Prajiturile nu erau ceva la ordinea zilei in bucataria mamei mele. Le pregatea o data pe saptamana, sambata, urmand a fi servite duminica la pranz ca desert. Era un fel de lege nescrisa a familiei ce se transmitea de la o generatie la alta: duminica trebuia sa avem pe masa prajitura. Daca nu mancam prajitura nu simteam ca e duminica. Era acel ceva care diferentea mesele din celelalte zile ale saptamanii de masa de pranz de duminica. Nu mai tin minte toate denumirile „bucuriilor” pe care le savur
Publicitate
