Zafferano

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

Restaurant cu specific italian

Rating:♣♣♣♣♣ Preturi: €€€€€

Zona Aviatorilor
Str. Popa Savu nr. 29
Tel: 021-222.72.10 – 0728-777.678
www.zafferano.ro

Daca pisica slabanoaga tarcata, cu zgarda rosie, frumoasa, care se freaca de picioarele mesenilor este într-adevar o prezenta nelipsita de langa cuptorul oricarei „mamma” italience, atunci cu siguranta nu putea lipsi nici dintr-un restaurant italienesc care-si respecta rangul la Bucuresti (si, oricum, unde-i o pisica nu-si fac soarecii de cap prin bucatarie, asa ca trebuie înteles rolul ei sanitar-veterinar…). As zice chiar ca adauga un detaliu de autenticitate, e ca blazonul pe scutul familiilor nobiliare sau ca monograma pe butonii lorzilor de a saptea generatie. Asadar, oricat de cainos as fi de obicei, de data asta n-am putut sa ma declar deranjat de mata mieunoasa care s-a frichinit de noi la Zafferano, dupa ce-am reusit s-o linistesc pe partenera care m-a însotit la masa aici si care mai avea putin si se cocota pe masa de oroare, cu fusta decent suflecata, ca la balurile din tineretea mea (deh!, nu toata lumea suporta pisicile asa de bine ca un dulau batran ca mine).

Dar sa revin la lucrurile serioase, adica tocmai acelea care m-au facut curios sa aflu ce si cum despre acest local careia o blonda din tanara generatie i-a facut o frumoasa reclama. De la prima vedere, am gasit cladirea drapata în iedera fermecatoare, iar impresia mi s-a confirmat odata intrat înauntru: atmosfera linistita, asezata, chelneri foarte atenti si cu zambetul la ei, mesele de lemn frumos lustruite, scaunele mari, tapitate, si parchetul bine întretinut erau tot atatea promisiuni ale unei dupa-amieze tihnite, în ambianta unei case (probabil) interbelice care s-ar parea ca a fost proiectata special pentru destinatia actuala.

Cum drumurile m-au purtat în ultima vreme prin cateva restaurante italiene si nici n-am ajuns (înca) sa ma bizui pe pensie ca sa scot o doamna în oras, meniul n-a reprezentat un motiv de uimire. În definitiv, Romania s-a integrat cu succes în Uniune, chiriile s-au aliniat cu cele din Tokyo, edilii Capitalei anunta tot felul de planuri de revigorare a turismului, asa încat chiar nu vad vreun motiv pentru care o un platou cu „salumerie” ar fi pretaluit mai ieftin aici decat la Venetia, spre pilda. E drept, la Venetia, daca pasesti 50 de metri de la restaurant, ai sansa sa te bucuri de arhitectura superba a cladirilor de la 1400 în locul blocului cu geamuri largi, de termopan, care si-a gasit salas pana si în acest frumos cartier de case, aproape peste drum de Zafferano.

Si parca si salamurile italienesti aveau un gust mai bun acolo, în plus erau acompaniate pe platou si de cîteva bucati de „melanzane arostite” însa am decis ca n-are niciun rost sa fiu acum carcotas doar pentru atata lucru. Am purces cu curaj la parcurgerea listei, care nu e deloc saracacioasa, va spun cu mana pe inima (si nu ma refer doar la numarul felurilor disponibile). Am decis ca platoul cu salamuri italiene merita însotit de un vin alb, sec si suficient de puternic, pe care am avut deîndata prilej sa-l descopar, desi pentru un moment m-am speriat, vazand ca lista de vinuri nu contine decat vreo cinci podgorii, si alea scrise rarut. Dupa salamuri, companioana mea a decis sa-si aminteasca de adevarata Italie si a comandat „farfalle, zucchine e gamberi”, adica paste-papion cu dovlecei trasi la tigaie, în ulei de masline, si creveti.

Eu, mai conservator, am luat bucati de piept de curcan cu ananas si sos de smantana si curry, la care ospatarul, amabil, mi-a recomandat o garnitura de orez cu legume. Aici, oricat de îngaduitor as fi, si oricat as întelege necesitatile economiei moderne, nu pot sa trec cu vederea risotto-ul pregatit în zece minute. De cand ma stiu, prefer sa astept macar o jumatate de ora pentru un risotto bine facut, pe îndelete, astfel încat bobul sa se patrunda încet, încet, de aromele celorlalte ingrediente. N-am cum sa cred ca un risotto semipreparat poate fi vreodata la fel de bun, va rog sa nu va suparati pe mine! La fel, nici nu prea înteleg pentru care motiv ar trebui sa accept ca hribii dintr-un „gnocchi ai funghi porcini” sa fie proaspat decongelati si sa-si lase toata apa în sos, asa cum am vazut la Zafferano. Dar sa trecem peste aceste amanunte mai neplacute si va va spun ceva important: mata, ca mata – poti s-o iubesti, s-o urasti sau sa te lase indiferent… însa uleiul de masline de aici face chiar toti banii, e superb.

Cum doctorita nu-mi mai permite prea multe excese deodata, si cum seara se anunta lunga, am renuntat la desert, asa ca pe masa n-a aterizat decat o singura cupa cu Tiramisu, despre care am înteles ca n-a fost tocmai rau, ba chiar facut în casa. Am cerut nota, am platit cu card si am plecat, meditand ca pentru serviciu m-as mai întoarce la Zafferano, dar pentru o mancare italiana cu-adevarat spectaculoasa înca mai merita sa cercetez.

Spicuiri din nota de plata:
Fantasia asortita (platoul de salamuri, cu 5 bucati de parmezan): 38 RON
Petto tachino curry (pieptul de cucan cu curry): 26 RON
Risotto: 9 RON
Farfalle zucchini e gamberi: 25 RON
Riesling: 42 RON
Tiramisu: 12 RON

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...