Vintila Mihailescu, antropolog: „Bauturile alcoolice vin din cer pe pamant si nu invers”

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

evolutie

Articol de Bogdan Pacurar //

Bautul, bautura este o „ocupatie” care insoteste omenirea de mii de ani. Radacinile ei se pierd in istorie, in perioada in care stramosii nostri acumulau primele indemanari care aveau sa le schimbe evolutia: manuirea arcului, stapanirea focului, olaritul, tesutul hainelor etc. Ba unele izvoare dateaza inventarea/descoperirea bauturii inaintea rotii. Am stat de vorba cu antropolgul Vintila Mihailescu pentru a afla ce face atat de speciala aceasta preocupare a omului.

De cand si de ce beau oamenii alcool?

De cand si de ce beau oamenii sunt legate. Raspunsul generic ar fi dintotdeauna, fara a putea a plasa exact in timp acest „dintotdeauna”, fara a-l putea data cu carbon. Dar, ceea ce este important si ceea ce justifica acest „dintotdeauna” este ca bauturile alcoolice, indiferent de tipul lor, vin din cer pe pamant si nu invers. Bauturile alcoolice au tinut si pana in prezent mai tin inca in mare masura… au fost legate strict de sacru. Privatizarea oarecum a bauturii, individualizarea ei – beau ca-mi face placere, beau sa ma-mbat, beau ca sunt cu un prieten – este, la scara istoriei bauturii, un fenomen extraordinar de recent, adica de cateva secole. Pe scurt, bauturile alcoolice sunt legate de sacru in mai multe feluri. Intai si intai, sunt un vehicul, o punte de comunicare, de acces la adevarul celest, la adevarul cosmic. Exact in aceasta stare de euforie, de extranormalitate – deci un om normal nu are acces la sacru, la divinitate – se deschide calea catre cunoasterea suprema. Din cauza asta, bauturile erau de multe ori apanajul strict al samanilor, al preotilor, al elitelor religioase, tocmai pentru ca ei trebuiau sa fie in contact cu divinitatea.

Pe de alta parte, intalnim bauturile in foarte multe sarbatori religioase importante – cand aceasta comunicare cu sacrul trebuie sa fie asigurata – in combinatie cu dansul de multe ori, dar bautura are aici alta menire, alt rol. Ma refer de pilda la ciclurile anuale, la ciclurile de vegetatie, de renastere a naturii. Sa luam un exemplu de la noi, care dureaza si in prezent, dar care are evidente radacini demult, greu de datat, de genul neolitic, paleolitic. Ce se intampla in aceasta perioada de trecere, cum e la noi perioada Craciunului, Anului Nou? Este o perioada de reinnoire a timpului, care, pentru a se renaste, trece printr-o perioada de haos, de extaz, de rasturnari. Ei, omul intra in acest haos, in aceasta trecere pentru a se recompune. Si atunci sarbatoarea presupunea obligatoriu un exces, toata natura trecea printr-o „nebunie”… de la sarbatorile bahice intalnim aceste manifestari, pana la ce se intampla in zilele noastre cu ocazia sarbatorilor de iarna. Este obligatoriu ca aceasta trecere sa aiba loc, pentru ca si oamenii sa se puna in starea de haos pe care o presupune reinnoirea anului. Sigur, daca privim cu ochi moderni putem interpreta ca fiind niste betii teribile, dar simbolic rolul acestor sarbatori era unul ritualic si comunitar. Asta e foarte important, pentru ca, inca o data, bautura tine de sacru si de comunitate. Deci nu este o practica individuala cotidiana.

Sigur ca, de multe ori – si asta e din nou perfect explicabil – se impusca doi iepuri dintr-un foc. Adica exista ratiunea simbolica, sacra, dar care are si o componenta profana, practica. Daca ne uitam putin vedem ca bauturile de fermentatie sunt impartite pe categorii (vin, bere, bauturi tari) care in general sunt legate de zonele geografice de unde provin. Deci tipurile de bautura respecta o anumita geografie. In nord, bauturile de fermentatie nu erau intamplator mai tari, pentru ca ca aveau si aceasta utilitate practica, de a incalzi organismul, de confort…

Deci la inceput bautura, avand rol sacru, era rezervata elitelor religioase. In schimb, in ziua de azi, bautura alcoolica este un bun de larg consum, toata lumea are acces. Cum s-a produs aceasta trecere, cum s-a ajuns la „democratizarea” bauturii?

