Primul contact cu Domeniile Boieru l-am avut în primăvara lui 2011, când l-am cunoscut pe Senior. Adică pe Florin Dănoaie senior. Vinurile le-am încercat ceva mai târziu şi, cu toate că era un producător nou, un Sauvignon blanc şi un Muscat mi-au reţinut atenţia. I-am cunoscut apoi pe Florin Dănoaie junior, pe Bogdan Moga, am degustat tot mai multe vinuri, dar la Ciumbrud tot n-am ajuns. Deşi aş fi vrut, iar prin Aiud am trecut de multe ori. Asta până pe 21 octombrie. Când, printr-un complex favorabil de împrejurări, am descoperit un loc de poveste.
Vizita la Ciumbrud ar fi trebuit să aibă loc cu o săptămână înainte, când eu eram la Stara Zagora. Dar, spre norocul meu, s-a amânat, aşa că atunci când Laurenţiu Horodnic m-a sunat să-i spun dacă pot să particip în noile condiţii, am acceptat fără rezerve. Iar pe 21 octombrie am fost pescuit din faţa casei – Mulţumesc, Mihaela Prevenda ! – şi a început distracţia. Cât se poate de prost, pentru că a fost accident pe Valea Oltului, aşa că în loc de cinci ore şi jumătate, am făcut opt până la destinaţie. Noroc că Florin Dănoaie jr şi organizatorii de competiţie, Laurenţiu şi Ionelia Horodnic, ne-au aşteptat cu paharul de întâmpinare şi că, la ultimele raze ale soarelui, am mai apucat să trag aer în piept şi să mă bucur puţin de peisajul feeric în care se află Domeniile Boieru. Adică o parte din vie, crama, dar şi Pensiunea Casa Domeniile Vinului, pe care, sincer, eu o văd la nivelul unui hotel de trei stele. Pînă au apărut şi ceilalţi, adică Andrei Vulpescu şi Cătălin Păduraru, cu consoartele, am mai băut un pahar şi, treptat, am încetat raporturile cu CNADNR şi guvernanţii ultimilor 27 de ani. Iar când Florin ne-a invitat ca, înainte de turul în cramă, să luam şi o gustărică, viaţa a redevenit frumoasă. Mai ales că pe lângă gustărică am avut parte şi de cea mai bună ciorbă de burtă din Ardeal. Cel puţin până acum…
2016, un an promiţător pentru albele de Ciumbrud
Crama nu este spectaculoasă. Se vede că s-a început de jos şi că s-a muncit din greu pentru a înregistra salturi calitative. Mai sunt şi prese vechi, şi rotouri din epoca socialistă, dar au apărut şi utilaje noi, înăuntru sunt doar tancuri de inox, iar polstifurile au fost scoase în curte, fiind utilizate numai în caz de forţă majoră, pentru stocare. Şi lucrurile bune nu se vor opri aici, pentru că Florin Dănoaie ne-a destăinuit că vrea să extindă proiectul şi să constuiască şi o pivniţă, undeva, prin vie, unde să stea baricurile şi sticlele pentru învechire. Am gustat şi vinurile noi, câte sunt ele, pentru că am aflat că 2016 nu a fost cel mai bun an la Ciumbrud. Pentru că aproape 30 din cele 80 de hectare cu vie de la Ciumbrud au fost afectate de îngheţ. Drept urmare, să nu căutaţi Fetească neagră 2016 de la Domeniile Boieru, că n-o să fie. Noroc că Fetească albă au şi în plantaţiile de lângă Sebeş, că altfel nici acest sortiment n-ar fi răspuns la apel. Dar veţi găsi un Rhein Riesling care, din tanc, ne-a impresionat pe toţi, la fel cum au făcut-o şi Traminerul şi Muscatul, de fapt un mix de Muscat de Alexandria şi Muscat Ottonel care fermentează aşa cum cresc strugurii. Adică împreună. Că e ca-n Alsacia, co-plantaţie.
Vizita fiind încheiată, am urcat din nou în restaurant, unul mare, unde se ţin şi evenimente, şi am fost răsfăţaţi de gazde cu alte preparate, asortate perfect cu vinurile domeniului. Şi am constatat că la Ciumbrud soiurile aromate au cel mai bun potenţial. Terroirul e de aşa natură. Am tot constatat până după 1 dimineaţa, când am plecat la culcare, conştienţi că a doua zi va fi şi mai grea.
Miniverticale şi game noi la Domeniile Boieru
Şi aşa a fost. Pentru că, după un mic dejun copios – serios, chiar merită să staţi o noapte la Ciumbrud, măcar pentru vinuri, ciorba de burtă şi micul dejun -, am plecat spre Alba Iulia, pentru o vizită prin cetatea recent renovată. Nu înainte de a-l saluta şi pe Bogdan Moga, revenit la bază după o vizită în Oradea. Vizită ghidată, de mai bine de două ore, în care am descoperit că se pot face lucruri bune şi în România. Vechea cetate Alba Carolina, restaurată în proporţie de 75%, poate fi un argument în plus pentru cei care vor să treacă pe la Ciumbrud. E la nici jumătate de oră de mers cu maşina şi e frumoasă chiar şi pe vreme ploioasă.
Am revenit la bază, nu înainte de a vizita şi brutăria tradiţională de la Sântimbru, şi am făcut joncţiunea cu Cezar şi Dora, tocmai ajunşi de la Braşov. Altă ciorbă de burtă, apoi o minune a locului, gulaş de burtă, dar şi un Cabernet Sauvignon în ediţie extrem de limitată, care ne-a luat piuitul. Nu-l căutaţi, că e strict pentru uz domestic. Apoi siestă, pentru că seara era programată marea degustare. Cu vinuri noi, dar şi mai vechi, pentru a ne da seama şi de potenţialul de învechire al vinurilor de Ciumbrud. Şi am avut şi Rhein Riesling, şi Sauvignon blanc, şi Muscat, şi Traminer, şi cupaje albe, şi Fetească neagră. Şi mai seci, şi mai dulci.
Şi am discutat, am polemizat cordial, am avut fiecare favoritele lui, dar la unison am declarat că Traminerul sec 2015, vin ce urmează să fie lansat într-o gamă nouă, este marele câştigător. Că tot am amintit de gamele noi, ele se vor numi Maris şi Nobilis şi vor cuprinde numai vinuri care merită să intre în categoriile premium şi super-premium. Aprope de susnumitul Traminer s-au clasat Episcopal 2009, un demidulce din Traminer, Sauvignon blanc şi Pinot Gris, Dry Muscat 2009, demisec, dar şi Sauvignon blanc 2010, cel care mă captase pe mine cu mulţi ani în urmă. Iar dacă vreţi şi un pronostic, atunci vă recomand să ţineţi aproape de Rhein Riesling. Via e încă tânără, dar rezultatele sunt mai bune de la an la an şi, în curând, ar putea deveni soiul reprezentativ la Domeniile Boieru.