Natura si misterioasele ei mecanisme nu pot fi caracterizate ca fiind democratice (din fericire). Intotdeauna a existat „mai bun” sau „mai putin bun”, aceasta axioma aplicandu-se inclusiv regnului biped si, de cele mai multe ori, rational.
Acum cateva zile vorbeam cu Cezar, colegul de redactie si de pagina, despre cum ai putea invata un „manelist” sa bea vin (nu ma refer la bautul profesionist, pana la autointoxicare), sa-l apropii de fenomen, sa se bucure de el. Daca ar fi posibil un astfel de demers, prin ce mijloace ar putea fi realizat? As vrea sa mentionez ca prin termenul „manelist” nu-i vizez pe mai mult sau mai putin talentatii interpreti de slagare de jale si doliu sau de aruncat cu banii in femei si tambalagii. Sau nu numai pe ei! Principala clasa vizata de discutia noastra este acea densa patura de conationali (etnia nu reprezinta un criteriu de diferentiere) care adera de buna-voie la „acel” stil de viata, usor iesit din tipare, epatant mai ales prin lipsa de bun gust. In sfarsit, ii stiti, ii vedeti aproape in fiecare zi! Nu ai cum sa-i ratezi!
Asadar, va puteti imagina un manelist degustand si savurand un vin? Ia paharul de vin de picior, cu o mana ferma si plina de ghiuluri, il degusta dupa regula, apoi spune: „Un vin intens, complex si profund, cu un bun echilibru gustativ si o aciditate revigoranta si postgust sustinut. Sa moara mama!”. E ca si cum l-ai pune pe nu- stiu-ce „copil de aur” sa recite versuri din Reiner Maria Rilke, “cu traire”! Elementele ecuatiei vin-manelist par rupte din lumi diametral opuse, iar diferenta este data de capacitatea de a reprezenta si intelege frumosul!
Fireste ca si manelistilor le place vinul, mai ales atunci cand este bun companion seratelor pe ritmuri exotic-balcanice sustinute de pianistul cu instrumentul la subtioara si de vocalistul ragusit. „Cu cola sau sprit de sus, traiti-ar!” Fireste ca si manelistii cumpara vinuri! Dar nu orice fel de vin, ci sticle cu „gatu’ stramb” sau cu mult auriu pe eticheta, sa se asorteze cu colanul de la gat si cu treningul lucios, “de mall”!
Pentru ca de mai multi ani incoace numarul manelistilor pare sa creasca in progresie geometrica, multi vanzatori incearca sa abordeze acest segment adaptand discursul la nivelul celor vizati. Asa ne trezim cu tot felul de campanii demente, care promoveaza un stil de viata violent, grosolan si vulgar, care, in principiu, nu ar avea nici o legatura cu notiunea de vin. Nu stiu cati clienti au atras acesti producatori cu astfel de strategii, probabil ca destul de multi. Insa, atunci cand atragi mitocania prin mitocanie, nu inseamna decat ca o accepti si ca te complaci in aceasta situatie.
Hai, fara cifra!
vezi ca acu’ iti taie si apa calda vreo doua-trei zile! si cand ti-o face, e fara termen de garantie…