Vinul in opinci si strugurele de plastic
Kitschos. Asa se creioneaza imaginea vinul romanesc in acest moment, o reprezentare dominata in proportie de 80% de clisee si de elemente folclorice de calitate indoielnica. Vinul romanesc este tinut pe loc de carligele trecutului si de superficialitatea care defineste in acest moment societatea noastra. In loc sa evolueze spre ceea ce se doreste a fi un mod de viata rafinat, el lanceze ste intr-o stare latenta si imbecila, o combinatie etno-kitsch daunatoare si devalorizatoare. Mai toate evenimentele legate de vin care sunt organizate la noi detin elemente de folclor, prost incluse in peisaj: de la folcloristele imbracate in straie populare “sclipicioase†(de la „Artizanat“), care te intampina zambitoare cu paharul de „sampanie“ la orice lansare sau targ de vin, pana la strugurii de plastic si ulcelele de lut, asezate ostentativ pe budane de lemn la te-miri-ce expozitie eonologica. (Si aceste exemple sunt printre cele mai elegante!) De asemenea, promovarea generica a vinului romanesc se face cu imaginea femeii imbracate in port popular in mijlocul viei sau cu cea burtosul cu chimir si cusma, ce se sterge cu maneca iei la gura.
Nu pretind ca vinul sa fie scos de la petrecerile campene sti, insa de la invartitele din fata Sfatului Popular, pana la galonatele lansari de vinuri organizate la hoteluri de cinci stele si acompaniate de virtuozi cu „pianu’ da piept“ si pantofi lacuiti, este o distanta foarte mare. Aceasta meteahna a traditiei in exces si-a pus amprenta si asupra modului de prezentare a gastronomiei romanesti, vinul fiind parte integranta a acesteia. In mai toate restaurantele cu asa-zisa bucatarie romaneasca esti lovit de aceleasi elemente folclorice, dar care, din cauza abundentei, capata valoare de kitsch: cepe si ardei de plastic agatate pe pereti, blanuri intinse pe podele, scaune pentru haiduci, renumitele ulcele de lut si hangitele boite, ce imbie clientii cu decolteuri adanci si fuste mini. Abuzul de elemente folclorice poate fi comparat cu trivialitatea excesiva. Acest tip de folclor nu reprezinta „popularul“, ci doar o reflexie a unei anumite parti a societatii.
Nu spun ca ar trebui sa ne renegam folclorul, una dintre cele mai importante mosteniri ale unei natii, care se cere si trebuie a fi protejata. Insa, este momentul sa trecem mai departe. Trebuie sa depasim conceptiile potrivit carora vinul este doar o licoare de cherchelit sau un bun precursor al actelor sexuale. Acestea sunt doar „prejudecati puturoase“ ale unor neghiobi care folosesc abuziv folclorul de proasta extractie si exprimare drept context pentru vin si care reprezinta o regresiune intr-o amintire colectiva si alterata a copilariei.
Se impune sa redefinim notiunea de vin, asa incat aceasta sa devina un factor activ in educatia consumatorilor si sa se afirme drept un stil de viata echilibrat. Vinul romanesc are nevoie de o fata moderna si eleganta care sa ofere, daca permiteti, un nou statut social, care solicita de la sine, in mod natural, un nivel de cultivare ridicat.
In societatile civilizate, vinul reprezinta un mod de a fi care promoveaza valorile reale, si nu sperficialitatile, unul al oamenilor educati si rafinati care fac diferenta intre soi si marca comerciala, oameni care nu obisnuiesc sa bea vinul cu cola sau sub forma de “sprit de susâ€. Acolo vinul nu este tarat in maghernite, el dicteaza bunul-simt, bunul-gust.
Posted: December 16th, 2009 under D'ale vinului, Diverse.
Comments: 4
Comments
Comment from Tudor Apostolescu
Time: January 3, 2010, 10:25 am
Absolut de acord!!!
