Despre atentatul la identitate si alte “porcarii”
Â
Potrivit Constitutiei Romaniei statul roman se identifica prin cateva elemente specifice, ce-l diferentiaza de alte state: teritoriul, frontierele, limba, drapelul, Ziua nationala si stema tarii. Acestea sunt elementele oficiale. Neoficial, ca parti componente ale identitati nationale se mai identifica si traditia si gastronomia.Traditia este acel sistem de conceptii, obiceiuri si credinte care se implementeaza de-a lungul timpului in cadrul unor grupuri sociale, care se transmit din generatie in generatie prin diferite cai (calea orala are cel mai important rol), constituind pentru fiecare grup social trasatura lui specifica.
Conform noilor norme europene, menite sa ne “civilizeze”, o buna parte din ritualurile socio-culturale ce ne diferentiaza de altii trebuie sa dispara potrivit acestora. Odata cu suprimarea acestora se poate spune ca va disparea si identitatea, specificul nostru romanesc. De exemplu, masacrarea porcinelor de Craciun – “taierea porcului” – este vazuta de birocratii de la Bruxelles ca un ritual salbatic, care nu respecta animalul. De aceea, oficialii UE s-au gandit sa impuna niste reguli obligatorii despre cum ar trebui sa se comporte romanul fata de porc. Potrivit acestora animalul trebuie “gadilat, cantat si dezmierdat” inainte de a fi transformat in carnati, caldabos si afumaturi. Insa normele europenilor au fost fixate fara sa se tina cont de traditie. In popor, taierea porcului reprezinta un ritual sacru cu etape foarte bine stabilite, fiecare dintre ele fiind respectate cu strictete.
 
Zilele trecute am fost martorul unei astfel de ceremonii, in cadrul careia furca si cutitul sunt considerate niste obiecte de cult. In Romania, tehnica taierea porcului este diferita de la zona la zona, insa, etapele ce sunt parcurse sunt, in mare, aceleasi.
In Baragan, masacrarea porcului de Ignat se face in felul urmator. Dupa ce este injunghiat animalul este acoperit cu paie pentru a trece prin proba focului purificator. In acest moment, cei care participa la eveniment sunt tratati cu tuica fiarta de catre stapana animalului. Dupa ce scapa de par si soriciul capata o culoare aurie, porcul este inmuiat cu apa fierbinte si acoperit cu saci de canepa, pentru a se fragezi. Urmeaza inca o runda de tuica fiarta (ultima), servita in canute de lut foarte mici, “ca sa nu tremure cutitul in mana”. Cand se considera ca porcul s-a fragezit de ajuns se trece la etapa a doua a ritualului: toaletarea. In cadrul acestei etape porcul, asezat pe o usa de lemn sau un oblon, este curatat de jeg cu ajutorul apei fierbinti si a unor cutite boante pentru a nu se “strica sunca”. Incet-incet porcul capata o culoare aurie, ca un colac proaspat scos din cuptor. Curatat bine, animalul sacrificat este gata pentru a treia etapa: transarea. Aceasta incepe cu crestarea fruntii animalului in forma crucii “ca destul l-ai dracuit de-a lungul anului” (In Ardeal, crucea se face pe ceafa animalului, bratele crucii reprezentand traseele de transare ale porcului). Pentru a putea fi mancat cu sufletul curat si pentru ca sacrificiul sa fie primit, porcul este tamaiat de catre gazda dupa care se trece la transarea in sine. Intai de toate se scot picioarele si se aseaza porcul pe burta. Se taie capatana care se spala cu apa in abundenta. Se cresteaza pe spate pana la “sira spinarii” si se scot “fleicile” din care vor ramane doar carne de tocat si suncile. Acum se aduna si carnea pentru “pomana porcului”, cel mai asteptat moment al acestui ritual. Se taie coastele cu o toporisca, de-al lungul coloanei vertebrale, pana cand, acesta din urma este eliberata. Apoi, se scot in ordine pulpele, intestinele, organele interne, cu mare atentie ca nu cumva sa se atinga “vru’na dintre basicile rele (vezica biliara si vezica urinara) care strica carnea”. Ultima etapa practica a taierii porcului este curatarea locului de sacrificiu, pentru a nu da prilej cainilor din vecini sa viziteze ograda.
