Am facut RAVagii

Din nou la drum. Un medium-distance, mai precis mergem in nord-estul Moldovei, zona cu nume de rezonanta printre consumatorii de vin mai vechi sau mai noi. Iasi, Cotnari, Husi, Bohotin, crame multe, vinuri, si mai si. E o delegatie restransa. Doar Vali si cu mine. O alegere oarecum fortata, pentru ca partenerul de drum nu ne da prea multe optiuni. E o Toyota, RAV4, in trei usi. Daca am merge mai multi, n-am mai avea cum sa ne luam periutele de dinti cu noi. Dar e o mica bijuterie, care are marele avantaj ca, in oras, isi gaseste rapid un loc de parcare. Iar in vie nu poate sa aiba probleme. Tractiune 4×4, motor de doi litri, care dezvolta 150 de cai-putere pentru o greutate de numai 1330 de kilograme, adica mai putin de 10 kilograme pe spatele fiecarui calut. Sigur, e un model mai vechi, 2001, si nare CD, spre disperarea lui Vali, care nu mai poate asculta obsesiv Highway to Hell sau alta creatie de acelasi gabarit a celor de la AC/DC. M-a amenintat ca, daca se va mai repeta situatia, o sa-mi cante el.

Publicitate
IPPU

OFF-ROAD PE DRUM EUROPEAN

Plecam. E deja tarziu, aproape 8.00. Ne ia mai bine de o ora sa parasim minunata Capitala a Romaniei. Desi, in Colentina, acolo unde alimentam, incepi sa te simti mai degraba prin Extremul Orient. Treptat, insa, redescoperim plaiurile mioritice. Mai ales pe portiunea Tecuci – Husi, unde gropile naturale alterneaza cu cele facute de mana omului. Se lucreaza, in ritmul stiut, cine stie cand si daca aceasta magistrala europeana se va termina vreodata. A fost o alegere buna Toyota, are suspensii sanatoase, rezista impecabil la capcane. Este ora 12.30 si ne apropiem de Husi. Vrem sa incepem cu Speed. Intalnirea fusese aranjata prin telefon, acum, insa, domnul Bunescu nu mai raspunde. Nu-i nimic, noi tot mergem la societate. Cerberul, insa, nu ne lasa sa intram. Ordine precise. Or avea ceva de ascuns?

Am inceput cu stangul. Continuam traseul catre Iasi. Drumul, parca mai bun. Acum, nu va ganditi la autostrada, hartoapele sunt omniprezente, mai ales intre Albita si Raducaneni, portiune in care drumul are si rol de dig pentru Prutul tot mai capricios al ultimilor ani. Dar suntem prima data prin zona colinara a estului Moldovei noastre, privelistea e superba, poate si pentru ca, in fine, a venit primavara. Plus ca RAV-ul nostru are o stabilitate deosebita si-mi permite sa evit in ultima clipa cateva transee. In fine, ajungem la Iasi si, victorie!, la Bucium nu avem problemele de la Husi. Toyota ramane afara, la 23 de grade, noi intram prin crama, unde mai mult de 12 nu-s… Dar nu stam prea mult, Bucium, altadata un mastodont al vinificatiei, este in reorganizare, asa ca ne continuam drumul spre Casa Olteanu. Parasim drumul principal, urcam spre Barnova, facem stanga spre Cercu, Toyota inca rezista, desi drumul e varza. E mai buna ultima portiune, unde nu mai e asflat. Dar merita efortul, pentru ca de la crama ai Iasiul la picioare, intr-o priveliste superba. M-as combina cu un Aligote Gramma, dar mai am drumuri de facut. In seara asta se joaca Real – Barcelona, mergem in Iasi sa vedem meciul(pentru cine nu stie, Barca a invins cu 2-0 la Madrid).

Publicitate
Oprisor

AM ESCALADAT COPOUL

Dimineata, din nou la Casa Olteanu. Acelasi drum. Prost. Mai dam o raita prin vie si prin ceea ce a fost odata domeniul Bucium. Multe vii lucrate de mantuiala, altele de-a dreptul in paragina. Pacat. Toyota iubeste drumurile astea. Sunt pentru ea. Urca fara probleme, ba chiar si intoarce acolo unde doar un motociclist ar mai reusi… Plecam spre Cotnari. Vrem, nu vrem, strabatem Iasiul si constatam ca si in acest colt de tara sunt multi posesori de carnet carora nu le-ai da voie sa conduca nici macar o roaba. Pana la Targu Frumos drumul e cu adevarat european, insa cum faci dreapta spre Harlau, iar apar denivelarile. Toyota, deh, batranica, da semne de oboseala. Un rulment e pe cale sa-si dea duhul. Fluiera precum o mierla. Dar la Cotnari tot ajungem. Si inapoi la Iasi, unde mai bagam o „speciala” pe macadam, pe Dealul Copoului, ca asa ne-a indicat GPS-ul. Evident, uitasem sa-i dau optiunea „drumuri asfaltate” si ne-a bagat pe un drum de carute, pe sub cimitirul evreiesc. Dar chiar si in trei rulmenti si jumatate, RAV4 n-are probleme. Ajungem la Vini Com, loc unde, odinioara, veneau la un pahar de vin Pastorel si Sadoveanu. O, tempora… Nu stam mult, plecam in capatul celalalt, spre Vinia, unde dam iama prin vinoteca. Ura!!! Am cu ce sa dreg Toyota. Un Sauvignon Blanc dulce, din 2004, numai bun de pus pe rana. De-ar fi asa simplu…

EPOPEEA RULMENTULUI

Vineri, ultima zi. Inapoi spre Husi, unde reprogramaseram intalnirea cu domnul de la Speed. Tot telefonic. Surpriza, omul e peste Prut. „V-am asteptat ieri toata ziua”, ne cearta, desi intalnirea era stabilita pentru vineri. Facem cale intoarsa si ne oprim la Good Point, la Razvan si Ana Maria. Nu sunt la magazin, dar, prin telefon, aflam de la ei ca in Tomesti e un producator mic, care are si un magazin in Iasi. Dar noi mergem la crama, deci saraca Toyota nu scapa de o noua intalnire cu renumitul drum Barlad-Iasi, via Husi, doar ca acum e in sens invers. Rulmentul nu mai scartaie, deja huruie. Ma omoara nevasta-mea, ca-i masina ei… Oprim in Tomesti, o crama micuta, de familie, plina de entuziasm, apoi o luam spre casa, dar mai facem un ocol pe la Averesti, un loc pe care nu-l stiu decat localnicii, pierdut printre dealurile Husiului, dar care are sanse sa devina un punct important pe harta vinului romanesc. Mai ales daca se si asfalteaza drumul… Revenim in civilizatie, adica pe asfalt. Rulmentul nu se mai aude. Miracol? Nu, a dat Vali radioul mai tare. Eu plusez cu aerul conditionat, ca e cald rau afara. Rulmentul e pe cale sa-si dea ultima suflare. Fiecare viraj dreapta iti da impresia ca e ultimul pe care il va mai face masina asta in viata ei. Dar Toyota e Toyota si rezista pe ultimii 300 de kilometri din cei 1500 ai deplasarii. Nu stiu cum voi rezista eu dupa ce-i voi spune Adinei ca se aude un zgomot suspect la masinuta ei.