Vinul este asociat la noi cu chefuri la hanuri rustice. Asta poate si datorita calitatii proaste a majoritatii vinurilor romanesti de acum, care se adreseaza mai mult celor care apreciaza doar continutul de alcool si nu de arome al vinului.
Vinul de calitate reprezinta eleganta, rafinament si educatie, dar numai cand este cu adevarat de calitate (si de calitate constanta). Aceasta nu se poate obtine, in opinia mea, de catre marii producatori. Atunci cand ai posibilitatea da a produce milioane sau chiar zeci de milioane de sticle, chiar si un profit minim pe sticla aduce venituri relativ mari in total. Iar la noi majoritatea marilor producatori sunt oameni de afaceri si nu oameni pasionati de vin. Ca oameni de afaceri ei au ca motivatie principala profitul, pe care il datoreaza lor sau actionarilor pe care ii reprezinta.
Calitatea de care avem nevoie, ce poate sustine o campanie de promovare a vinului bazata pe rafinament si eleganta nu se poate obtine, din nou, dupa parerea mea, decat de oameni indragostiti de vin, care se concentreaza pe calitate, in cantitati mai mici ce pot fi mai usor de controlat. De oameni care pot spune ca vinul pe care il elibereaza pe piata ii reprezinta. Asta nu se poate obtine in cantitati industriale ci este compatibil doar cu vinariile mici de tip “boutique winery”. Exista si o explicatie economica a acestui fapt. Daca produci 10.000 sau 30.000 de sticle anual, pe langa faptul ca trebuie sa le vinzi in intregime mai trebuie sa ai si un profit mult mai mare pe sticla decat marii producatori. Adaugand si costurile de productie pe unitate mai mari ajungem la un pret pe sticla la nivele ce acum sunt considerate “de lux”. Asta nu se poate dacat oferind un produs de calitate si de calitate constanta.
In concluzie: trebuie sa scapam de reclama ieftina a vinului romanesc. Aceasta se poate doar daca, in paralel, incepem sa oferim vinuri de calitate. Vinuri de calitate (in sute sau mii de imbutelieri diferite) se pot obtine numai daca vom incepe sa avem zeci-sute de vinarii mici particulare. Numai in Napa, de exemplu, sunt in jur de 700 de vinarii, iar Napa Valley nu este mai mare ca Regiunea Dealul Mare…Pana cand Romania nu va avea mii de vinarii de tip “boutique”, mi-e teama ca vom ramane la nivelul de ulcele, lautari si fete in port national.
Comment from Marco Boca
Time: January 31, 2010, 8:47 am
Buna ziua !
Feliciteri pt articolul scris ,este crunt de adevarat ce ai spus am calatorit mult in lume si nu am gasit un vin romanesc de calitate nicaierii jenant !
Cu stima , Marco Boca .
Comment from Stelian Apostolescu
Time: February 3, 2010, 4:29 am
Vinul nu inseamna industrie… vinul inseamna mestesug… si cum mestesugul facut la superlativ inseamna arta… putem vorbi de o arta a vinului… …caci pentru a ajunge in paharul consumatorului, licoarea lui Bacchus trece prin mai multe momente magice… …primul moment magic este atunci cand mesterul vinar decide ca licoarea limpezita sa treaca din budana in baric… …unde ea adasta o iarna,… o iarna si-o vara,…o iarna si-o vara si iar o iarna… pana la urmatorul moment magic, cand mesterul oenolog extrage un strop intr-un pahar, il adulmeca,… il gusta, …iar il adulmeca,… si iar il gusta,… pana cand da verdictul: “a ajuns la maturitate deplina si licoarea trece de la baric la sticla!”… unde ea sta un an… …sau poate mai multzi ani… … imbatraneste… iar urmatorul moment magic vine acum cand…intr-n local de multe stele, maestrul sommelier destupa sticla si, cu o miscare lenta, toarna licoarea in carafa… unde ea se odihneste cateva minute, isi trage sufletul si se pregateste pentru momentul magic final, acela al cununiei,…nuntzii,… impreunarii cu mirele mult dorit pentru care a parcurs un drum atat de lung, presarat cu atatea momente magice: consumatorul,…cunoscatorul,…bautorul, …degustatorul…
Noroc si Sanatate !!
