Despre jupânesele Brutus si Brad Pitt, legendarii agenţi de vânzări de toamnă de la Oenokitsch
Links
Pages
Archives
Categories
Blogroll
Comentarii Recente
- Adrian on Cuvee Vitriol - episodul 21
- Alex on Cuvee Vitriol - episodul 17
- Elisabeta on Cuvee Vitriol - episodul 21
- boris on Cuvee Vitriol - episodul 21
- carlos on Cuvee Vitriol - episodul 21
Recent Posts
Se pare ca cei de la Tohani sunt campioni indiscutabili la debitat prostii pe etichetele sticlelor de vin…cuvinte pompoase pentru vinuri mediocre
Ciprian, calitatea nu o discut pe blog. In rest, eu consider ca, la vin, povestea spusa in jurul sticlei inseamna cel putin jumatate din toata afacerea. Un vin fara poveste este ca o femeie fara chip. La ei, povestea aferenta oscileaza intre telenovela si adormit copiii.
Pai da, asta e problema. Sunt de acord ca povestea este importanta, dar conteaza si cum spui aceasta poveste. Sunt un mare iubitor al vinului si mi-au trecut prin mana sticle din toate zonele lumii. In cele mai multe cazuri, m-a frapat simplitatea povestilor de pe contra-eticheta (scurte, la obiect si legate aproape intotdeauna de istoria producatorului respectiv). Ce sa mai zic de marile vinuri de Bordeaux, care nu prea au contra-eticheta. Dar, ma rog, aici e alta poveste; vinurile din aceasta zona sunt deja in legenda, nu mai au nevoie de povesti pentru a se promova.
Stiu ca Dvs nu discutati calitatea vinurilor; era doar o parere personala…
Daca incerci sa creezi povestea pe contraeticheta, cu foarte rare exceptii, cazi in penibil. Povestea unui vin este ca o aura magica ţesută in jurul sticlei, o vraja care te atrage si te tine captiv, rodul unei alchimii specifice fiecarui vin in parte, amestec de stiinta, arta, graţie, forţă, istorie, bârfă, bani, faimă, alcov, politica, eroi, putere, dacadere, si totul intreţesut de la sine in decenii si chiar secole. Orice interventie brutala tulbură alchimia intima, aceea care duce la acel echilibru perfect si fragil, iar povestea iese hâdă.
NU EXIST O RETETA STANDARD A SUCCESULUI IN CONSTRUREA POVESTII DIN JURUL UNUI VIN!!! Ceea ce functioneaza perfect pentru un vin nu va putea fi copiat ca atare NICIODATA cu succes pentru alt vin. Iar totul se complica din momentul in care accesul la informatie este la indemana oricui…
“Păi daca la ăla a mers, la mine ce cusur o să aiba?” este inceputul dezastrului pentru multi nou veniti. Ei bine, nu merge uns la tine ce a mers la altul. Asta este regula necruţătoare din lumea vinului. Altii cred ca daca umplu eticheta cu folio de aur, brizbrizuri si coroniţe de laur, iar contraeticheta de cuvinte patetic-mieroase, o sa rupa gura targului. Tot ce reusesc, însa, este sa îşi rupa lor înşilor gura. La propriu…
Cel mai cumplit caz este insa al celui care face totul strict dupa chipul si asemanarea sa. El are dreptate si lui trebuie sa ii placa. Este cazul parvenitilor care cred ca succesul in ape tulburi te legitimeaza toata viata (si după), in orice conditii si fara comentarii din jur. Cui nu ii place, poate să piară! Necazul apare, însă, pentru acesti pitecantropi, cand apele incep sa se limpezeasca…
Noi nu avem o traditie in vin, in acceptiunea reala, si nu isteric-istorica a termenului. La 1855 avea loc marea clasificare a vinurilor din Medoc, Bordeaux, valabila si azi. Cine si ce poate spune despre vinurile romanesti de atunci? CINE POATE SPUNE MACAR UN BRAND DE VIN ROMANESC INTERBELIC CARE SA FI RAMAS DE LA SINE IN MENTALUL COLECTIV?
