12. Este cunsocuta regula generala: “vinul alb cu carne alba si vinul rosu cu carne rosie”. In fapt cea mai buna combinatie mancare-vin este cea care iti face placere.
Sau “vinul alb la peste si vinul rosu la carne”. Nu va feriti sa beti un vin rosu usor (i.e. Pinot Noir) cand mancati un somon pe gratar, puternic asezonat cu ierburi si mirodenii…este fantastic, ca si un Chardonnay bine baricat si onctuos cu vitel de lapte, sau cotlete de porc…

Prezenta hidrogenului sulfurat (H2S) nu este un efect al excesului de dioxid de sulf, ci un produs secundar al fermentatiei alcoolice in anumite conditii de stres al drojdiilor (de ex., azot insuficient). [1]

De asemenea, descrieti gresit mirosul hidrogenului sulfurat, acesta fiind mai degraba de oua stricate sau “fosa septica”. [2]

Apoi, mentionati corect ca prezenta hidrogenului sulfurat duce ulterior la aparitia mercaptanilor, dar paranteza care ii descrie ca “drojdii moarte, descompuse” este incorecta, acestia fiind compusi chimici cu miros dezagreabil. [3]

In fine, abia acel miros de “bat de chibrit aprins” pe care-l mentionati este datorat prezentei in exces a dioxidului de sulf. [4]

Rezumand, legatura de cauzalitate dintre dioxid de sulf si hidrogen sulfurat este o eroare comuna (datorata probabil prezentei sulfului in ambii compusi). Cele doua defecte sunt independente (ceea ce nu le face mai putin neplacute).

[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Wine_fault#Hydrogen_sulfide (citez “Hydrogen sulfide (H2S) is generally thought to be a metabolic by-product of yeast fermentation in nitrogen limited environments. It is formed when yeast ferment via the sulfate reduction pathway. “)

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Hydrogen_sulfide (citez “This colorless, flammable gas is partially responsible for the foul odor of rotten eggs and flatulence.”)

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Wine_fault#Mercaptans

[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Wine_fault#Sulfur_dioxide

Mai este mult până când vinul românesc va avea o faţă modernă şi elegantă, care să confere un nou statut social. Vor curge multe cuvinte pe bloguri până când vom asista la o asemenea minune. Fiindcă mai degrabă atingerea unui alt statut social de cât mai mulţi oameni poate conferi, cu puţin noroc şi cu puţin bun gust, după câteva generaţii, o faţă nouă vinului românesc . V-aţi uitat în ultimul timp în jur, în mulţime, la chipurile oamenilor? Câţi dintre ei au în ochi conştiinţă, câţi ar părea că înţeleg cuvântul rafinament şi câţi arată a tipi educaţi? Iar dintre cei, puţini, care îndeplinesc condiţiile acestea, câţi or fi iubitori de vin, dispuşi să caute prin vinoteci un Quinta Dos Quatro Ventos ori un Bennett de… Murfatlar aşa cum cauţi prin biblioteci un Llosa sau un Garcia Marquez? Şi câţi mai ştiu să exclame, când în sfârşit îl găsesc, Est! Est! Est!
Am cunoscut şi eu mulţi oameni care beau vinul cu cola şi cola cu vin. Din fericire însă, am găsit şi câţiva, buni prieteni, care m-au învăţat să golesc vinul cel prost la chiuvetă. Pentru ei şi pentru toţi cei care caută valoarea în viaţă şi într-o sticlă cu vin, am creat o vinotecă, un loc care te poţi reculege şi poţi aştepta ca lumea de afară să se schimbe încetul cu încetul în una de “connaiseurs”. Şi pentru asta avem o nesfârşită răbdare…

Feliciteri pt articolul scris ,este crunt de adevarat ce ai spus am calatorit mult in lume si nu am gasit un vin romanesc de calitate nicaierii jenant !
Cu stima , Marco Boca .