Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Romania arata cu totul altfel dupa aproape un deceniu. Poate de aici, unde ne traim alerta si lipsa de timp zi de zi, se vede mai putin, insa pentru cei care n-au mai poposit pe malul Dambovitei de aproape un deceniu, schimbarea este radicala, dar si de bun augur. S-au mai vazut minuni, iar California, locul de unde vine William Scott ca sa se intereseze de vinul romanesc, a crescut exploziv in ultimii 30 de ani pentru aceleasi motive pentru care ar putea creste si Romania.
RADU RIZEA
Romania, dubla doi. Avem cu ce sa ne laudam sau am pierdut vremea?
Nici nu exista comparatie. Prima oara am fost in Romania, am locuit aici, intre 1999 si 2002. Era perioada marilor privatizari in lumea vinului. Eu venisem cu niste fonduri USAID, incercam pe vremea aceea sa dau o mana de ajutor acolo unde fondurile noastre puteau sa reprezinte ceva. Nu erau nici prea multe fonduri pe vremea aceea. In fine, cert este ca banii erau destinati agriculturii in general, iar mare parte dintre ei au mers catre viticultura si vinificatie. Pe vremea aceea pot spune cu mana pe inima ca singurul producator de calitate din Romania era Vinarte, desi mai existau tentative. Se mai nasteau, in aceeasi perioada, Vinterra si Cramele Halewood, din cate imi aduc aminte. Stiu ca atunci am contribuit, ne-am implicat in crearea APEV.
Si acum APEV este motivul pentru care va intoarceti…
Da, este vorba de un stadiu premergator unei licitatii. APEV organizeaza o selectie in cadrul unui proiect de promovare a vinului romanesc pe piata din Statele Unite, iar compania pe care o reprezint, Agland Investment Services, a hotarat sa se implice in acest demers. Acum ramane de vazut daca vom castiga. Cert este ca experienta noastra anterioara cu Romania ne da incredere in faptul ca se pot intampla lucruri bune. Piata americana este o piata mare si din ce in ce mai interesata de lucruri noi. O expresie publicata de curand in Wall Street Journal chiar spunea ca „americanii sunt tot mai adesea in cautarea unor vinuri din soiuri pe care nu pot sa le pronunte”.
In Romania, se considera ca suntem inca intr-o etapa de consolidare, de pasi facuti spre calitate. E un moment bun acum?
Deja se poate vorbi astazi despre o categorie de producatori care au capacitatea de a produce vinuri bune, corecte, cu un bun raport calitate-pret. De pe vremea cand exista doar Vinarte, iata ca astazi vorbim de aproape o duzina de producatori, noi sau care au evoluat catre calitate prin investitiile pe care le-au facut in ultimii ani in tehnologie si in replantari. Trebuie sa va ganditi ca nici California nu insemna aproape nimic inainte de Degustarea de la Paris. In 1976 erau 30 de crame. Astazi sunt peste trei sute, la care se adauga toata dezvoltarea paralela – hoteluri, restaurante, drumuri. Romania este in acela si punct in care totul se poate dezvolta exploziv.
SE CAUTA SOIURI CU PERSONALITATE
Deci avem „cu ce”?
In mod cert, si sunt convins ca accentul trebuie sa cada pe soiurile traditionale. Am vazut, in cele cateva zile petrecute in Romania si soiuri clasice, vinificate corect, la nivelul celor de pe piata noastra, incadrate corect in categoria lor de pret, insa ramane o problema mare: daca duci un Merlot sa-l vinzi in California, va fi doar un alt Merlot, indiferent de cat de bine este facut. In schimb, un soi cum este Feteasca Neagra, care are personalitate, care poate fi identificata imediat ca fiind ceva deosebit, ar putea avea sanse mari sa nasca o moda. Am gustat mai multe soiuri traditionale si cred ca multe dintre ele ar prinde bine la public – Feteasca Alba, Sarba, Mustoasa si Babeasca Neagra printre ele, sau soiuri cu circulatie internationala redusa, ca Aligote-ul. Singura problema este de natura fonetica. Noi nu prea putem sa pronuntam grupul de vocale „ea”. Feteasca Neagra este aproape imposibil de pronuntat, ceea ce, dupa unii, e bine, cum am spus deja. Insa daca s-ar putea scrie pe hartie „Fetesca Negra”, s-ar vinde cu siguranta.
In ce zona de pret ar trebui sa intre vinurile romanesti pe rafturile americane?
Nu pot sa fac decat presupuneri in acest moment, sau sa va dezvalui informatii despre cercetarile noastre preliminare, ceea ce nu ar fi foarte nimerit, in perspectiva licitatiei APEV. Va pot spune insa unde nu trebuie sa intre: in zona „low”. Publicul nostru se imparte in doua: oameni care nu stiu ca Romania produce vin si oameni care stiu ca produce vin prost, mult si ieftin. Nu cred ca Romania are nevoie sa parcurga etapele prin care a trecut Chile, incepand cu cel mai de jos nivel si evoluand spre top. Cred ca Romania trebuie sa se prezinte de la inceput cu vinuri de calitate, si mai ales cu vinuri care ofera destul de mult in schimbul banilor, pentru ca exista deja multe vinuri cu un bun raport intre calitate si pret pe piata americana.
