prețul cel mai mic până la cele mai scumpe – trebuie în primul rând să fie curat, echilibrat și fără defecte.

Câteva sfaturi pentru consumatorii de vin?

I-aș sfătui să deguste și să consume vinuri românești. Vor avea multe surprize plăcute, de la diferite crame. Eu am bucuria apariției multor vinuri bune și foarte bune, de la producători care fac primii pași în piață.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...