Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Inceputul povestii producatorului Carl Reh Winery, acum Crama Oprisor, incepe acum aproximativ zece ani si este strans legata de Nelu Jder, personaj care a inlesnit intrarea pe piata romaneasca a companiei germane. Timp de mai multi ani, intre ’94 si ’96, toate incercarile nemtilor de a achizitiona vinuri de calitate din Romania s-au dovedit a fi zadarnice. Dupa mai multe tentative de colaborare cu producatorii de struguri de aici sau inchirieri de suprafete, nemtii de la Carl Reh hotarasc sa isi deschida propria capacitate de productie. Astfel, in 2001, se planteaza primele randuri ale viei care astazi poarta numele de podgoria Oprisor.
La aniversarea de zece ani, Crama Oprisor se numara printre producatorii care incearca sa schimbe cate ceva din optica consumatorilor fata de calitatea vinurilor. Impreuna cu Gabriel Roceanu, directorul general al companiei, am incercat sa face o trecere in revista a celor mai importante elemente care si-au pus amprenta asupra evolutiei cramei nascute din intalnirea spiritului german cu cel oltenesc.
„Hai sa spunem ca in acest moment piata este mai evoluata, insa mediul de asociere din lumea vinului este inca salbatic, iar oamenii care il compun sunt nepregatiti sau nu au chemare. Insa acum zece ani era si mai rau: piata nu era dezvoltata, publicul era indreptat in cea mai mare parte catre cramele cu nume istoric, pretul conta cel mai mult in alegerea de cumparare”, spune Gabriel Roceanu, facand o paralela intre situatia actuala si cea de acum zece ani, cand acest producator si-a inceput activitatea. Unul dintre cele mai importante semne ale progresului pietei de vinuri, potrivit directorului Cramei Oprisor, este acela ca „intre timp a mai aparut segmentul de clienti care se indreapta spre calitate, care citeste, se informeaza despre vinuri.
PROMOVAREA OLTENIEI
In aceasta perioada, era imposibil ca producatorul din Oprisor sa nu influenteze intr-o mai masura mai mica sau mai mare mediul in care a activat. Plusurile pe care Oprisorul le-a adus pietei in aceasta perioada sunt strans legate de identitatea locului de unde provin vinurile. „Cel mai important lucru pe care l-am realizat a fost promovarea unei regiuni uitate, o zona cu un foarte mare potential, propice cresterii vitei de vie, cu o istorie foarte bogata in ceea ce priveste calitatea vinului: Oltenia. Un terroir exceptional care au ajuns sa fie o certitudine, si este pacat ca suntem singurii din aceasta zona. Am capatat identitate. Lumea stie ca suntem de acolo, ca vinurile sunt de acolo, sunt originale si autentice”, spune Gabriel Roceanu. Tot legat de zona de origine, este legata si cea de-a doua realizare importanta a cramei: „Istoria si traditia zonei ne-a ajutat sa venim cu o segmentare clara a portofoliului si astfel am reusit sa spargem din monotonia perceptiei consumatorului roman fata de vin”.
Oprisorul a dat in cei zece ani si cateva vinuri etalon, motiv de mandrie pentru orice producator din domeniu. „Vinurile premium au aparut treptat, in timp. Via a avut nevoie de timp sa se maturizeze. Merlotul, Cabernetul Sauvignon, medaliat cu aur la Mundus Vini, Pinotul Noir! Ca marci, ne mandrim cu La Cetate – ne reprezinta, este o marca desprinsa din istoria zonei, fiind inspirata dupa numele dealului din spatele cramei, cu Val Duna – brandul actionarului nostru german, foarte bine cunoscut peste granita, cu marcile ultra-premium Smerenie, Cabernet Sauvignon Crama Oprisor sau Passarowitz”, enumera directorul Cramei Oprisor, subliniind ca aceasta crama mai are inca potential sa propuna pietei vinuri de exceptie.
ORIENTARE SPRE CALITATE
Cu toate ca evolutia a fost una progresiva, din istoricul Cramei Oprisor nu au lipsit si unele momente mai dificile, in care au fost facute unele greseli. Gabriel Roceanu explica: „In partea de vitivinicultura, am supraestimat conditiile meteo, am avut parte de situatii in care ne-am luptat cu niste fenomene meteo neprevazute, care au avut repercusiuni. In relatia cu piata, au fost facute greseli mai mici sau mai mari, insa, din fericire, pe cele mari le-am reparat foarte repede. La un moment, mm avut o politica comerciala mai putin inspirata, pe care insa am ajustat-o rapid pentru ca nu se potrivea conditiilor pietei”.
In urma analizei parcursului pe care l-a avut Oprisorul, directorul actual al cramei se arata multumit, considerand ca mai exista loc de crestere. „Sunt multumit de evolutia pe care am avut-o in acesti zece ani, pentru ca in conditiile in care piata de vin romaneasca s-a aflat sub doua mari presiuni, venite din directii opuse – lipsa culturii vinului a consumatorilor romani si presiunea data de legislatie – am a reusit sa realizam cateva lucruri de calitate. Aceste doua tipuri de presiuni i-au determinat pe multi producatori sa renunte sau sa se orienteze spre cantitate”
