După cum ați putut citi în articolul dedicat degustării de Fetească Neagră organizată în prima jumătate a lunii septembrie la Tasting Room din București, două vinuri de la Domeniile Tohani au surprins asistența: Apogeum, o ediție limitată de aproximativ 5.000 de sticle, cu un preț de peste 30 de euro, și Moșia de la Tohani, parte dintr-o gamă mai largă din zona premium-accesibilă ca preț (cca 8 euro). Prezent spre finalul întâlnirii, vinificatorul responsabil de cele două surprize, sud-africanul Albertus Van Der Merwe, a socializat și a răspuns întrebărilor puse de bloggerii și consumatorii prezenți la eveniment, dar și de redactorii Vinul.Ro.
(Mai multe informații și articole despre Domeniile Tohani puteți găsi aici)
– Cum sunt făcute aceste două Fetești, care este secretul?
Nu e vreun secret, dacă vreți, aș putea căuta prin jurnalul de producție și să vă spun cu exactitate toate etapele și procedurile aplicate acestor vinuri, dar mi-e teamă că ar fi plictisitor. Mai important mi se pare să vă spun că forma finală a acestor vinuri se datorează într-o măsură mare unor struguri sănătoși și de foarte bună calitate, de pe parcele de la Tohani pe care le-am identificat ca fiind optime pentru acest soi. Pentru Apogeum, e vorba de vii mai vechi, cu o producție mică la hectar. Nici presarea nu a fost una agresivă, ba chiar îmi amintesc că am îndepărtat o parte din must încă de la început, pentru a avea un raport cât mai bun între sucul de struguri și cantitatea de pielițe în timpul macerației.
– De aici, culoarea foarte intensă?
Culoarea nu e niciodată o problemă în Dealu Mare. Avem destulă. E vorba aici și de extragerea aromelor și, în final, și de o structură cât mai bună a vinului rezultat.
– Un profil al soiului Fetească Neagră deja încetățenit la noi spune că nu este neapărat foarte intens colorat, cu un corp mediu și arome de prună uscată, cireșe și un pic de piper. Ale voastre s-au prezentat mai degrabă bine colorate, cu un corp puternic.
Sunt un vinificator format la școala Lumii Noi, pentru mine, aromele sunt extrem de importante. La fel și corpul vinului, care trebuie să fie puternic, dar ușor de băut, în același timp. Și aciditatea e importantă pentru a imprima în final vinului un caracter plăcut, gustos. Așa că am creat aceste vinuri având în minte nu neapărat piața românească, ci pe cea globală. Dar ați văzut că, din punct de vedere aromatic, ambele vinuri au fost considerate ca fiind atât tipice, cât și intense.
„Mă gândesc să mă mut cu totul în România, pentru următorii zece ani“
– Credeți că aceste Fetești vor ajunge să fie băute pe piața globală?
Cum spuneam, sunt format la școala Lumii Noi, am permanent în minte imaginea foarte concurențială de pe piața internațională, așa că am încercat, și cu vinurile de la Tohani, să ofer băutorului o satisfacție mai mare decât suma de bani cerută pe aceste vinuri. Cât despre când vor ajunge aceste Fetești să fie băute și cunoscute pe plan internațional, aș spune, mai degrabă, că acesta va fi un proces de durată, iar succesul va depinde de succesiunea firească a unei strategii „pas cu pas“. Mai întâi, e esențial ca vinurile să fie de bună calitate.
– Va ajunge vreodată România să fie recunoscută spontan ca „țara unde se face Feteasca Neagră“, așa cum se întâmplă cu Argentina și Malbec, Africa de Sud cu Chenin Blanc și Pinotage, Chile cu Carmenere?
Totul este posibil, dar pas cu pas. Iar primul pas este ca vinurile să ofere consumatorului satisfacție: arome plăcute și intense, un caracter general ușor de înțeles și de băut și un preț concurențial. Ca să fiu bine înțeles, cred foarte mult în oportunitățile pe care România le poate oferi. Atât de mult, încât acum, după nouă ani de când vin pentru perioada campaniilor viticole de la Tohani, mă gândesc foarte serios să mă mut cu totul aici pentru următorii zece ani. E un potențial foarte mare nu doar pentru soiurile românești, ci pentru vin în general. Iar zona Tohani e una extrem de valoroasă. Am în minte, spre exemplu, un Sauvignon Blanc de Dealu Mare căruia îi văd un mare viitor. Dar vom putea vorbi despre asta când va fi gata. Până atunci, pot spune că urmăresc în vinurile pe care le facem aici să păstrez cât mai mult din puritatea fructului original și să o concentrez cât se poate de bine, integrând-o în același timp armonios în vinuri care să aibă și structură bună, și o aciditate vioaie, plăcută. Rămâne ca specialiștii și piața să certifice dacă am reușit sau nu. Rezultatele de până acum – Apogeum a obținut Argint în 2012 și Aur în 2013 la Concours Mondial de Bruxelles – ne fac să cred că suntem pe drumul cel bun. Iar feedbackul pe care îl primim de la consumatori și pasionați de vinuri, la astfel de degustări, este și el mai mult decât încurajator.
– O întrebare de final, pe care o punem oamenilor care fac vin: care este trăsătura cea mai importantă a unui vinificator?
Atenția la detalii, fără îndoială. Un vinificator trebuie să știe exact ce vinuri are în anumite vase, în ce etapă de producere, cu ce plan de vinificare și cu ce rezultat scontat. Și creativitatea e foarte importantă, trebuie să-ți placă să te „joci“, să experimentezi permanent, având în minte că rezultatul final trebuie să fie satisfacția celui care îți cumpără vinul. Și ar mai fi ceva: să împărtășești celor cu care lucrezi cunoștințele și experiența ta, să încerci să îi inspiri. Echipa e foarte importantă.
Fac io?!?
După nouă campanii la Tohani, Albertus Van Der Merwe și-a făcut prieteni și spune că vine în România ca la el acasă. Îi plac oamenii de aici, iar pe colaboratorii apropiați îi consideră aproape „frați“. Lucrează împreună cu voioșie și-și dau porecle, în glumă. Dar una dintre cele mai amuzante amintiri ale lui Albertus, care-l face să râdă în hohote și acum, datează din primii ani de colaborare cu Tohani, când încă nu înțelegea deloc românește. O doamnă care dorea să-l ajute, dar care nu vorbea limba engleză, i-a spus, foarte hotărât: „Fac io!“. „Am fost mai mult decât surprins și nu știam ce să cred, până când cineva mi-a explicat ce voia doamna să spună“, își amintește și azi sud-africanul.