Au venit americanii! Doar ca nu s-au oprit la noi, ci s-au dus direct peste Prut, unde, alături de suedezi, au decis să transforme sectorul vini-viticol, prin calitate, sustenabilitate și inovație.
În perioada 6-8 septembrie 2018 s-a desfășurat la Chișinău, cea de-a treia Conferință Globală de Turism Viticol sub coordonarea Națiunilor Unite, edițiile anterioare fiind găzduite de Georgia și Argentina.
Scopul acestei întruniri a fost evidențierea modalităților prin care turismul vini-viticol poate deveni un instrument viabil de dezvoltare rurală sustenabilă. Au fost invitați experți din peste 30 de țări și delegații de presă care au avut parte de un program intens pe parcursul a două zile. Discuțiile teoretice au fost fericit completate de vizite la cinci crame și o pensiune agro-turistică, oferind exemple practice ale implementării strategiilor prezentate.
Context: Tehnica intimidării rusești
Un cumul de factori politici si economici a condus în 2006 la impunerea unui embargo rusesc asupra vinurilor moldovenești, bănuite de a fi contaminate cu pesticide. Coincidență sau nu, această măsură a urmat la scurt timp după adoptarea de către Moldova a noilor reglementări legate de controlul vamal față de Ucraina și Transnistria, însă oficialii ruși insistau pe calitatea scăzută oferită pe atunci de producătorii moldoveni.
În 2010 , șeful Rospotrebnadzor (similar SANEPID), a declarat batjocoritor, că vinul moldovenesc nu se poate folosi decât la vopsit garduri. Din 2013, același serviciu de sănătate publică a interzis complet importurile de vin din Moldova. De această dată, decizia a coincis cu semnarea Acordului de Asociere a Moldovei cu UE.
Soluții: 7 Lecții capitaliste de la Conferința Globală de Turism Viticol UNWTO
Încă din 2007, Moldova a înțeles că situația sectorului viticol, cuprinzând 25% din populația activă a țării, este critică și se impun măsuri radicale. Atunci a fost demarată o reformă reală și profundă, după modelul Armeniei. Lecțiile pentru care Moldova este studiu de caz și care se află în diverse stadii de implementare, merită cunoscute și de alte țări care doresc să facă parte din familia poveștilor viticole de succes.
1. Parteneriatele public-private sunt dificile, transformative și creează o nouă realitate. (Carole Lawson)
Sunt necesare modele inovative de parteneriat între stat, producători, instituții de cercetare-dezvoltare și mediul privat. Guvernanța unor astfel de relații este dificilă, frica de insucces se află la cote maxime și poate paraliza evoluția proiectului. Este necesară o strategie clară, cu tot cu indicatori-cheie intermediari, care să verifice progresul. Ținta acestor parteneriate trebuie să fie susținerea micilor antreprenori prin simplificarea procedurilor.
2. Turismul viticol nu este un centru de profit adițional pentru o vinărie, este un instrument de dezvoltare rurală. (Eduardo Fayos-Sola)
Este momentul să gândim la o scară globală, reformatoare. Turismul viticol nu este doar un mod de a completa veniturile cramelor. Este un instrument puternic de dezvoltare a zonelor rurale, prin crearea de locuri de muncă permanente, independente de muncile sezoniere specifice sectorului.
3. Trebuie creată o ”Rută a Turismului Viticol European”. (Jose Calixto)
Rețeaua europeană a orașelor vinului își propune să dezvolte o rută a turismului viticol care să traverseze întregul continent. Acest circuit se va baza pe parteneriate locale și va include o rețea de muzee ale vinului și de evenimente. De asemenea, se vizează liberalizarea e-comerțului cu vin .
4. Diferit în mod optim, pe scara valorii (Tornike Zirakishvili)
Vinul trebuie să nu mai fie privit ca un simplu produs alimentar, ci să înglobeze servicii conexe care să-l transforme într-o experiență. Această transformare trebuie să includă elemente de noutate, fără să se încerce inovarea cu orice preț.
5. Susținerea comunităților locale și eliminarea intermediarilor. (Marina Mizabekian)
Proiectul ”Wine Cubes” din Armenia vizează dotarea cramelor mici cu săli de degustare compacte și mobile. Scopul este de a scurta traseul dintre vinărie și consumatorul final și de a da oportunitatea producătorilor care nu au încă facilități turistice de a-și prezenta direct producția, creând și o legătură emoțională cu clientul.
6. Turul cramei și degustarea nu mai sunt suficiente ca atracții turistice. (Per Karlsson)
Poate cea mai dură lecție, este faptul că turismul viticol nu este despre vin, ci este despre experiențe memorabile. Proprietarii de crame nu trebuie să investească doar în locații impresionante, ci trebuie să ofere ceva specific, cu entuziasm și imaginație. Implicarea vizitatorilor în etapele vinificației, posibilitatea de a-și crea propriul vin, masterclass-uri de asocieri culinare sau chiar cursuri de gătit, toate contribuie la o experiență completă.
7. Cramele trebuie să creeze pachete dedicate inclusiv celor care nu beau. (Stylianos Filopoulos)
Continuând ideea anterioară, turismul viticol trebuie să fie inclusiv, să existe atracții chiar și pentru cei care nu au venit pentru vin. Se cere o regândire a modelului de business, care să pună vinul în context cultural. De exemplu, terroir-ul poate constitui sursă de fascinație istorică, se pot organiza evenimente legate de tradiții, folclor, muzică, gastronomie, lărgind sfera de impact.
În încheiere, se poate spune că cea mai bună lecție oferită de Moldova a fost nu una spusă, ci simțită. Este lecția renunțării la orgoliile personale și a conlucrării pentru a crea ceva mai mare. Fiecare dintre cramele vizitate, deși își prezenta cu mândrie portofoliul avea doar cuvinte de laudă și pentru celelalte crame și eforturile acestora.
Silvia Palasca- Specialist Web & Social Media.
Transform vinul în cuvinte și imagini.
Autor la http://winendine.today/