Am mentionat la inceput doar varfurile, castele religioase. O prima deschidere are loc cand bauturile devin si apanajul marilor ceremonialuri profane. Deci in momentul in care ai o aristocratie razboinica formata, care evident are acces si care incepe sa „practice sportul” asta. Din momentul acesta nu mai este vorba in baut de practici religioase, ci de practici festive de curti nobiliare. Pe de alta parte, trecerea se face tot dinspre biserica inspre aristocratie, pentru ca primii cultivatori si experti in bauturi sunt tocmai asezamintele religioase. Aceste cunostinte sunt preluate intai si intai de elitele aristocratice, iar apoi coboara incet-incet inspre popor. Trebuie sa tinem cont si de faptul ca producerea propriu-zisa a bauturii o faceau taranii, care evident aveau acces la ceea ce produceau. Insa este o diferenta intre ceea ce beau taranii-cultivatori si ceea ce bea aristocratia. In cazul ei, bautura trebuia sa aiba calitate, se cerea un anumit tip de bautura, au aparut specializari, in timp ce masele beau ceea ce am numi noi azi zaibar, produsul brut. Apare astfel o piata a vinului – bine, nu vorbim aici numai de vin – o piata in care cererea este din partea aristocratiei in principal, dar este si cererea taranilor, care vor insa alta calitate.

Ciclul calendaristic devine timpul viei, care ajunge sa ordoneze viata. Si avem acum cei doi mari actori: viticultorii, care devin o categorie aparte, chiar daca la origine sunt tot tarani, au capatat cunostinte specializate, si aristocratii, care consuma produsul viticultorilor si care reprezinta cererea.

Daca vorbim in special de vin, el are o semnificatie foarte puternica in crestinism. Relatia cu divinitatea este absolut explicita de data asta. Band vin, te impartasesti din divinitate, iar asta este o tema fundamentala in crestinism. Poate nu intamplator, daca ne uitam putin sa vedem unde a inceput crestinismul intai si-ntai, el a inceput in bazinul mediteranean, deci intr-o zona care, pe langa uleiul de masline, avea vinuri. Vinul exista si inainte, dar crestinismul i-a dat o vizibilitate mai mare.

Bun, dar ce face totusi sa ne comportam asa in prezenta bauturii? Bei un pahar, doua si nu te mai poti opri, nu mai are niciun fel de componenta mistica sau legatura cu divinul.

Inevitabil, iarasi ajungem la origini, la aceasta relatie cu sacrul. Vinul, si aici largesc din nou, bauturile de acest gen nu se beau tot timpul. Se beau in anumite perioade reglementate, care sunt sarbatorile, in restul timpului nu bei. Revenind la crestinism, in perioada postului este interzis consumul de bauturi, iar alte religii interzic in general consumul. Daca il interzic, inseamna ca mai inainte a fost permis.

Ce se intampla de fapt cu consumul este o depasire a limitelor. Ca si la o mancare ce se mananca numai in anumite perioade – sa luam sarmalele, care se mananca doar de Craciun, acum se mananca oriunde si oricand. La fel, vinul. Inainte, vinul se consuma numai in anumite momente ritualice, ceremoniale. Ei, cu timpul, aceste tendinte incep sa dispara, sa fie atenuate. Asta se intampla din doua motive foarte banale. Pe de o parte, dintr-un motiv individual si psihologic: imi place, are efecte interesante, e placut, deci tentatia de a incerca sa depasesti limitele…

… Ma simt bine si vreau sa ma simt si mai bine.

Exact. Si atunci doresc sa fac lucrul acela si in afara zilelor prestabilite ceremonial. Pe de alta parte, si rigoarea aceea impusa, ca nu poti consuma decat in zilele acelea, devine mai laxa. In final, tendintele astea doua, una a statului si una individuala, una de sus in jos si una de jos in sus, se intalnesc si permit aceasta extindere, nu neaparat democratizare, a consumului de bauturi.

Cum influenteaza bautura relatiile dintre oameni?

Pe langa incarcatura sa originala, vinul are si o incarcatura sociala, aparuta mai tarziu, care tine de ospitalitate. Ospitalitatea este o practica absolut universala, ca un fel de minister al Afacerilor Externe inca de la societatile primitive. Ea cuprinde un principiu pe care nu-l incalca nimeni nicaieri, de raportare la celalalt, la strain. Ce faci cu un strain care vine la tine? Ce fac triburile sedentare la care vine un nomad, un strain? Pai, ai doua solutii: ori ii dai de mancare, ori il mananci. Asta se cheama ospitalitate sau ostilitate. In romana, la ospitalitate spunem „a omeni”. Ce inseamna asta? Inseamna ca ii dau un codru de paine. Dar termenul „a omeni” inseamna foarte mult, inseamna ca-l fac om, ca si mine. Il fac egalul meu, il accept, il asimilez. Celalalt termen este „ostatic”. Nu-mi place de tine, te iau ostatic.