Aceasta randuiala se termina cu “pomana porcului”, masa la care participa toti ai casei inclusiv cei care au participat eveniment. Aceasta este singura zi din Postul Craciunului in care cei care au postit au voie sa manance carne “fara a mania cele sfinte”. La aceasta masa se serveste carne prajita impanata – din abundenta -Â cu grasime, cu mamaliga calda, varza murata si muraturi. La sfarsitul festinului (numai la sfarsit!) fiecare mesean este servit cu vin rosu “pentru a curata grasimile”.
P.S. pentru cei care nu au inteles ce inseamna “Revolutia Plescoi”:
“Revolutia Plescoi” nu este un eveniment care sa promoveze un produs aparte, in speta carnatii de Plescoi. “Revolutia Plescoi” se vrea un manifest impotriva acelora care atenteaza la traditia noastra, la identitatea noastra. “Revolutia Plescoi” promoveaza modul de viata traditional, mancarurile traditionale si vinurile noastre. “Revolutia Plescoi” militeaza impotriva unor norme pe care nu le intelegem si care nu ne inteleg.
Posted: December 13th, 2006 under De "gateala", Fabricat in Romania, Revolutia Plescoi.
Comments: 9
Comments
Pingback from vinul.ro – Blog despre vinuri – semnat Cezar Ioan » Blog Archive » Civilizatia porcului la romani. De Craciun
Time: December 13, 2006, 8:23 am
[...] Colegul meu, Vali, va pregateste v-a pregatit ceva. Ceva despre care mie doar mi-a povestit si care mi se pare super: un articol despre ritualul taierii porcului de Craciun la romani, cu toate fazele acestei actiuni. Un articol, daca vreti, despre “civilizatia porcului”, la modul frumos. [...]
Comment from Cezar
Time: December 13, 2006, 8:30 am
Aah! Mi-aduc aminte, cand aveam vreo 12 ani, am participat “activ” la o taiere de porc. Eram mai multi copii de varste apropiate, si ne cam ciondaneam de vreo 2 saptamani care sa ia parte si care nu, era ca un premiu pentru cei cuminti. Pana la urma, am fost doi care am “meritat” onoarea: picioarele din fata ale porcului au fost prinse cu o franghie, ca un fel de lasso, si au fost trase sub burta, astfel incat animalul sa cada in bot. Un adult mai solid a rasturnat porcul pe o parte si s-a asezat pe picioarele lui dinapoi, iar noi, cei doi copii, imobilizam picioarele dinainte. Unul dintre noi tinea franghia trasa spre spate, celalalt tinea picioarele din fata. Eu am nimerit picioarele din fata, iar porcul a dat din picioare si m-a zgariat rau de tot la o mana (am si-acum o mica cicatrice). Apoi, a venit specialistul, ia infipt cutitul in gatlej si totul s-a terminat in 3 minute.
Stiu, pare barbar… dar ce mandri eram noi, copiii, ce bucurie era in toata gospodaria cand porcul a fost parlit, spalat si apoi transat. Pentru copii imi amintesc ca erau rezervate doua parti: varful urechii si varful cozii, care se mancau (aproape) crude, date prin sare grunjoasa, imediat dupa ce porcul fusese curatat si inchinat. Ba am primit chiar si cate o cescutza mica de lut, plina cu tuica fiarta, piper si zahar. Ne simteam “mari”, voinici.
Comment from Cezar
Time: December 13, 2006, 8:32 am
* i-a infipt (scuze de ortografia de mai devreme)
Comment from catalin
Time: December 14, 2006, 8:13 am
o ” vacutza ” de pe tv prezenta cu un zambet tamp stirea cu “ultimul Ignat traditional”…zambetul acela imbecil mi-a stricat ziua.ne aflam parca intr-un film sf amestecat cu groaza…Duminica,la o emisiune din aceea dedicata gospodariei rurale ( ei se chinuie sa-i spuna neaparat ferma ), o alta rumegatoare cu doua picioare,o imputernicita a statului,in fapt o tanti la prima generatie de incaltati,explica taranilor de ce nu se va mai putea prelua laptele muls manual.intr-un fel, se citea un soi de jena(nu ridica prea mult ochii)dar ea continua cu aberatiile,
mangaindu-si haina de piele(0biectul mituirii,”argintii”)
printre altele ,copitata de la microfon ,ne lumina,explicandu-ne cum o sa murim daca mai consumam lapte cu atatea impuritati,bla-bla…as vrea doar sa ma verific daca-s nebun :
cum om fi rezistat atatea mii de ani fara mulgatoare electrica
si de ce am avut spor demografic pozitiv atata amar de timp,iar de cand copiem tipare de viata care nu ne apartin o luam si noi la vale?
