Altfel de wine pairing

Numărul actual al revistei noastre (ca și celelalte, de la începutul anului) s-a concentrat, după cum ați putut observa, asupra oamenilor: după aceia dintre ei care sfințesc locul în podgorii și după aceia care promovează localurile de calitate, am considerat la fel de fascinant și “spectacolul” profesioniștilor care prezintă și reprezintă vinurile și cramele în toată țara, în fața clienților (consumatori finali sau personal din restaurante). Veți găsi în paginile ediției curente povești ale celor care bat lunar mii de kilometri și dorm mai mult prin hoteluri și pensiuni decât acasă, cu familiile lor, ca să ducă cultura vinului în toate colțurile țării.

Și, dacă am tot vorbit despre oameni în această publicație dedicată vinului, probabil ar fi cazul s-o spunem mai clar, cu toate că e un adevăr ce pare de la sine înțeles: înainte de orice mâncare, cea mai valoroasă asociere a vinului este cea cu oamenii – care cultivă strugurii, care fac vinul, care îl vând, care îl promovează, care îl beau. Așa cum experiența și tradiția istorică sunt cele care dau, de obicei, cele mai potrivite asortări vin-mâncare, tot așa experiența și istoria fac să reziste și cele mai potrivite asortări vin-oameni: atât la nivel de reprezentare, cât și la nivelul preferințelor de consum. La 14-15 ani după apariția primului val mai numeros de crame private, istoria foarte scurtă a vinului românesc a selectat și decantat – sau a “călit” în focul luptei, conferindu-le rezistență – un număr de persoane care, odată intrate în piața (și în viața) vinului, n-au mai plecat! Pentru că au înțeles și îndrăgit acest produs și spiritul lui, s-au perfecționat și au decis că asta e o meserie care le oferă satisfacție. “Cine face ce-i place, nu va fi nevoit să muncească nici măcar o zi în viața lui”, spune unul dintre personajele interviurilor noastre. Pentru că atunci când îți câștigi pâinea făcând ce îți place, greutățile ți se par mai mici, motivația personală e mai puternică și satisfacția e sporită.

Trăim, din păcate, vremuri tulburi, în care spiritul mercantil pare să domine – și să schimonosească grotesc – caracterele și relațiile interumane. Însă poveștile pe care le veți găsi și în acest număr al revistei noastre – cu toate că includ, evident, și interesul financiar firesc al personajelor prezentate – sunt de natură să ne încurajeze. În ciuda epocii sulfuroase pe care o parcurgem, în vin (și sigur că nu doar aici!) există oameni pentru care motivația, satisfacția și știma de sine sunt legate nu doar de bani, ci și de plăcerea de a face o meserie care îi determină să se considere – și să devină – mai frumoși, mai înțelepți, mai buni.

Câteva portrete ale promotorilor de vin apărute în paginile revistei tipărite puteți citi aici:
Ștefan Timofti nu-și imaginează viața fără vin
Pasiunile directorului de vânzări Eugen Telișcă
Cine reprezintă Oltenia Profundă în Ardeal?
Inginerul cu drag de vin
Vinul e sursa ei de energie și de entuziasm
De la bibliotecă la Poliție și apoi la vin
Roxana, păstoriția hipsterilor de la Rotenberg
Big Radu: când vinul ți se adresează, te pleci și asculți
Vali Ceafalău: farmecul vinului constă tocmai în imperfecțiunea lui

Fotografia de mai sus a fost preluată de pe meadowood.com