In titlul de deasupra nu este, de fapt, nicio întrebare. E repros. Acuzatie. Ba chiar sãmântã de scandal. Uneori, se întrevede si “mâna fãcutã pumn” în spatele cuvintelor. Care (cuvinte) mi-au fost si îmi vor mai fi adresate.
Câteodatã, e riscant sã faci presã de vin în România. Nu la fel ca jurnalismul de front, fireste! Riscant fiindcã e un demers mereu amenintat de zeitatea rãutãcioasã a inutilitãtii si subiectivismului. Fiindcã “noi stim”. Iar dacã nu stim, ne formãm rapid o pãrere. Despre orice. Si, dacã cumva se-ntâmplã sã nu stim sau nu ne-am format deja vreo pãrere, e din motivul foarte întemeiat cã “nici nu ne intereseazã prostiile astea”.
În domeniul vinului, “a sti” se conjugã ca în fotbal sau politicã: la masã, pe bãncuta din fata blocului, la schimbul de ulei din parcarea blocului, la coadã la administratia financiarã. “Noi stim”! “Nniee, pe noi nu ne prosteste nimeni”! “Cine mai e si ãsta, bãh?!?”.
“Noi stim”. Si cum se preparã spritul (apa se toarnã de la înãltime, “sã spargã molecula” – fireste!). Si cã “vinul bun e ãla de tarã, fãrã chimicale”, “negru-motorinã” sau “alb, sec, mult, rece si pe gratis”, “vorba poetului”! Stim pe cineva care a gãsit în pivnita casei o sticlã cu “magiun de vin vechi”, care “dintr-o linguritã, plus putinã apã” a îmbãtat – de la caz la caz – fie un pluton, fie o echipã de sãpãtori sau patru salahori obisnuiti cu bãutura. Stim cum se comandã, autoritar, “nesimtitului de chelner” (“la ce sã-i lasi bacsis, dã-l dracului, ce-a fãcut el pentru banii ãstia?!?”). Stim cum e treaba cu mujdeiul (trebuie din belsug, cã scade colesterolul si “sfârâie mai bine pe limbã” spritul, dup-aia). Dacã cumva nu stim noi, “ne stie vinul”. Pe de rost. Stim si sã mâncãm, si sã gustãm, tinem si ceasca de cafea elegant, cu degetelul mic ridicat gratios. “Pe noi nu ne duci, nene!”. “Suntem galanti, gagii de lume, umblati… avem scoala vietii la bazã, da?!?”
Cum sã scrii despre vin aici, unde “toti stiu” deja. Orice. Unde informatia pare marfã ieftinã, opinia se gãseste pe toate drumurile si unde esti taxat, abrupt si cuprinzãtor, drept mincinos, impostor, vândut sau incompetent. Ei, bine, pentru cei “care stiu”, n-am
niciun fel de rãspuns la întrebarea din titlu. Pentru ceilalti, nu fac (împreunã cu colegii mei de la Vinul.Ro) nimic altceva decât sã deschid o usã. Depinde de altii sã pãseascã pe aceastã usã, dacã vor.






Newsletter




Opiniile editorilor




