Mancarea, in general, si bautura tin de aceasta practica straveche a ospitalitatii. Am baut impreuna din bautura locala, am devenit un fel de frati, am semnat un pact de neagresiune. Am niste obligatii fata de tine, dar si tu ai obligatii fata de mine, iar acest lucru vine din clipa in care am impartasit din aceeasi bautura. Este o incarcatura fundamentala, dar nu mai este legatura cu divinitatea, este legatura cu semenul.

Este transpunerea pe pamant a legaturii cu divinitatea.

In general bautura contine cele doua axe fundamentale de relatii. Una este axa verticala, relatia cu divinitatea, cealalta este axa orizontala, relatia cu celalalt – cu vecinul, cu strainul, cu dusmanul… Imi vine in minte o imagine din Iliada, unde doua armate stau fata in fata, gata sa se lupte – deci ostilitate, razboi – si conducatorii lor se recunosc si isi aduc aminte ca tatii lor si-au oferit ospitalitate, s-au omenit reciproc. Si-atunci ingroapa sabia si urmeaza un chef monstru. Nu a fost o chestie de dezmat, a fost recunoasterea unui pact nescris. In momentul in care parintii nostri pun bazele unei astfel de relatii, este de datoria noastra, a urmasilor, respectam si sa ducem mai departe pactul.

Ceea ce este important de retinut este ca vinul este o relatie. Nu se bea singur. Bunele practici ne arata ca vinul inseamna relatie, cu divinitatea sau cu semenul nostru. In momentul in care bautura devine o practica strict individuala, asta este o proasta practica. Iar acum se intampla din ce in ce mai des. Din bautura relationala devine drog, decade din virtutile ei. Dar inca sunt multi oameni care au pastrat spiritul asta de relationare.

Cum se transmite atitudinea asta, sociala sau individuala, fata de bautura? De la tata la fiu?

Ca orice lucru in viata, inveti. Bautura se invata. Te uiti la ceilalti si imiti. Daca vezi la ceilalti ca beau impreuna, asa faci si tu. Daca ai alt model, faci altfel. Aceasta pervertire a venit dinspre nord spre sud. Explicatia este relativ simpla: pe de o parte, o bautura, o tarie te incalzeste, iar in nord, unde e frig, este nevoie de asa ceva. Pe de alta parte, frecventa sinuciderilor, a depresiilor este mult mai mare in nord: soare mai putin, lumina mai putina etc., etc. Si atunci asta devine un fel de tratament individual, deci iese din caile batatorite de traditie.

Alt exemplu: eram acum cativa ani la Copenhaga, unde bautura este foarte scumpa. Am baut un pahar de vin frantuzesc foarte bun, care era mai ieftin decat o bere. Atunci am aflat ca era o strategie a guvernului de a introduce o cultura a vinului, care este o bautura vorbita, o bautura sociabila, pe care n-o bei de unul singur. Si atunci trebuie sa bei mult ca sa ajungi la efectul a trei shot-uri de votca. Toate astea ca sa reduca consumul de tarii, ca sa reduca rata de etilism.

Cum functioneaza bautura ca factor de diferentiere in cadrul aceleiasi culturi?

Bautura devine factor de distinctie sociala si urmeaza acelasi traseu de sus in jos, de la vechile aristocratii. Diferentele apar sus, nu apar jos. Taranii au vinul lor, pe care-l beau, si mai au vinul pe care il fac pentru aristocratie, dar de care nu se pot atinge. Au toti aceleasi gusturi pentru ca beau toti acelasi lucru. Iar cand toti beau acelasi lucru, acesta devine element de distinctie, un element de identitate de grup. Daca vrei sa intri intr-un grup, bei ca acel grup. Daca nu, nu. Desigur, poate nu te resping, dar intr-un fel simti ca ai ramas outsider. Sau ca in mediul studentesc, faci fata la bautura, devii ca noi, botezul studentesc.