Comment from vali
Time: December 14, 2006, 11:20 am
Si sa vezi, nea Iancule, zile distruse d’acum incolo! Intotdeauna am fost de acord cu ideea ca prin imitatie se poate ajunge la progres. Insa atunci cand ajungi sa implementezi norme europene prin mijloace mioritice, rezultatul nu va fi decat unul dezamagitor. Parca si amerindienii au fost “civilizati” cu fortza, nu? 
Pingback from vinul.ro – Blog despre vinuri – semnat Cezar Ioan » Blog Archive » Am fost Tag-uit
Time: December 15, 2006, 9:28 am
[...] Se poate sa opresc “lantzul de iubire”?? Nuu? Ttre’ sa pun doar prieteni sau si simple “blog-nostinte”? Bine, atunci (cu scuze si rugamintea de injuraturi cat mai blande): Vali, Vlad, Antricoate si Diamond. [...]
Pingback from de la Radu Dumitrescu…» Blog Archive » Neagra ca Zmoala si Cei Sapte Uriasi
Time: December 19, 2006, 8:31 am
[...] A venit vremea sa reinventam povestile, pentru ca vine Craciunul, vin legile UE , vin bani noi, vin condamnari ale comunismului (ah, ce traziu). Nimeni nu mai stie de ce s-a creaut de fapt UE, daca e bine sau nu, daca a fost revolutie sau nu, daca au fost buni comunistii sau nu, daca ne meritam soarta sau nu…povestile politice noi sunt mai negre si mai sangeroase decat ar ingadui comisarii europeni, disciplinati si super toleranti… …toleranti cu porcii… care cica nu mai trebuie sa sufere de Craciun (!?). Am citit cu nostalgie postul lui Valentin despre taierea porcului… Excelent, va recomand, chiar am regretat ca a fost asa de scurt. Cred ca s-ar fi putut scrie zeci de pagini despre porc si porcarii, despre acest ‘semizeu’ al consumului indestulator din traditia si familia romaneasca.  Ce nu stiu comisarii europeni este ca porcul, acest ‘pet’ al taranilor romani, traieste boiereste un an de zile, mananca bine, e vacinat, sta porceste in cocina racorasa cu norori in zilele caniculare sau cu fan cald si uscat in toamna tarzie ploioasa si rece. Este alintat, mangaiat, rasfatat si iubit sincer de crescatorii lui. In el sta speranta de peste an, ca de Craciun, la gura sobei, cand da viscolul, o sa mananci caloric un carnacior prajit (cu toate zecile de variante), o slanina cu boia langa ceapa si branza, un sangerete, apoi o ciorba acra de oase, o fripturica in untura cu cartofi la cuptor si muraturi reci, o sarama cu mamaliga ardei iute murat, o tocanita de organe, o ureche in piftie cu usturoi, un caltabos aromant, un leber, o toba, un pateu de casa…si muuulte altele care pot tine casa veselea pana prin februarie-martie. Da, dintr-un porc, mai ales dupa ce faci foamea un an sau dupa postul de o luna jumate cand mananci doar fasole si dovleci. [...]
Pingback from vinul.ro – Blog despre vinuri – semnat Cezar Ioan » Blog Archive » Povestea Porcului continua
Time: December 19, 2006, 9:20 am
[...] Dupa ce Vali a deschis foarte frumos subiectul, iata ca e randul lui Radu sa-mi (ne?!?) de de gandit. Va recomand un articol foarte frumos, scris cu mult suflet, despre “ce inseamna porcul la romani”. [...]
Comment from Bogdan Gavrila
Time: December 19, 2006, 10:46 am
Si eu am participat in acest uichend la un eveniment asemanator.
Lasa mah Vali, NOI sa fim sanatosi!
Write a comment