Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Pentru cine mai crede ca faimosul erou al Elvetiei, Wilhelm Tell, este doar o legenda, a venit momentul adevarului: celebrul personaj a existat în realitate, iar faptele lui de vitejie sunt consemnate în cronicile secolului al XIV-lea, chiar în orasul sau natal – Bürglen, cantonul Urî.
RAZVAN JURCA
Episodul cu marul asezat pe capul fiului sau, fruct pe care l-a nimerit cu arbaleta de la o distanta respectabila, chiar a avut loc, la castelul din Altdorf, pe data de 18 noiembrie 1307. Iar pentru cine chiar mai are îndoieli si doreste sa-i viziteze mormântul (eroul a murit în primavara anului 1354 la fel de glorios cum a trait, în timp ce salva un copil de la înec din râul Schächenbach), o poate face la capela din Bürglen, unde exista si o fresca ce-i zugraveste aceasta ultima isprava, pictata în 1582. Deci, revenind la rationamentul din titlu, vinurile elvetiene chiar exista – si, o buna parte dintre ele sunt cu adevarat exceptionale, performante la puncte ca marele tintas cu care le-am asociat.
De fapt, la proportiile tarii, Elvetia este chiar un mare producator de vin, având cultivate aproximativ 15.000 de hectare de vie, mai ales în partea de sud si de vest a Federatiei, în principal în cantoanele Geneva, Neuchâtel, Tricino, Valais si Vaud. ªi n-o face de ieri, de azi. Istoria viticulturii acestor locuri se întinde mult înaintea erei noastre, cea mai veche amfora de vin fiind descoperita lânga Sembrancher (cantonul Valais) într-un mormânt celtic apartinând unei doamne care a trait pe aceste meleaguri în secolul al II-lea înainte de Hristos!
PRODUCTIA DE VIN, DESTINATA CONSUMULUI INTERN
În prezent, Elvetia produce ca medie anuala, aproximativ 1 milion de hectolitri de vin, dintre care cam 479.000 hl de vin rosu si 522.000 hl de vin alb. Interesant este faptul ca elvetienii sunt prin traditie mari bautori de vin (mai mari decât de bere!), aproape toata productia lor de vin fiind destinata consumului intern. Doar 2% din vinul elvetian ia calea exportului – fiind destinat aproape exclusiv pietei germane – iata unul dintre motivele pentru care acest vin este aproape necunoscut în alte parti ale lumii.
PRINCIPALELE REGIUNI VITICOLE ALE ELVETIEI SUNT: Wallis, Elvetia de Vest, Elvetia de Est si Tessin.
Zona Valais se gaseste în aceasta prima regiune, fiind situata pe Valea Ronului si învecinându-se cu Franta si Italia. Bucurându-se de cele mai însorite terroir-uri (cu o medie de 21.000 de ore de soare pe an), cu ploi rare, zvântate de Foehn, vânticelul cald ce bate dinspre Sud, regiunea e deosebit de favorabila cresterii vitei de vie. În Valais se produc aproape jumatate din vinurile albe elvetiene (soiul Chasselas sau Fendant detine primul loc ca pondere, fiind urmat de Sylvaner – care în Elvetia e comercializat sub denumirea de Johannisberg). În zona se mai cultiva si soiurile traditionale, Gwäss, Himbertscha si Lafnetscha, pe lânga Amigné, Arvine, Humagne Blanc, Reze, Marsanne Blanche, Muscat si Savagnin Blanc. Dintre soiurile albe internationale cultivate aici sunt bine reprezentate: Chardonnay, Riesling, Riesling-Sylvaner, Gewürztraminer, Pinot Blanc si Pinot Gris (sau Malvazia).
Soiurile rosii care se cultiva în aceasta regiune sunt: Pinot Noir, Gamay, Humagne Rouge, Cornalin, Syrah, Diolinoir (un hibrid realizat din Diolly si Pinot Noir) si Durize. De notat ca în Elvetia, producatorii sunt, în general, mici – numai în aceasta regiune înregistrându-se mai mult de 700 de proprietari care fac vin ca a doua ocupatie.