Comment from Pivnicer
Time: February 3, 2010, 10:47 pm
Perfect de acord cu cele spuse în postare. ÃŽnsă imaginea kitschoasă a vinului românesc nu avea cum să fie alta, e chiar imaginea României, e cumva legică. AÅŸa cum era legic ÅŸi logic ca în 1989 puterea să fie preluată de un comunist “cu faţă umană”, ÅŸi nu de o majestate. Fiindcă promotorii de azi ai vinului românesc sunt aprozariÅŸtii sau urmaÅŸii aprozariÅŸtilor de ieri, ai biÅŸniÅ£arilor ÅŸi gestionarilor burtoÅŸi de cramă care au preluat pe ici, pe colo, prin locurile esenÅ£iale, viile ÅŸi “chateau”-urile RSR.
Rafinamentul e apanajul domnilor, o clasă care a fost desfiinÅ£ată în urmă cu peste jumătate de veac. Mult huliÅ£ii moÅŸieri, micii-burghezi franÅ£uziÅ£i, prietenii selecÅ£i de pahar ai lui Păstorel au fost închiÅŸi sau în cel mai bun caz au emigrat. Cine să continue o tradiÅ£ie abia înfiripată înainte de venirea comuniÅŸtilor? ÃŽmbogăţiÅ£ii de azi, copiii embargoului ÅŸi tunurilor din anii ’90?
Astăzi, din nefericire, sunt prea puţini domni în lumea vinului. Şi majoritatea consumatorilor caută acest produs la cutie, ghidându-se după un singur criteriu: cel mai mic preţ.
Mai este mult până când vinul românesc va avea o faţă modernă ÅŸi elegantă, care să confere un nou statut social. Vor curge multe cuvinte pe bloguri până când vom asista la o asemenea minune. Fiindcă mai degrabă atingerea unui alt statut social de cât mai mulÅ£i oameni poate conferi, cu puÅ£in noroc ÅŸi cu puÅ£in bun gust, după câteva generaÅ£ii, o faţă nouă vinului românesc . V-aÅ£i uitat în ultimul timp în jur, în mulÅ£ime, la chipurile oamenilor? Câţi dintre ei au în ochi conÅŸtiinţă, câţi ar părea că înÅ£eleg cuvântul rafinament ÅŸi câţi arată a tipi educaÅ£i? Iar dintre cei, puÅ£ini, care îndeplinesc condiÅ£iile acestea, câţi or fi iubitori de vin, dispuÅŸi să caute prin vinoteci un Quinta Dos Quatro Ventos ori un Bennett de… Murfatlar aÅŸa cum cauÅ£i prin biblioteci un Llosa sau un Garcia Marquez? Åži câţi mai ÅŸtiu să exclame, când în sfârÅŸit îl găsesc, Est! Est! Est!
Am cunoscut ÅŸi eu mulÅ£i oameni care beau vinul cu cola ÅŸi cola cu vin. Din fericire însă, am găsit ÅŸi câţiva, buni prieteni, care m-au învăţat să golesc vinul cel prost la chiuvetă. Pentru ei ÅŸi pentru toÅ£i cei care caută valoarea în viaţă ÅŸi într-o sticlă cu vin, am creat o vinotecă, un loc care te poÅ£i reculege ÅŸi poÅ£i aÅŸtepta ca lumea de afară să se schimbe încetul cu încetul în una de “connaiseurs”. Åži pentru asta avem o nesfârÅŸită răbdare…
Write a comment