“8215” de ganduri de la Marius Stoian

“Nimic din ce e al lumii trecătoare – de la consumarea de sine, într-un act frust şi hedonist, până la urmărirea şi filmarea vieţii trăite ca în cel mai atroce reality-show – nu e străin de imaginea şi gândirea poetică a lui Marius Stoian”, descrie Dan Mircea Cipariu cartea de poezii “8215” a jurnalistului Marius Stoian.

Cartea de debut a lui Marius Stoian, publicata la editura 22th Century Publishing, in 2010, surprinde nu numai prin conținut, ci și prin experimentul postmodernist al cărții ca obiect. Cartea de poezii “8215” este ilustrată cu 30 de fotografii originale făcute de excepţionalul artist de street-art Alex MacNaughton.

Coperta 4 a cartii surprinde prin reteta inedita: un fragment dintr-o scrisoare personală, adresată în 1987 lui Marius Stoian de filosoful Constantin Noica, opinia directorului revistei Hustler și o microstenogramă a unei conversații telefonice purtate între Marius Stoian și Nicolae Manolescu, Președintele Uniunii Scriitorilor.

Matriţele vizuale şi de discurs poetic ale lui Marius Stoian consacră un zeu decăzut al ritmului beta. Semnele oraşului sunt, cum ar spune poetul, o musculatură a haosului, o juxtapunere de imagini luate, cele mai multe dintre ele, în priză directă. Viaţa trăită e pretextul pentru viaţa visată („În pragul oboselii scriind cu internsitatea trupului ce-şi trăieşte inconştient / visele din captivitate”). Dar viaţa trăită e şi bun prilej de evaluare a sinelui şi a unor raporturi nemediate cu spaimele provocate de rupturile de/din existenţă. Marius Stoian face şi terapie prin scris, şi metodă de impunere a unor fraze ori gânduri ale scindării într-o stilistică proprie. El îşi marchează teritoriile sale citadine şi ontologice asemenea artiştilor de street-art: pulverizează tensiuni acumulate, texte tip mantră, imagini care să atenţioneze un public din ce în ce mai secătuit de serialitate şi ştiri. Autoscopia rezultată produce deseori mai multe penumbre decât certitudini: „Eu am fost şi zeu şi curvă şi mamă de copii orfani, într-un amurg cu clopote / de bronz” – Dan Mircea Cipariu