Conservator sau experimentalist
Un amic, proprietar de magazin specializat de vinuri, impartea consumatorii de vinuri in doua categorii: clientii „vai, nu aveti niciun vin pe care-l stiu din supermarket!“ si consumatorii „vai, ce bine ca nu aveti aceleasi vinuri ca la supermarket!â€. Elementul comun al celor doua categorii de clienti pare sa fie raftul marilor magazine, un etalon „democraticâ€, cu tendinte de uniformizare a gusturilor si preturilor.
Prima clasa de consumatori este caracterizata de pragmatism si de prudenta. Ei sunt conservatorii, cei care nu ar experimenta lucruri noi nici in ruptul capului, care prefera vinuri cu cel mai bun raport-calitate si aleg branduri ultra-cunoscute lor. Acest tip de client prezinta o rezistenta deosebita la factorii de impuls (presa, critica, formatori de opinie), achizitionand si consumand numai vinul de care s-a asigurat ca este „cel mai bun†la nunta vreunui var sau la vreun botez. Este foarte reticent cu vinurile pe care nu le cunoaste si prefera sa cumpere cinci sticle de vin ieftin, dar mai slab calitativ, in locul unui vin mai bun, dar mai scump. De cele mai multe ori, pentru el vinul nu reprezinta decat o bautura.
Comparativ cu prima categorie, consumatorii „experimentalisti“ sunt mult mai deschisi. Devoreaza noutatile si nu asteapta ca acestea sa intre in „promotie“ ca sa le cumpere. (A nu se intelege ca acest tip de consumator face achizitii din impuls). Ei acceseaza sursele de informatii despre vin si experimenteaza propunerile altora. Le face placere sa se ghideze dupa opiniile calificate, dar in aceleasi timp isi formeaza si propriile criterii. Vinul reprezinta pentru experimentalisti un stil de viata, un prilej de socializare si de satisfactie. Ei comunica vinul in cercurile de prieteni si fac cu mare placere recomandari. Nu se tem sa incerce asocieri inedite intre vinuri si mancaruri, si intotdeauna vor cauta noi tentatii. Cu siguranta au un vin favorit, dar aceasta nu inseamna ca „este cel mai bun vin din lume“. De cele mai multe ori, a cumpara nu inseamna numai „a plati“. Mai inseamna si „a alege“. Iar „a alege“ inseamna „a decide“. Decizia celor doua categorii de clienti este influentata de nevoie, motivatie, perceptie, personalitatea consumatorului, mediul inconjurator si comportamentul propriu-zis.
Tu in care dintre cele doua categorii ai intra?
Posted: June 2nd, 2010 under D'ale vinului.
Comments: 2
Comments
Comment from Bogdan Bocse
Time: June 2, 2010, 8:50 pm
impartirea asta e destul generala si cred ca se pot evidentia mult mai multe tipare ale consumatorilor de vinuri. dar aceste “portrete” nu pot iesi la iveala si nu se pot contura decat in urma unor ample studii pe piata realizate pe o plaja cat mai mare de consumatori. cunosc nenumarate persoane care cumpara vin atat din retail cat si din magazinele specializate – eu insumi facand parte din aceasta categorie. in lupta cu retail-ul vanzatorii de vinuri mai au multe de invatat – incepand de la a-si face o baza de date cu cumparatorii si pana la a-si alcatui propriile fise de degustare. programul magazinelor specializate nu e cel mai flexibil, cel mai adesea aceste magazine sunt inchise in week-end sau seara – si aici castiga retailurile care in perioada sarbatorilor functioneaza non-stop. punctul forte al vanzatorilor specializati este contactul direct cu clientul – de la care obtine in mod direct informatii / pe care il poate “educa” astfel incat clientul sa poata sa faca diferenta de calitate intre vinuri best-buy si premium / si nu in ultimul rand, care ii poate recomanda mai apoi alti clienti.
Comment from Alexandra D.
Time: June 13, 2010, 12:40 pm
Articolul acesta e despre viata mai mult decat despre vin. Despre cei ce stiu sa invite vinul in viata lor, si cei care il consuma dinr-o inertie a unor moravuri sociale si atat.
Exista nevoia vinului de a fi consumat si nevoia unuia de a afirma ca a consumat vin.
Si mai exista scopul vinul de a satisface, si placerea unuia de a se lasa rasfatat.
Mi-a placut povestea asta.
Write a comment