Salutare,

Spre a avea o oarecare sansa de succes pe piata internationala, in Romania trebuie privilegiate cepagele autohtone. Bineinteles, la acest ingredient se adauga competenta exemplara in elaborarea vinului precum si o strategie de imagine fara cusur.

Dar ma intreb daca pe alte plaiuri si meleaguri acei vignerons care fac vin, in intreprindere familiala - cum sunt atatia - sau in cadrul unor companii mamut (Bouchard, Delas, Guigal sau Lurton) si-au spus: “privilegiez cutare cepage, aleg cutare strategie de comunicare, asa voi face brandingul si pe dincolo” inainte de a se pune pe treaba.

Cred ca, daca mi se permite, inainte de toate, este de mare importanta producerea unui vin corect, echilibrat, cu oricare ar fi strugurii utilizati. Vrand cu orice chip un “branding de tara” uitam ca vorbim despre vin. si vinul, parerea mea, nu serveste decat unui singur scop: placerea amatorului, a connaisseur-ului, bucuria de fi degustat intre prieteni, in ocazii mai mult sau mai putin speciale.

De ce judecam asa: facem vinul in acest fel, sperand sa ajute la o identificare si la o pozitionare mai buna a tarii ???

Aceste cepage autohtone au fost ele vreodata subiectul unor studii agronomice si puse in balanta cu rapoartele agronomice privind fiecare zona viticola majora a tarii? De unde stim unde ar merge cel mai bine Grasa ? Sau Francusa? Sau Feteasca? Sunt prea tanar ca sa stiu, poate au fost facute astfel de studii atunci cand au fost infiintate maretele podgorii de la Murfatlar sau de la Cotnari.

Si chiar si asa, alegand sa preferam cepagele autohtone celor “internationale”, este asta o garantie ca vinul rezultat va fi mai bun? Ca va fi acceptat si apreciat de consumatorul european sau cel mondial?

Un alt necaz in istoria asta a DOC-urilor ar fi ca la noi viile au fost mereu ceva de genul: o singura intreprindere proprietara, mod de vinificare mai mult decat industrial, update dpdv tehnic la fiecare 143 de ani and so on…

Oare daca ar exista proprietati familiale unde sa existe o preocupare permanenta pentru vie, fruct, vin si tot ce tine de asta nu ar fi o provocare pentru cei care domnesc in acest moment pe piata vinului in Romania?

(Stiu, in Bordeaux e ceva foarte normal sa existe proprietati de 100 de hectare si uneori chiar si mai mari - dar sunt private, familiale, unde cei ce decid de calitatea vinului au o asemenea cultura si standarde ca nu s-ar putea privi in oglinda dimineata daca ar lasa sa iasa pe piata vreo posirca purtand numele lor)

Cu bine,
Mihai C

@stefan: vezi raspuns la episodul 11