Acest gen de marca identitara, de grup, ramane foarte importanta. La un anumit gen de bautura, luat ca semn de distinctie – „beau coniac, dar numai de ala” – apare semnul de diversitate. Il beau pentru ca numai ala e bun. Iar tu poate preferi numai bourbonul, tot cu conditia sa fie bun. E o gama mult mai larga, iar aici semnul de distinctie asta face – diferentiaza. Muncitorii vor sa fie impreuna, sa se simta bine impreun si atunci beau toti acelasi lucru. Aristocratii, din contra, vor sa se distinga, sa fie deosebiti si atunci trebuie sa aleaga ceva care este diferit fata ce ceilalti.

Jos se bea, sus se degusta.

Exact. Prin bautura esti impreuna, prin degustare esti diferit.

Si asta e motivul pentru care unele bauturi sunt atat de scumpe? Ca sunt accesibile unui numar mic de consumatori?

Ceea ce se plateste este distinctia. Ceea ce nu inseamna ca un degustator, o persoana care chiar poate sa faca aceasta diferenta, nu stie sa deosebeasca un vin de 5 euro fata de unul de 50 de euro. Insa aceasta competenta poate sa fie si mimata. Te uiti la reperele de sus si vrei sa fii si tu perceput la fel. Si atunci vezi ca el alege un vin si il iei si tu si spui: „da, este Bordeaux din 2007”, dar te-ai uitat pe eticheta. Platesti bani mai multi nu pe continut, nu pe un vin bun, ci pe eticheta, pe recunoasterea sociala. Un cunoscator sigur ca plateste si vinul, pentru ca are capacitatea sa ii simta calitatile. Distinctia la bauturi este valoare adaugata.

……

Intr-o cultura a vinului, si asta este iarasi important pentru notiunea de relatie, vinul merge impreuna cu ceva. Si aici italienii, ca sa nu mai zic de francezi, au ritualuri teribile. Am mers odata intr-o piata de branzeturi la francezi, am zis sa iau si eu cate ceva, nu erau decat doua persoane in fata mea. Tocmai pentru ca erau doua persoane, amicul care era cu mine mi-a spus sa ma intorc peste jumatate de ora. „Hai, ma, jumatate de ora pentru doua persoane?” M-am intors peste jumatate de ora si nu terminasera. Pentru ca trebuiau sa spuna pentru ce fel de mancare, ce fel de vin… pentru ca un tip de branza se putea combina doar cu un tip de vin si asa mai departe. De ce toate astea? Aveau musafiri si trebuiau sa se simta bine. Deci miza finala este socializarea, relatia. Acest „a te simti bine” a devenit din ce in ce mai rafinat si mai sofisticat cu trecerea timpului, dar el nu mai apartine doar unor elite, s-a democratizat, tot omul are acces la un vin bun, corect.

Putem spune ca toata aceasta combinatorica sofisticata, cu branza potrivita la vinul potrivit la mancarea potrivita duce tot in spate, la omenie?

Exact, la ospitalitate. Sigur ca ospitalitatea in secolul XX si ospitalitatea acum 3.000 de ani nu sunt acelasi lucru. Aici a ramas numai partea de sociabilitate, de relatii, de retele sociale…Pe de alta parte, la noi, simtul acestei ospitalitati – chiar daca nu mai este marea ospitalitate care era regula generala in societatile traditionale – ceva din ospitalitatea asta a ramas si era valabil si in timpul comunismului. Pai, daca ajungeai sa bei o bere, o tuica, un vin cu un prim-secretar, aproape ca-ti era jumate nas. Aveai acces la om, aproape ca-i deveneai un apropiat. Lucru care se pastreaza si acum, intr-un fel foarte soft, in ceea ce se numeste PR. Primul lucru pe care il face un PR intr-o corporatie cand trebuie sa ai o discutie cu directorul este sa te serveasca cu o bautura. Bun, ca acea bautura este apa minerala, sau fanta, sau cola, este altceva. Bautura ca atare s-a schimbat, dar functia ei a ramas, este aceeasi, este general umana.

Doar ca nu ne mai gandim la ea.

Nu mai stam sa ne gandim. Pe de alta parte, cand ar lipsi, atunci ne-am da seama ca lipseste ceva. „Am fost la Cutarescu si nici macar un pahar cu apa nu mi-a dat. Ei, a doua oara eu nu mai de-a face cu el”. Nici macar un pahar cu apa, cea mai ieftina forma a bauturii. Nu te gandesti la asta decat cand iti lipseste. E ca si cum cineva te-ar tine cu capul sub apa si dintr-odata iti dai seama ca de obicei respiri si ca ai nevoie de aer.

 

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...