Asa-zisa traditie milenara a vinului romanesc este o inventie comunista. Asta nu inseamna ca nu s-a facut vin pe-aici. Inseamna ca nu s-a intamplat nimic notabil comparativ cu ceea ce inseamna traditie in Franta, Italia sau Australia, bunaoara (Penfolds si Lindemans au fost fondate in Australia la jumatatea secolului al XIX-lea in Lumea Noua; unde era vinul romanesc pe atunci?!).
Singura traditie care poate fi invocata real este cea comunista. CARE DUCE INTR-O FUNDATURA!
Cine nu intelege ca ACUM SE PUN TEMELIILE VIITOARELOR POVESTI DE SUCCES a pierdut partida. Dar aceasta temelie nu se poate cladi cu Legendele Toamnei, Brutus, Barricat, cu paloşul Lui Conan Barbarul sau juponul lui madam Dolete (sau cum Doamne iarta-ma o chema pe vivandieră), si asta ca sa ramanem doar la Tohani.
Toate aceste prostii NU SUNT VIABILE NICI MACAR PE TERMEN MEDIU! Singura solutie ramane un branding creativ pe baze sanatoase, care sa genereze branduri si identitati viabile, capabile isi urmeze apoi drumul si sa creasca povestea.
“Da’ marile vinuri frantuzesti nu le-a brenduit nimeni, nene!”, mi se riposteaza de multe ori, cu vehementa manelistica. Corect! Dar marile vinuri frantuzesti au sute de ani de viata sanatoasa si nenumarate povesti sublime înflorite sub acelaşi nume. Adica cel mai formidabil branding din istorie - un branding secular!
Daca Australia este Lumea Noua a vinului, noi suntem Lumea de Mâine. Iar smintelile de acum sunt catastrofele de maine.
Ma mira foarte tare faptul (dar in tara asta nu trebuie sa ne mai mire nimic) cum de a incaput o zona viticola atat de bogata si frumoasa (aici ma refer la Tohani) pe mana unor jepcari , a unor disperati dupa bani carora nu le pasa de nimic altceva. Ce este aia istorie a zonei, ce este aia calitate si mandrie locala, habar nu au sa puna in valoare ceea ce au. In aceea zona sunt trei firme producatoare mai “importante” dar nici una nu este ceea ce ar trebui sa fie, in topurile dumneavoastra (si nu numai) produsele Oenotera(nu stiu daca am scris corect) si cele ale Domeniile Tohani (care sunt cei mai slabi dintre cei bagati din punct de vedere al vanzarilor la nivel national) ocupa pozitiile cele mai de jos. Domeniile Tohani, pot spune ca sunt o rusine natioanala, care “sta” pe un tezaur al vinului romanesc, au 3-4 game de vinuri care sunt foarte slabe din punct de vedere calitativ, recurg la fel de fel de tertipuri (cu vin importat) si produc unul dintre cele mai slabe vinuri de pe piata si anume “Sange de taur”, ei nu sunt in stare sa vanda ceea ce produc dar vand chiar foarte bine vinurile pe care le aduc vrac ale altora . O adevarata rusine la nivel national ceea ce se intampla acolo, dar afacerea este afacere si merge chiar bine.
