În aprilie 2006 apărea website-ul Vinul.Ro. Venea după 4 ani în care scrisesem despre vin, într-o foicică frumos colorată, intitulată “Connaisseur” și distribuită lunar gratuit împreună cu un ziar național generalist. Tot în aprilie, dar 2008, a apărut prima revistă tipărită numită Vinul.Ro. Privind în urmă, văd atâtea prostii, stângăcii și greșeli, încât mi-e jenă de cât de puține știam (valabil și azi, desigur). Și totuși, am ajuns până aici. Am învățat, mai mult sau mai puțin. Pe noi și pe alții.
Cineva spunea că presa e ca elasticul de la budigăi: nici nu știi că există,
până când nu mai există și te trezești cu ei în vine.
Am fost aici.
Când cea mai mare parte a industriei încă nu era privatizată.
Când Cabernetul Ausbruch și Busuioaca “de Huși” făceau legea în căminele studențești, iar Premiat sau Golden de Odobești erau “aspiraționale”.
Când furori făcea Dry Muscat-ul demisec de Jidvei, iar Vinul Cavalerului era cel mai de seamă brand pe care se puteau gândi să-l dorească “muritorii de rând” mai curioși într-ale vinului.
Când Sec de Murfatlar voia să propună o (r)evoluție.
Când Matei, Soare sau Terra Romana desțeleneau primele brazde în mintea doritorilor de “mai bun” și când “Floarea soarelui” de la Halewood abia începea să devină, și-și făcea reclamă cu fluturași puși în cutiile poștale.
Când Davino făcea încă spumante, iar majoritatea etichetelor de la ei imitau hârtia scrisă “de mână” în cramă.
Când târgurile erau Novvin și Festivinum, iar Oprișor se numea Carl Reh și vindea River Route (“unde-i mâța din Sascut”, cunoscătorii știu ce vorbesc).
Când încă se alegeau “prințesele” și “Regina vinului”.
Când se organiza prima Megadegustare de Cabernet la un hotel de prestigiu, cu show culinar și peste o sută de participanți.
Când apărea revista Wine Industry, când se redenumea Romanian Wine Art și când dispărea.
Când abia numărai 5 magazine specializate în vinuri în toată țara, când primele vinuri chiliene uimeau cu aromele lor intense și exotice degustătorii mioritici, autorizați sau ne.
Când exista un Club numit “Presa de vin”, Premiile “Radu Anton Roman” și o mulțime de intenții și planuri.
Când abia apărea IWCB. Și când a avut loc prima jurizare publică de vinuri cumpărate de la raft.
Când toate restaurantele aveau doar două vinuri: “alb și vin roșu, de care poftiți!”.
Când a apărut prima mișcare culturală pentru promovarea produselor tradiționale românești, “Revoluția Pleșcoi”.
Când au apărut primele “Ghiduri ale vinurilor” și “Povestirile cârciumărești”.
Când au început să apară fețe sub 30 de ani la degustări, lucru aproape nemaivăzut înainte.
Când a început lumea să bea roze și somelierii să facă parade pe stradă.
Când au apărut primele Casual Wine Party-uri de vinerea seara, sau BYOB party la The Gang.
Când apărea frumoasa revistă Millesime. Și când nu mai apărea.
Când bloggerii au început să fie invitați să scrie în presa tipărită și să participe la concursurile de vin, ca jurați cu drepturi depline.
Când s-a întâmplat primul târg de vinuri în Centrul Vechi al Capitalei și când a început să se bea vin (bun) pe plaje.
Când lansam revista în fiecare lună în alt oraș, împreună cu Casa de Vinuri Cotnari, cu degustare.
Când s-a înființat prima mișcare coerentă de promovare a soiurilor de vinuri românești – “Cercul de Fetească” – și când, pentru prima dată la un concurs internațional, soiurile românești au fost jurizate separat, pentru a stimula concurența între producători și cunoașterea de către public.
Poate ne-ați remarcat, poate nu. Dar cam la toate astea am fost martori. Pe unele le-am mai uitat iar pe altele chiar noi le-am făcut. Cu Vali Ceafalău, Dan Petrici, Bogdan Gavrilă, Radu Rizea, Horia Hasnaș, Loreta Budin, Otilia Chiriță, Alexandra Holhoș și Cristina Stănescu, Roxana Ana, Cosmin Tudoran, Cristina Șterbeț, Crina Gândilă, Amalia Arva, Poliana Parichi, Adriana Popescu. Și cu alții, pe care i-am uitat, îmi cer scuze… Unii dintre ei au făcut pasul înapoi, alții au făcut pasul lateral, alții au făcut pasul înainte, alături de noi sau separat. Le mulțumim tuturor. Și în special cititorilor și partenerilor din industrie care ne-au sprijinit.
Așadar, am fost aici. Încă suntem aici. Cu idei și planuri. Să vedem ce ne rezervă viitorul.
* Și, pentru că tot vorbind despre trecut ajungem inevitabil la viitor, vă recomand să vedeți despre ce e vorba și să sprijiniți și voi una dintre cele mai interesante inițiative de dezbatere privind viitorul României: România noului val. Găsiți acolo toate detaliile. Bogdan, unul dintre voluntarii și coordonatorii inițiativei, a fost de-a lungul multor ani din istoria Vinul.Ro un sprijin discret și incredibil, cu idei „disruptive” excelente 🙂 Mulțumim, Bogdan.