Accent – Miere si fiere in restaurante

Anul acesta, Vinul.Ro a demarat o campanie de promovare generica a consumului de vin, concretizata (deocamdata) in doua evenimente: Primavara in rose si Vara in alb. Intreaga campanie a presupus prezenta mai multor actori, fiecare cu roluri bine definite in tot acest angrenaj. Pe langa membrii echipei Vinul.Ro, in acest proiect au fost implicati direct, in urma unui acord prealabil, atat producatorii si distribuitorii de vinuri, restaurantele si terasele partenere, cat si consumatorii finali, care, pe langa faptul ca s-au numarat printre principalii beneficiari ai acestei campanii, au avut si rolul de judecatori in privinta succesului manifestarii si calitatii vinurilor participante.

Publicitate
Ravago

Fiind un proiect destul de amplu, era normal ca in evolutia lui sa apara si nemultumiri. Nu multe, dar au fost! Unele au plecat de la impresia unora dintre participanti cum ca ceilalti – intotdeauna ceilalti! – nu fac indeajuns de multe pentru bunul mers al evenimentului. Este normal, sta in natura umana sa socotim a fi bun ceea ce facem si sa desconsideram ceea ce fac ceilalti!

As dori sa trec peste implicarea echipei Vinul.Ro, a producatorilor si a consumatorilor in acest eveniment, si sa ma opresc asupra rolului pe care l-au avut restaurantele. Este important, pentru ca atitudinea pe care oamenii din restaurante – responsabili, manageri, ospatari, barmani – nu este una circumstantiala, legata de aceasta campanie, ci una universala, pe care o intalnim la tot pasul. Nu neg faptul ca unele dintre locatii si-au dat silinta si evenimentul a decurs cat se poate de natural. In altele, in schimb, cu toate ca am incercat sa apelam la notiunea de bun simt si la cea de respect fata de ceilalti, ne-am lovit de refuzul de a colabora intr-un mod eficient, ca de un zid. Se pare ca, mai nou, oamenii din restaurante nu mai cred in expresia „Clientul nostru, stapanul nostru!”. Ba din contra, ei vad in orice colaborator, client, furnizor, partener „un nou fraier pe care sa il faca la bani”. In cautarea profitului de termen scurt si a efectelor imediate, acestia nu mai reactioneaza decat „cu banul inainte”, si nici macar atunci nu poti fi sigur de succesul colaborarii.

Publicitate
IPPU

Atitudine de superioritate, reactii ursuze, neprofesionalism, mitocanie. De asta te lovesti atunci cand intri in restaurantele din Romania. In aceasta situatie, putem da vina pe nivelul de trai, pe nivelul de educatie, pe „cei sapte ani de acasa“, insa doar cautarea cauzelor nu ar rezolva problema si am sfarsi intr-o „mare“ de frustrari. Solutia la aceasta problema este detinuta de catre consumatori. Acestia ar trebui sa fie mai pretentiosi, mai exigenti in privinta serviciilor pe care le primesc in restaurante. Pana la urma, trebuie sa fie constienti ca ei platesc! In momentul in care grosolania si infatuarea vor fi penalizate drastic, cu siguranta nu vom mai avea parte de degete bagate in farfurie sau in pahare, de coate puse pe umarul clientului, de comentarii obraznice sau remarce de genul: „Ba, da’ mie ce-mi iese!”.

5 thoughts on “Accent – Miere si fiere in restaurante

  1. Domnule Valentin Ceafalau,
    Constatati in scris ceea ce consumatorii o patesc mai zi de zi in nenumarate terase, restaurante, hoteluri. Dupa cum stiti, numarul acestor locatii problematice este atat de mare, incat daca ar fi sa alegem cu totii doar acele locatii unde esti tratat civilizat, s-ar putea sa avem surpriza ca, ori sa nu mai gasim locuri, ori preturile practicate sa fie asa de mari incat nu prea iti poti permite sa te asezi pe scaun la o masa, ori un mix din ambele. De ce nu incercati sa faceti o lista neagra a locatiilor horeca cu probleme de atitudine, macar din Bucuresti? Puteti sa o publicizati atat pe site, cat si in revista, pe o perioada indelungata, si s-ar putea sa aveti succes in demersul dvs de promovare a vinului, dar si a locatiilor partenere. Eu asi fi si mai radical, pana la un boicot dublat de un embargo al producatorilor de vin pentru aceste locatii. Dar are cineva curajul, in Romania, sa faca asa ceva?

  2. Peste 50% din ospatarii din Centrul Vechi nu stiu de exemplu daca Sauvigngon Blanc este un vin alb sau rosu – si tin un pariu cu oricine pe ideea asta. De pahare potrivite sau temperatura ce sa mai vorbim…Pe ce plus de valoare sa dau eu atunci de 3 ori pretul din supermarket? In 90% din cazuri vinurile listate in meniu nu exista si fizic pe stoc (toate adica). Daca ceri vreo frapiera risti sa te goneasca de la carciuma lor.Exista si doar cateva exceptii (la una erati ieri pe la pranz), dar si acolo sunt destule de imbunatatit, fara prea mari eforturi, numai vointa sa fie. In rest, noi, clientii,sunt de acord ca prin cereri frevente putem influenta ceva, insa ne-am cam plictisit sa ni se tot spuna ca un pahar de apa sau cognac e cel mai potrivit pentru un Chardonnay.

  3. Domnilor, cred ca trebuie sa facem mai mult decat o pseudo lista a rusinii. Haideti sa-i identificam pe cei corecti si sa-i promovam si ajutam, in felul acesta poate vom reusi sa convingem si o parte dintre ceilalti sa-i urmeze intr-un fel. Nu putem construi ceva plecand de la lucrurile rele, trebuie sa folosim forta de comunicare pentru a transmite ce si unde se face bine pentru ca in acest fel vom directiona o parte a clientilor care se informeaza catre acesti oameni care inteleg si respecta regulile. Am putea in acest fel sa-i ajutam sa creasca in detrimentul celorlalti. Sunt decis sa sprijin orice abordare in acest sens.

  4. Toata consideratia pentru efortul tau de a educa ceea ce pentru moment pare de needucat la noi!
    Nu cred ca esti asa de radical, un producator de vinuri care isi pune sufletul intr-o sticla de vin nu cred ca-l va arunca intr-o locatie rusinoasa.
    Se pare insa ca sunt putine vinuri cu suflet si multi consumatori care pun cola in vinul rosu si sunt incurajati de cei care aduc vinul la masa.
    Totul tine de educatie si bun simt. Pentru care trebuie efort, munca, neuroni…
    Sa auzim de bine!

  5. Domnilor in cei 8 ani de vanzari de vinuri am obosit sa port astfel de discutii. Cu ospatarii – clientii nu au habar ce vor si cand le recomanzi ceva iti replica arogant ca stiu ei mai bine. Cu clientii – ospatarii nu au legatura cu meseria lor nu stiu sa serveasca si nici sa se poarte, daca ii intrebi despre vreo recomandare primesti invariabil raspunsul cu fata’n iarba sau grasa. Cu proprietarii cu cine si pentru cine sa fac ceva. Pierdem din vedere ca s-au facut pasii importanti, iar fata de cei care au decis sa faca acesti pasi avem niste obligatii. Pe ei pe cei care se informeaza trebuie sa-i ferim de experiente triste, daca ne vom ascunde de fiecare data in spatele majoritatii care intr-adevar mai are mult pina va ajunge la statutul de educat vom incetini ritmul de crestere al celorlalti care in acest moment au nevoie de mai mult pentru a evolua.

Comments are closed.