As vrea sa intram si noi in normalitate, sa gasesti vinurile romanesti la un nivel bun si la un pret la fel de bun, as vrea sa putem spune ca in viitor vom ajunge acolo unde ne este locul (adica in primii cinci la nivel mondial si ca productie dar si calitativ), dar cu ceea ce se intampla la noi este foarte greu. As vrea ca cei de la Cotnari sa vanda cat produc si sa nu mai bage atatea “bomboane” in vin, as vrea ca cei de la Murfatlar sa vanda vinul bun la noi in tara nu in Japonia si SUA, iar noua resturile si alea “indoite” cu mai stiu eu ce si as mai vrea sa invete si ei odata ca brandy-ul se face din vin nu sa scape butoiul de “Unirea” in sticlele de “Zaraza”, cei de la Jidvei as vrea sa invete ca Dry Muscatul este Dry Muscat nu si Rieslingul este Dry Muscat si Feteasca este tot Dry Muscat iar Dry Muscatul-ui nu trebuie sa-i mai pui putin zahar ca sa aibe gust de Fanta, cei de la Vincon saracii, daca nu ar avea Muscatelul nu stiu ce s-ar intampal cu ei , oricum la ei toate vinurile bat catre Muscatel oricum traiasca “domn’ Comandant” :)), pe cei de la Recas i-as sfatui sa nu-l mai lase pe domnul Cox sa scrie “povestile” de pe eticheta din spate a sticlelor de vin. Doamne cat as vrea sa traim intr-o tara normala. Tare as vrea sa vad cum s-ar descurca producatorii romani intr-o adevarata avalansa a vinurilor straine, ceea ce se intampla la noi acum este doar o “tatonare” a terenului. Multa sanatate domnule Moisescu.
Cu cine sa pui bazele vinului romanesc domnule Moisescu cu Muscatel, Sange de Taur, Brutus, Legendele Toamnei, Busuioc de Pietroasa, s.a. ?
Romanul nu stie ce este ala vin, el orice vin il bea indoit cu apa, Pepsi, Cola, Fanta, pentru el nu conteaza ca este Feteasca Neagara, Grasa s.a., pentru el conteaza s-a manance un mic si sa bea un sprit dupa. Sunt cam negativist acum, dar asa este. Romanului (am ajuns la concluzia asta dupa multe sticle vandute prin hipermarket-uri si magazine) nu trebuie sa-i explici prea multe, lui sa-i spui ca nu-l doare capul dupa 3 sticle baute si ca merita sa ia un bax ca sa se faca “muci”. In tara asta nu exista o educatie a consumului, romanul nu stie sa cumpere, lui trebuie sa-i dai mult si prost (dar impachetat bine), va rog sa va uitati pe rafturile magazinelor, romanul nu stie sa recunoasca un kitsch, ala care este mai colorat si are reclama la TV se vinde, parca am fi niste maimute tembele. In 4-5 generatii cred ca lucrurile se vor schimba, domnul Brucan s-a inselat cu un 0, trebuia sa spuna 200 de ani nu 20.
Acum nu avem nicio sansa domnule Moisescu, nicio sansa.
Cum domnu’ Moisescu? Legendele Toamnei nu e un vin bun? Doar a fost recomandat de prietenul dumneavoastra Cezar Ioan pe blog la D-nul Morar?
@ UNU:
Din fericire, situatia nu este chiar atat de intunecata. Eu cred cu tarie ca inceputul reasezarii pietei pe coordonate sanatoase este iminenta si va fi dictata de consumatorul final.
@ arbante:
Am spus eu ca Legendele Toamnei este un vin bun sau prost? Am discutat eu calitatea vinurilor pe acest blog? De pe ce lume vii?!
Referitor la recomandarea lui Cezar, a fost vorba de Floare de Toamna si nu Legendele Toamnei. Dar pentru tine, ce mi-e floarea, ce mi-e legenda, toamna sa fie! Oare ce sa fie, ca eu, unul, nu stiu sa se fi scos iodul din apa la Cluj.
Oenologie=stiinta vinificatiei. Si atunci de ce oenokitch? Si nu etichetokitch? Ca de fapt a fost vorba despre etichete si nu despre vinul din sticla. Lui Arbate, se pare ca ce contine sticla de “Legendele toamnei”, nu-i displace. Deci, sa nu cofundam oenologia cu “etichetologia”!