Elvetia de Vest include cantoanele Geneva, Vaud, Neuchâtel, Fribourg. Berna si Jura. Si în aceasta regiune, albele au predominanta – cu Chasselas pe primul loc si Riesling-Sylvaner pe cel de-al doilea, ca volum. Printre soiurile rosii care cresc aici se regasesc Pinot Noir, Gamay si Blauburgunder (predominante) urmate de Gamaret, Granoir, Cabernet si Plant Robert (soiul cel mai rar). Ca particularitate, aceasta este zona cu cea mai mare diversitate a solurilor – cea ce confera vinurilor caractere aparte, aproape de la un producator la altul.
Elvetia rasariteana este, practic, partea germana a povestii noastre, deci putem vorbi aici linistiti de soiuri nemtesti prin excelenta, ca Dornfelder, Blauburgunder, Riesling Gewurtztraminer si Sylvaner. Desi mult mai redusa ca întindere fata de Valais, ea include nu mai putin de 17 cantoane, de la Basel si pâna la Grisons. Cu terase situate între 320 si 600 de metri altitudine, regiunea este propice plantatiilor de struguri rosii, detinute în majoritate de producatori ceva mai mari.
Tessin – cel mai sudic canton al Elvetiei, se învecineaza cu Italia, iar vinurile produse aici (la Tricino) împrumuta din caracterul piemontezelor. Soiul predominant cultivat în aceasta regiune nu este însa Nebbiolo, dupa cum ati crede, ci Merlot, adus din Franta. Pe lânga soiul bordolez, importat la sfârsitul secolului al XIX-lea, dupa epidemia de filoxera care a decimat soiurile locale, mai cresc, în deplina armonie si Pinot Noir, Bondola, Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon, Clinton, Nostrano americano, Shiraz, Chardonnay, Chasselas, Kerner, Pinot Blanc, Pinot Grigio, Riesling-Sylvaner, Sauvignon Blanc si Sémillon, vinificate aici magistral!
Iata cum, pe lânga ceasuri, ciocolata, peisaje de basm si cei mai multi bani din lume (pe care-i pazesc ca pe ochii din cap), elvetienii mai au si altceva cu care se pot lauda. Vin bun si multa sanatate!
RECOMANDAREA PASSEPARTOUT: Oeil de Perdrix – Johannes Trunk – Valais, 2009
Vin emblematic al Elvetiei – acest rose sec este vinificat exclusiv din Pinot Noir, dupa o metoda neschimbata înca din Evul Mediu. La origini, Oeil de Perdrix a fost produs în Franta (regiunea Champagne), fiind unul dintre favoritele Versailles-ului înainte de inventarea sampaniei, însa, dupa atacul filoxeric din secolul al XIXlea, singurii care l-au mai produs ca atare au ramas elvetienii. Datorita gustului sau deosebit, Oeil de Perdrix i-a inspirat pe californieni sa creeze White Zinfandel – un rose cu un caracter foarte apropiat de ruda sa de peste Ocean si comercializat sub acest nume, desi Bob Trinchero, creatorul sau, a vrut sa-l înregistreze ca atare, în 1975, la Biroul Federal pentru Bauturi Alcoolice.
Arme si Tutun ca Oeil de Perdrix!
Ochiul de potârniche (asa s-ar traduce numele acestui vin) este un rose prietenos, pe 12,5% alcool, cu un buchet discret, floral, din care se disting violete, miere poliflora si vrej de vita cruda si un gust în care recunosti pepene rosu copt, mar domnesc, rosii confiate si curmale în final. Produs de Johannes Trunk, Oeil de Perdrix de Valais 2009 e de baut tânar, lânga un somon fumee, la maximum 12 grade Celsius – asa ca va sfatuim, daca nu vi-l cumparati pâna la vara, sa asteptati editia din anul în curs!
